“Doare”

1 iunie 2021 - 1 Comentariu
img

 

Salut,

Daniel sunt. Iti scriu din varf de munte (am plecat cateva zile, singur, ca sa ma pot deconecta de proiecte, urgente, emailuri, telefoane). Motiv pentru care, acum, singur – intr-un restaurant imens, cu laptopul in fata, m-am pus sa butonez cateva idei care ma tot provoaca, de la inceputul anului.

Am scris un articol data trecuta, cu titlul “Avem nevoie sa ne plictisim” (il gasesti daca apesi aici).

Pe scurt, am scris ca:

  • de multe ori am sentimentul ca unicul scop al lumii exterioare este sa ma intrerupa din ceea ce fac
  • acest sentiment este acutizat in ultimii ani din cauza realitatii “digitale” (tehnologie / conectivitate ridicata prin internet)
  • fragmentarile venite in special prin telefon, pentru ca il ai tot timpul la tine – iti stimuleaza creierul pana in punctul in care nu mai are timp de “reset”
  • ca exista jocuri pe calculator, astazi, care te tin in fata calculatorului 8-12 ore pe zi, fara sa plictisesti / ca mass media este construita pe filosofia breaking news / ca Social Media te vrea sa reactionezi emotional, ca sa ramai angrenat in proces
  • stam cu ochii in ecrane mai mult de trei sferturi din timpul in care suntem treji
  • insa problema majora nu este asta, ci in imaginea de ansamblu, ca nu mai avem momente in care sa stam noi cu noi, sa avem ganduri, lancezeala mentala – fara sa putem fi intrerupti din exterior (de cineva sau ceva care sa vrea ceva de la noi)

Asta duce in probleme psihice si emotionale.

Creativitatea, dar si stabilitatea emotionala – amandoua – vin din capacitatea de a ramane singur, tu cu tine, fara sa duci mana la telefon.

Tot in newsletterul pe care l-am scris data trecuta, spuneam ca – daca simti nevoia seara sa te joci pe calculator sau sa te uiti la un film pe netflix “ca sa te relaxezi un pic”, in conditiile in care toata ziua ai fost legat de telefon, de mesaje, de social media, de emailuri…

spuneam ca este ca si cum ai vrea sa stingi un incendiu cu niste benzina.

Mesajul central era ca avem nevoie sa ne crestem abilitatea de a fi singuri, in solitudine. Fara carlige care sa ne distraga. Noi cu noi.

…si au inceput sa curga emailurile.

Am cerut cititorilor sa imi spuna cat timp petrec pe telefon

***
“In cele 3 zile […] am dormit non stop. Interesant este ca somnul era impotriva vointei mele. Citind acum emailul tau, imi dau seama cat de epuizata eram si nici macar nu constientizam asta.
 
Timpul petrecut zilnic pe telefon, in medie este de 6 ore si 28 min: convorbiri si email-uri.”
Aneta

***
“In medie 8 ore si 30 de minute. Sunt agent de vânzări în imobiliare. Cel mai mult timp pe WhatsApp îl stau .
 
Vreau sa ies din buclă, dar fără sa renunț la veniturile din vânzări.
 
Lucrez 7/7 de câțiva ani buni deja și ma  consuma telefonul. Am ticuri faciale deja și când vorbesc la telefon ma strâmb sau ma concentrez mai bine asupra conversației dacă închid ochii.”
Alexandru

***
“6 ore. Am reusit sa reduc de la 8 ore. Dar oricum restul timpului stau in mare pe calculator, deci petrec in jur de 12 ore pe calculator sau telefon.”
Ion
 
***
 
“4 ore si 28 de minute. Dar adaug inca vreo sase cu ochii in calculator. Apoi inca vreo 2-3, acasa, pe netflix, cum ai spus tu, ca sa ma relaxez un pic. Sunt in burnout.”
Oana

Asta este realitatea celui care nu mai reuseste sa isi relaxeze mintea. Este incapabil sa stea el cu el. Daca citeste o carte, simte nevoia sa duca mana la telefon la fiecare 5 minute. Daca iese la plimbare, isi ia si telefonul cu el. Si se bucura de verdeata si copaci vreo zece minute, dupa care incepe sa isi butoneze telefonul, prins in mrejele realitatii digitale.

Suntem produse de consum.
 
 
 

Solutii?

Sunt simple, dar greu de implementat, din cauza rezistentei pe care o avem la schimbare. Ideea e ca nu am intrat brusc in realitatea digitala, ci am fost ademeniti, minut cu minut, titlu cu titlu, postare cu postare.

Ca sa poti sa te desprinzi, sa te odihnesti un pic, sa capeti claritate si, in acelasi timp, un pic de stapanire de sine – trebuie sa te lupti cu conectivitatea ca atunci cand te lupti cu o dependenta. Ca om vicios, imperfect – iti spun ca, dintre toate viciile pe care le poate dezvolta cineva, asta este cel mai periculos, pentru ca “nu il vezi”.

Cand intri intr-un magazin, stii ca, daca iti cumperi junk food, vei avea de tras pe termen lung. Poti sa faci diferenta intre mancare sanatoasa si mancare nesanatoasa. Si iti poti dezvolta mecanisme prin care sa iei decizii corecte, pentru tine.

Cand deschizi telefonul, nu poti sa faci diferenta, insa, intre good info si bad info. Le mananci la pachet, pe toate. Nu ai mecanisme de protectie, pentru ca totul “este acolo”.

Nu poti renunta la tehnologie in 2021 si nici nu poti pune degetul “pe problema”. De-asta devenim obezi informational. Vrem sa “mancam” continuu, pentru ca “fomo” (fear of missing out). Cand tii telefonul in buzunar, esti nefericit pentru ca nu stii ce se intampla pe el. Cand il ai in mana, esti nefericit, pentru ca nu il poti lasa jos.

Creierul, suprastimulat, incepe sa dea semne de oboseala, devii irascibil. Anxios. Dar continuam sa alergam, in roata de soarece in care am intrat singuri. Cautam: “Cum devin echilibrat emotional?”. Si dam de mai multa informatie. “Cum sa fiu fericit?”. “Cum sa am bani?”. “Cum ma relaxez?”

Este ceva ce nu pusca in toata imaginea asta de ansamblu.

Pentru ca nu poti sa rezolva o problema (suprastimularea creierului) cu si mai multa problema (stimuland creierul).
 
 
 

Unele solutii par brutale:

“Am un telefon cu butoane, astfel ca îl folosesc doar sa vorbesc. Pentru ca citesc mult, folosesc laptopul. Nu am o zi anume, dar cel puțin o zi pe luna nu folosesc deloc laptopul.

Am zile cand am nevoie sa mă izolez si cand stau doar eu cu gandurile mele. Eu chiar cred ca eu trebuie sa controlez tehnologia si viața si, nu invers. Timpul este acelasi pentru toți.”
 
Cristian

De ce pare “brutala” solutia? Pentru ca ceilalti au iphoane si tu apari cu butoane, ceea ce ridica nivelul de presiune sociala, cel putin. Daaaar, de cele mai multe ori problema nu este data de laptop sau calculator. Ci de telefon.

Este de ajuns sa faci un mic experiment, daca stai foarte mult pe facebook (daca ai aplicatia pe telefon). Propune-ti sa accesezi facebook-ul doar de pe laptop si sterge aplicatia. Nu te forta sa stai mai putin, doar schimba device-ul de pe care intri.

O sa vezi cum timpul petrecut pe facebook scade drastic, instant aproape.

Problema e ca avem calculatoare “la purtator” si simtim o nevoia incontrolabila, atunci cand suntem doar noi, cu gandurile noastre, sa bagam mana in buzunare si sa “scrolam” un pic.

Nu mai stim sa ne plictisim. Dar nici ce sa facem cu gandurile care ne vin in minte.

E din ce in ce mai dureros sa stai singur. Autentic singur. Sau, de la caz la caz, “autentic impreuna”.

“Constient de problema, am inceput din mai, imediat dupa Paste sa fac un tech-free day pe saptamana. Tot de la tine auzisemn despre acest obicei, in audiobook-ul despre rebeliune parca.
 
Mai exact, sambata la pranz ma deconectez de la internet, laptop sau telefon (telefonul il las deschis doar pentru a telefona pe cineva), si apoi revin duminica la pranz. Obiceiul e cu atat mai puternic cu cat il fac impreuna cu iubita mea.
 
Deja e a patra saptamana cand fac asta, iar printre constientizarile avute a fost si: wow, cat de mult timp liber simt ca am, atunci cand sunt pe digital detox, de parca m-as afla in concediu. Si cred ca deja este un lux acest timp liber, cand esti deconectat de la tot.”
 
Ion

Fac o mica pauza aici, stii care este cea mai mare problema intalnita printre cei care ma citesc? Sau in top 3 probleme ale omului modern. “Nu am timp!”.

Stii ce inseamna 3 ore pe zi de stat pe telefon? (fara sa iau in considerare efectul compus care se aduna, in timp, din intreruperea constanta in sarcinile pe care le faci).

3 ore x 365 de zile = 1095 de ore (intr-un an)
1095 de ore / 24, atat cat are o zi = 45.6 zile (intr-un an)

Nu stiu daca m-ai inteles.

Daca telefonul tau arata ca stai pe el 3 ore pe zi, zi de zi (si esti constient ca mare parte din timpul asta nu este productiv), atunci concluzia arata ca tu stai cu ochii lipiti de ecran, scroland postari de facebook – 45.6 de zile dintr-un an.

O LUNA SI JUMATATE !

In contextul asta, nu ai cum sa imi spui ca nu ai timp.

Esti…
doar…
dependent…
de…
ecrane.
 
 

“Doare!”

Cand scriu, de obicei sunt doua tipuri de reactii, care imi vin pe email. Ori “imi vine sa inchid emailul, pentru ca doare ce citesc!”, ori “aveam nevoie de un sut in fund, de un dus rece.”

Un exemplu il gasesti mai jos:

“Iti multumesc pentru mesaj si pentru munca ta prin care ne mai zgaltai din cand in cand, Daniel!

Desi, si email-ul tau face parte din realitatea exterioara, cu siguranta, face parte din keep doing-urile din lista ecranelor : Multumesc!”

Remus

Eu doar provoc mintea celor care ma citesc. Atata tot. Si, din cand in cand, mai vine si cate un email de la cineva care a atins un echilibru, sa zambeasca in tacere, in timp ce o planeta intreaga urla virtual.

“Salut Daniel,
 
Acest subiect este de ceva timp in familia mea. De doi ani ne tot luptam cu acest fenomen, mai ales ca e și un copil semiadolescent în toată aceasta poveste.

În medie ma situam undeva la 4 ore, acum sunt undeva la 1.30, dar trebuie sa ținem cont,  după cum ai spus și tu, și de celelalte device-uri care uneori cântăresc la fel, dacă nu cumva mai mult. Inițial am încercat cu acea freetech day o zi pe săptămână, ulterior la doua, dar dacă reușeam măcar o singura data pe luna. Am renunțat la acest sistem pentru ca mereu intervenea ceva neasteptat.
 
Soția a venit cu ideea sa încercăm totusi sa facem ceva și anume doua ore zilnic fără absolut nici un device. Noi am considerat ca cel ma bun e 18.00-20.00 pentru ca e intervalul postwork. Rezistam eroic de aproape 4 luni. Relationam mai mult, desenam, citim, atipim, gătim sanatos, etc.”
 
Eduard

Astazi, sa ai doua ore pe zi in care sa desenezi, sa citesti, sa atipesti, sa gatesti… pare un lux.

Cam atat, te las in energia asta.

Let it sink!

Daniel.
 
 

PS: o sa vin o solutie la “agitatia moderna” in articolul viitor.

Nu are legatura cu “calugaria”, cu renuntarea la ceea ce ne ofera bun “viata moderna” sau cu eliminarea tehnologiei din viata noastra pana in punctul in care ajungem sa mergem cu caruta si sa trimitem mesaje prin semnale de fum de la unii la altii.

Are legatura mai degraba cu un sistem de principii care sa te tina echilibrat, in viata de zi cu zi.
(nu vand nimic, o sa iti dau doar niste rezultate ale introspectiilor mele de zi cu zi)

PPS: write me! Spune-mi:

1. ce emotie ai simtit pe masura ce ai citit articolul.

2. & cat de mult te regasesti in nebunia descrisa in acest articol.


Eu o sa fiu aici si o sa iti raspund.

 
 

Un comentariu

  • Salut, in primul rand, si bine te-am gasit; tu esti ca Morpheus, eu sunt ca Neo. Te caut de ani de zile. Defapt scoala ta o cautam dar nu stiam. Poate ca nu exista inca atunci cand m-am uitat ultima data dupa ea. M-am si inscris, dar apoi am facut calculul si mi-am dat seama ca s-ar putea sa nu-mi permit momentan asta. Legat de articolul asta e ceva care si pe mine ma bantuine de mult, si nu in sensul in care sunt sclavul tehnologiei. Din contra. Nu stau pe telefon si ma mandresc cu asta, desi am un iphone 11 pro max. Ceva smecher. Am 27 de ani si pot sa-ti spun ca fix asa cum ziceai tu a doua zi despre ce citeai ca ai scris cu o zi inainte, tot la fel zic si eu de ale mele. Ma doare capu cand vad cat de prost scriu. Si apoi ma arunc intr-un maraton de gaming atat de lung incat nu pot sa spun exact cat timp imi ia pana imi dau seama ca a mai trecut o zi, si o noapte. Dar, ca sa iti spun sincer, problema nu este lipsa timpului. Este lipsa unei pasiuni adevarate in viata noastra. De multe ori. Cred eu. Pentru ca de multe ori eu ma bucur de ceea ce fac, chiar daca nu sunt platit pentru asta. Ajunsesem la un moment dat sa fiu si platit. Dar era prea multa munca de rutina si incepea sa ma afecteze psihic. Deci problema din punctul meu de vedere nu este dependenta de tehnologie, ci lipsa de o alta dependenta care sa ne faca fericiti. ( intr-un fel ) . Intr-un fel e super adevarat si stiu ca este asa cum spui tu, sunt niste fenomene psihologice care ne afecteaza pe toti, si creierul nostru nu este pregatit sa suporte tehnologia din ziua de astazi. Eu sunt totusi din motivul asta printre norocosi. Pentru ca imi permit in continuare si la 27 de ani sa nu muncesc pentru bani ( am facut asta ). Sa fac ce imi place si sa caut ce ma intereseaza, sa imi caut singur adevarul absolut, pe care il banuiam, il miroseam si mi-l doream si mi-l doresc. Acum il descopar, incep sa il dezvolt, si vreau sa scriu. – Si cred ca ar mai fi o completare, sa zicem: Nu avem timp pentru ca… ne vindem prea ieftin. Daca vrei sa faci altceva, cine te opreste? Nimeni. Tu singur te vinzi pe 100 de dolari pe ora, sau pe 1000, sau pe 10.000. Cand poate valorezi 1 milion. Undeva in suflet simti ca poti mai mult, uneori. Altori deschizi telefonul si zici: mama sa vezi maine, maine ii sparg! – aici mai intra o completare – daca ai copii, atunci ei sunt pe primul loc, intai le asiguri lor un trai cat mai bun posibil. Deci atunci te vinzi pe cat poti mai bine. Dar apoi te gandesti ca 45 de zile din an il imbogatesti pe Zukerberg… Cum beneficiaza viata copilui tau sau a ta din asta? – Aici nu inteleg. Eu nu folosesc, nu stau pe aplicatia asta, desi o am. O folosesc ca messenger pentru ca lumea raspunde repede. Si cam atat. O carte smechera pe subiectul asta trebuie sa scriu/scriem. ” Get passioated ” – am inceput-o deja, pe undeva prin zecile de ” carti ” incepute. Dar stii deja ce am facut cu ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *