Cum sa iesi din starile de anxietate, angoasa si oboseala in secolul XXI
24 mai 2018 - 64 Comentarii
Aveam salariul minim pe economie, desi trecusem prin 5 interviuri ca sa obtin postul ala. Tocmai aflasem salariul superiorului meu direct si eram confuz. Din calculele mele isi putea cumpara la fiecare 4 luni o garsoniera, doar din salariu. Pentru mine era inimaginabil asa ceva, asta ar fi trebuit sa fie definitia succesului.
Eram in cautare de modele, asa ca aveam ochii mariti si urechile ciulite. Tot ce spunea el aveam de gand sa imi tatuez undeva in creier, pe cat posibil.
Avea biroul plin de dosare si hartii pana peste nivelul capului lui. Cand intrai la el in birou, daca statea pe scaun, nu reuseai sa il vezi. Dar se dadea cu scaunul in lateral si atunci puteai sa initiezi o conversatie. Plus ca langa birou mai avea o masa mai mica, de consiliu, unde puteai sa vorbesti cu el fara bariere fizice.
Poate exagerez un pic in descrierea biroului, dar o fac doar ca sa iti imaginezi ce impresie lasa in urma. Workaholic, obosit mai mereu, dar cu zambetul pe buze.
In ziua aia avea chef de vorba. Eram eu, secretara si cu el – faceam “galagie sociala”. Adica vorbeam despre vrute si nevrute, doar ca sa facem conversatie. La un moment dat s-a uitat direct la mine si m-a intrebat:
“Ce este cel mai valoros lucru din lume, pe care il poti cumpara cu bani?”
Eram mic si prost, asa ca m-au trecut toate transpiratiile, nu cumva sa spun vreo prostie. O fi o intrebare metaforica? Sanatatea? Familia? Sau e un raspuns concret pe care il vrea? M-am decis ca nu are cum sa fie o intrebare cu raspuns metaforic, asa ca am raspuns, cu vocea tremuranda:
“Ăăăă… aurul ?”
Stii cand dai un raspuns nesigur, cum il transformi de fapt in intrebare? Cam asa a fost la mine.
“Neaaah…” – a zis el, satisfacut ca am dat un raspuns si previzibil, dar si prost. “Prima oara cand am intrat in Camera de Comert, am vazut o coada luuuuunga cu oameni, toti cautand sa plateasca bani grei pentru … ceva.”
“Pentru ce?”
“Informatie. Cel mai valoros lucru pe care il poti cumpara azi cu bani este informatia! Si atunci mi-am zis – o sa vand si eu informatie”
Trecem peste mica intamplare. Mi s-a tatuat intradevar in creier, dar uitandu-ma cumva in urma, mi-am dat seama ca nu era singurul care avea raspunsul asta la el. Inca nu se inventase facebook-ul, eram la inceputul anilor 2000, ziarele si revistele inca se vindeau la chioscuri.
Societatea noastra era in pragul unei transformari cum nu mai cunoscuse in istorie. Au aparut canalele de social media, siteurile, blogging-ul, laptopurile au inceput sa devina din ce in ce mai mici si mai usoare. S-a inventat apoi smartphone-ul si ce puteai sa faci de pe calculator, faceai de pe telefon. Apoi laptopul s-a transformat in tableta. Cartile au devenit electronice si le citeai de pe kindle.
Toate lucrurile astea s-au intamplat in ultimii 15 ani. Oamenii au devenit, in prima faza, mai conectati. Apoi mai educati. Mai constienti de oportunitatile care ii inconjoara. Mai puternici.
Informatia in timpul asta a zburdat din ce in ce mai libera. La inceput timid, imparteam resurse “pe sub mana”, mai ales ca romanul de rand nu era obisnuit sa o cumpere. Apoi informatia a devenit din ce in ce mai ieftina si mai agresiva. Astazi bataliile care se dau pentru atentia noastra ne-au alterat comportamentul pana la prag de schizofrenie.
Tehnologia a evoluat fantastic si ce s-a vrut o simbioza, s-a transformat intr-un melanj toxic. Pentru ca in loc sa ajute omul, sa ii imbunatateasca viata, astazi tehnologia se foloseste de cele mai adanci frici si anxietati ale omului, ca sa impinga lucrurile si mai departe.
Astazi omul primeste informatie intr-o singura zi cam cat primea un om in cativa ani, la inceputul anilor 1900. Si daca ne ducem mai departe in istorie, ne dam seama ca omul modern proceseaza informatie intr-o singura zi cam cat procesa un om din Evul Mediu intr-o viata intreaga.
Relatia la inceput dintre tehnologie si om s-a vrut simbioza. Astazi relatia dintre cei doi este o forma de parazitare care duce omul catre epuizare si lipsa de sens.
Primim informatii din exterior, “manmade”, inca de cand deschidem ochii. Telefonul, notificarile, laptopul, emailurile, televizorul, ecranele toate care ne apar in fata. Ce s-a intamplat in Romania, in Germania, in Coreea de Nord, in SUA. Trump. Siria. Accidente, razboaie, seceta, inundatii.
Apoi televiziunile, care se lupta din greu cu internetul, si-au schimbat formatul complet. Au aparut canalele de stiri 24/24, care, pentru ca face fata competitivitatii acerbe, trebuie sa scoata conflicte, accidente, razboaie, seceta, inundatii din piatra seaca. “Breaking news” a devenit un slogan comun, ca un fel de pavaza a jurnalistilor din intreaga lume, o mantra de supravietuire.
Jurnalismul, ca viziune, promova “public accountability” a puterilor in stat (responsabilizarea celor aflati la putere si monitorizarea lor) si incuraja informarea cetatenilor. Astazi jurnalismul a devenit o lupta acerba de supravietuire, in care nu mai exista reguli. Se aleg tabere, se cauta senzationalul intr-un ocean de banalitate si se promoveaza scandalul.
“We’ve got our friends at CNN here. Welcome, guys, it’s great to have you. You guys love breaking news, and you did it. You broke it. Good work.”
Comediantul Michelle Wolf
la Dineul Corespondentilor de la Casa Alba, 2018
O traducere aproximativa a citatului din engleza este:
“Ii avem pe prietenii nostri de la CNN aici. Bine ati venit, este o placere sa va avem aici. Voua va plac stirile >>breaking news<< atat de mult incat ati reusit sa le stricati cu totul. Buna treaba!”
(joc de cuvinte – intre “breaking news” si verbul “to break”, “a strica”, “a divide”)
Asta a dus la o accelerare a vietii. Suntem “divizati” (stricati) de informatie sistematic, minut cu minut aproape. Trebuie sa fii tot timpul cu ochii in patru, ca sa fii la curent cu ce se intampla in lume.
Una dintre cele mai mari minciuni care au luat nastere in ultimele decenii este legata de faptul ca “televizorul este toxic”. Din ce in ce mai multi oameni se lauda ca nu au televizor acasa sau ca nu se uita. “Nu ma las educat de televiziuni, care au propria agenda”, auzi astazi la majoritatea celor care traiesc in mediul urban, cu varsta de sub 35-40 de ani.
Este o minciuna pentru ca, daca ar fi sa comparam modul de manipulare mentala si toxicitate implicate, astazi internetul este cu mult mai toxic decat televiziunea. Nu te uiti la televizor, dar nu te poti desprinde de telefon. Si daca il uiti intr-o zi acasa, ai emotii negative similare atacurilor de panica. Simti ca ai fost rupt de lume cu totul si cauti sa revii cat mai repede.
Pe de alta parte, pe langa ca suntem la curent cu toate atentatele din orice colt al lumii si avem sentimentul ca sunt chiar la colt de strada, acum stim TOTUL despre prietenii nostri. Ce au mancat la pranz, ce film au vazut, ce carte au citit, pe cine au intalnit, unde lucreaza, ce si-au cumparat ultima oara.
Asta a exacerbat complexul de inferioritate pe care il simtim. Pozele de pe facebook arata toate stralucitoare. Viata pe care trebuie sa o duca celalalt trebuie sa fie tare buna. Si te simti mic, din ce in ce mai mic. Dupa care te aranjezi in oglinda, iti iei un zambet stralucitor, iti tragi copilul sau pisica langa tine si faci si tu o poza.
Upload…
Starea ta de spirit se imbunatateste pentru cateva secunde. Apoi revii. Cauti poza pe Facebook, ca sa vezi daca ai primit comentarii sau likeuri. Si te bucuri sau suferi. Esti ceva sau esti nimic? Likeurile iti raspund.
Traversam strada, chiar si pe trecerea de pietoni, cu ochii in telefon. Ce naiba se mai intampla in lume? Ce pierd? Ce nu stiu?
Degetul are un tic nervos care impinge feedul, stire dupa stire. Poza dupa poza. Iar in dreptul nostru o masina opreste. Auzim in claxon. Soferul este nervos ca te misti prea incet. Te face sa tresari si maresti putin pasul. Ce nu stii tu este ca in cealalta mana tine si el un telefon. In timp ce conduce, face acelasi lucru ca si tine.
Nimeni nu mai face un singur lucru. Nimeni nu mai merge pe strada, pur si simplu. Merge si citeste ceva. Verifica ceva. Asculta ceva.
Nimeni nu mai conduce masina, pur si simplu. Asculta un podcast. O emisiune. O carte audio. Sau mai grav, isi verifica emailul.
Inainte primeai amenda ca vorbeai la telefon in timp ce conduceai. Astazi nu o mai primesti. Nu pentru ca ai hands free-uri, ci pentru ca alegi sa trimiti sms-uri in timp ce mergi. Iar telefonul care e la nivelul volanului, in loc sa fie la ureche, nu mai este vazut de echipajul de politie.
Viteza cu care trecem prin viata a devenit absurda.
Iar cantitatea de informatii cu care ne hranim creierul este din ce in ce mai mare.
Suntem incapabili sa apasam pe frana.
Asta in timp ce nu mai suntem capabili sa ne tinem atentia concentrata intr-un singur loc mai mult de cateva zeci de secunde.
Mintea umana niciodata nu a fost construita pentru 2018.
Iar rasa umana gafaie.
De extenuare si frica.
Alergam cu totii.
Dar nu stim unde.
Ce poti face concret?
Metafora filmului Matrix nu este departe de realitate. Omul devine o simpla linie de cod intr-un program prea complex ca sa il inteleaga. Deciziile rareori sunt ale lui, pentru ca este prea surescitat de factori externi ca sa se mai inteleaga.
Cu toate astea inca exista metode prin care sa iesi din sistem, fara sa te calugaresti (nu asta este mesajul din spatele articolului).
Daca:
- simti ca alergi de dimineata fara seara, fara sa ai o directie neaparat, simtindu-te vinovat, totodata, ca nu faci “altceva”
- daca te simti anxios si negativist mai tot timpul
- daca, atunci cand te gandesti la viitorul propriu si al omenirii, nu reusesti sa il vezi in altfel decat in culori sumbre
- daca ai stari depresive din care iesi cu greu, doar dupa ore de privit peretii in gol sau pierdut timpul pe telefonul mobil / facebook / youtube
- daca nu te poti concentra pe un proiect pe termen lung si renunti repede sa depui efort, spunandu-ti ca nu ai disciplina necesara
- daca ai impresia ca “ceilalti” au o viata mai buna decat tine, ca au jobul ideal, afacerea perfecta, salariul mare, calatoriile de vis, viata personala implinita
- daca nu te poti decide incotro sa o iei si stai in balanta, nestiind pe ce cale sa o apuci
- daca nu te poti concentra pe o singura sarcina mai mult de 30 de minute, fara sa simti o nevoie toxica de a verifica telefonul, facebook-ul, emailul…
Daca simti ca cel putin 4 dintre cele 8 afirmatii de mai sus sunt despre tine, atunci esti “virusat”. Ai intrat si tu in “capcana traitului”. Cand esti reactiv si rareori faci lucrurile pentru ca asa vrei, ci pentru ca asa iti vin.
Iti dau mai jos cateva “interventii” care te pot ajuta sa te pui pe picioare.
1 – Content Fatigue
Este destul de simpla explicatia. Citesti prea mult, asculti prea multa informatie, vrei sa fii la curent cu prea multe, vrei sa studiezi prea mult – si nu neaparat pe domeniile care te ajuta.
Lipsa de vigoare mentala vine pentru ca simti “content fatigue”.
Ce poti face, rapid, ca sa iti revii:
- sa te dezabonezi la toate newsletterele pe care nu le citesti si care nu iti aduc o valoare directa in viata (probabil ca ai tone de astfel de newslettere)
- sa scoti aplicatia de facebook / youtube de pe telefon (telefonul este responsabil in proportie de 90% de sentimentul de oboseala mentala)
- sa elimini notificarile de pe smartphone – care sunt trimise de aplicatii, nu de oameni: cu alte cuvinte – in afara de mesagerie si telefon, sau alte aplicatii care te anunta cand cineva te contacteaza in mod evident pe tine, celelalte doar iti fragmenteaza atentia si adauga surplus de oboseala
Fa o dieta brutala de continut si iti vei recapata energia mentala.
2 – Negative input
Daca te simti nervos, anxios, impulsiv – cel mai probabil primesti un input negativ (flux emotional negativ) din exterior in cantitati uriase.
Verifica:
- ce radio asculti / ce televiziune urmaresti
- ce siteuri / stiri citesti
- cu ce prieteni te intalnesti
Dupa ce realizezi de unde vine acest input, care iti determina trairile negative – ELIMINA-LE.
Stirile sunt construite astfel incat sa iti capteze atentia, iar mintea umana nu poate sa nu se conecteze atunci cand sunt implicate emotii negative (scandaluri politice, acte de terorism, accidente etc.)
Adu-ti aminte cand ai trecut cu masina pe langa un accident auto. Politie, salvare, descarcerare, sirene, lume multa. Desi politistul care dirijeaza traficul fluiera si face semn masinilor sa mearga mai repede, ceilalti participanti in trafic incetinesc, ca sa se uite la ce s-a intamplat.
Desi stii ca nu este ok sa te uiti la oamenii intinsi pe jos, unii care inca se mai misca, altii care deja sunt acoperiti cu o patura, nu te vei putea abtine. Vei incetini masina, pupilele tale se vor dilata, pulsul ti se va accelera.
Asa suntem construiti.
Exemplul de mai sus este in mod evident exagerat, ca sa sustin un punct de vedere. Mass media, in lupta de supravietuire, isi joaca aceasta carte cu tine.
Iarna copiii se joaca pe derdelus, cu sania, bucurandu-se de zapada bogata. Iar parintii, desi isi vad copiii pe geam, facand oameni de zapada, nu isi pot lua ochii de la televizor, unde totul este prezentat ca si cum este o adevarata calamitate naturala.
Trezeste-te, este doar o iarna. Copiii care se dau pe sanie au o reprezentare mai obiectiva asupra realitatii, decat ai tu. Dar nu te poti abtine sa nu te uiti la jurnalistul care tremura in timp ce vorbeste, in fata camerei.
Nu este ca si cum daca nu te uiti la stiri, nu mai stii ce se intampla in lume. Daca se intampla ceva cu adevarat important, vei afla oricum.
Fa experimentul asta! Identifica fluxurile negative de emotii care vin catre tine si fa o pauza de la ele de 2-4 saptamani. Vei ramane surprins sa vezi ca exista si o alta realitate emotionala, pozitiva.
Vei redeveni optimist si calm.
3 – Speeding ticket
Facem prea multe lucruri deodata si prea pe viteza, ceea ce ne afecteaza din trei puncte de vedere:
- al capacitatii de concentrare (nu poti sa ramai conectat la o sarcina timp indelungat)
- al productivitatii in general (faci sarcini in mod reactiv, dar si superficial)
- si al nivelului de oboseala (esti incordat tot timpul, pentru ca mai mereu e altceva de facut)
INCETINESTE!
Exista o intreaga filozofie a incetinelii deliberate.
Fa un experiment, o zi intreaga, sa faci lucrurile in mod voit incet. Mananca incet, incercand sa fii constient de fiecare miscare pe care o faci. Condu masina, fara sa mai faci altceva. Ramai in procesul de a ajunge din punctul A in punctul B, cautand sa fii prezent.
Cand mergi, nu te grabi, bucura-te de pasii pe care ii faci si incearca sa ramai conectat la prezent.
Fiecare sarcina pe care o faci la locul de munca:
FA UN EFORT SI FA-O INCET!
Festina Lente! O sa ai o supriza incredibila. Luand fiecare activitate una cate una, fara sa mai implici altceva, si actionand “INCET”, vei:
- avea o productivitate de invidiat (vei face mult mai multe lucruri decat de obicei
- simti placere in ceea ce faci (intri in stare de flux, pentru ca nu mai esti intrerupt de alta activitate)
- simti ca nivelul tau de energie creste, in loc sa scada, pe masura ce trece ziua.
4 – Decision Blocking
Daca simti ca esti permanent in dubiu, nu stii ce decizii sa iei, stai mult in balanta – in realitate creierul tau incearca sa se odihneasca si nu stie altfel cum sa o faca, decat tragand de timp.
Daca ai apelat la metodele anterioare si tot simti ca nu poti lua o decizie lejer, trebuie doar sa stii ca:
Orice cale proasta este de 1000 de ori mai buna
decat 1000 de cai potential mai bune, geniale chiar.
De ce?
Pentru ca atunci cand esti pe un drum gresit, poti sa il corijezi.
Dar este imposibil sa ajungi undeva, inaintand pe 1000 de drumuri.
Cam atat pentru azi,
Apreciez o parere mai jos, intr-un comentariu, despre cum arata viata ta in momentul asta!
Cu drag,
Daniel Zarnescu
64 de comentarii
Spui asa: “Mintea umana niciodata nu a fost construita pentru 2018.” Cred ca mintea umana a fost facuta cam pentru perioada de inceput a neoliticului. In rest, a urmat un continuu proces de adaptare. La fel de dificil de fiecare data. NU de alta, dar daca nu erau “certitudini” legate de structura economiei sigur au fost “certitudini” de natura sociala care veneau cu provocarile lor si cu consecintele lor.
Corect 🙂
Salut Daniel!
Foarte bun articolul,am observat şi eu că atunci când mă uit la telefon doar în pauzele de la lucru şi seara foarte puțin am mai multă energie,sunt prezent,conectat la ce fac… Au fost surprinsi si colegii ca de unde atâta energie de dimineață şi voie bună în timpul zilei…
Am renunțat si la vorbitul la telefon în timp ce conduc.
Am participat la un maraton si am postat reuşita pe facebook,vreo 2 zile am fost cu ochii pe comentarii,like-uri si da bateriile se termina mai repede în zile din astea cu telefon în exces şi diverse treburi de rezolvat.
Toate cele bune!
Apropo de maraton, eu sunt cel mai putin productiv cand trimit un newsletter sau articol (sau lansez un curs, o carte, fac un eveniment) – si incep sa urmaresc reactiile si comentariile.
Fac eforturi (constient) ca sa pun stop si sa imi suflec manecile, in continuare. Pentru ca, in realitate, placerea nu este in reactiile pozitive (asta este un viciu, tine de ego) ci in creatie, in actul de a inainta, de a progresa.
Sau, cum am eu o vorba pentru cei care vor sa publice o carte si se streseaza in directia asta: “S-ar putea ca recompensa sa fie scrisul, nu publicatul neaparat.”
Ce simti si cine esti in actul creatiei, adica.
Ca si in cazul banilor. Cand faci antreprenoriat, s-ar putea ca recompensa sa nu fie banii, firma, prestigiul – ci mai degraba cine devii in toata povestea asta si actul in sine de a ii face.
Foarte frumos.
Dar ce faci când acele fluxuri negative sunt clienții si /sau superiorii tăi ?
Cum îi “elimini” pe ei ?
Pai cred ca poti si tu raspunde la intrebarile astea:
1 – Cum iti elimini clientii?
2 – Cum iti elimini superiorii?
(mergand de la premisa ca ei sunt fluxurile negative)
Chiar sunt curios ce iti trece prin minte, ca si raspuns, cand citesti tu intrebarile astea 🙂
Haha ma amuz asa de tare. Sunt in drum spre casa de la cursuri si citeam articolul si ma simțeam asa de prost ca trecând prin complexu studențesc eram singurul cu ochii in telefon fascinat de informațiile din articol. La un moment dat pe la partea cu încetinitu s-a intamplat ceva amuzat…😆☺️Eu de fel merg destul de relaxat desi de foarte multe ori întârzii cam oriunde ar trebui sa ajung. Spre norocu meu ma îndrept spre casa si văzând acel paragraf am încetinit pasul si mai tare. Desi a fost un articol lung plin de informații utile am reușit sa ma focusez sa il citesc si știi ca imi place noul concept la care ai lucrat. Tot ce imi doresc sa scri o noua carte ca deja am citit tot ce ai scris😆. Mult succes in acest nou drum si sa știi ca vin si aici in prima linie.
Cu drag,
MatTe
:))
Se numeste ironie, sa stai cu ochii in telefon, mergand pe strada, in timp ce citesti despre cat de nociv este asta.
🙂 buna asta!
Salut,
Nu am apucat sa citesc tot articolul. Nu am timp, eu cred ca esti un un formator de opinie care mai cere si bani. Daca tot faci bani pe net si ai ajuns la cunoasterea absoluta… nu crezi, parerea mea, sa ceri bani pentru ce spui, nu este putin cam mult? Cred ca, trebuie sa ridicati stacheta. CRED! Mi se pare ca aveti acelasi mesaj de 6 ani, nu am citit activ articolele voastre. Va recomandati intre voi, dar aveti mesaje diferite. Un pusti de 17 ani are 1 million de urmaritori si l-a “dominant” pe Maruta in emisiune. El a reusit fara sa cheltuiasca. Cand o sa fie cineva care invata oamenii sa folosesca google. Nu avem nevoie decat de google si multe ore de citit. In rest cu tehnologia si televizorul, doar prostii, din cauza asta pustii de pe YouTube au mai multi bani. Stiu cat de prosti suntem, noi adultii. Iar noi ii consideram prosti pe ei.
Probabil ca te-ai oprit la urmatoarea fraza: “Cel mai valoros lucru pe care il poti cumpara azi cu bani este informatia!”
Doar ca nu era replica mea si nu ai incercat sa intelegi ce spun mai departe.
Nu exista sa nu ai timp, cu totii avem acelasi numar de ore. Doar ca unii il folosesc “eficient”, altii nu.
Cumva comentariul tau intra in efectele descrise in articol. 🙂
Articol motivational si educativ. Prima cafea de dimineata, un start proaspat. Multumesc pentru tot ceea ce scrii, probabil este singurul email primit pe care il deschid de fiecare data cat de repede pot. Un weekend ’‘incet’ iti doresc !
Multumesc mult 🙂
Faina urare: “weekend incet”! :))
Ți-ai schimbat cumva site-ul??
Cât despre articol, sincer e extraordinar. Te admir pentru ceea ce faci și este genul de lucruri pe care mi-aș dori sa le pot dărui și eu altora.
Mult succes si inspirație!
Asta era surpriza, da 🙂
Multumesc pentru aprecieri.
Adevarat si foarte deprimant. Sau cel putin asa percep tot ce ai scris, intrucat sunt personal intr o perioada de “reconstructie”. Problema este ca “incetineala”, propusa ca solutie, este fix ca un sevraj. Nimeni nu o cauta, pentru ca cine a incercat o, a trait emotii negative mult mai puternice decat insasi dependenta. Reintoarcerea la sinele interior, va deveni cea mai grea incercare a omului modern.
Am avut o stare foarte ciudata citind articolul….
Fain oricum.
Cu drag
Adina
Incetineala este dureroasa la inceput, pentru ca mintea e dresata sa nu se poata linisti. Dupa panica initiala urmeaza o acalmie, pe urma o eliberare.
Nu este usor sa nu mai dai de mancare mintii atat de mult gunoi.
Eu prima oara cand am “incetinit”, aproape ca am avut atac de panica. As fi facut ORICE numai nu un singur lucru. Si nu incet. Abia atunci mi-am dat seama cat de gresit e ce se intampla in societate.
Da…..cred ca sunt in acalmie…astept eliberarea 🙂
Este un articol foarte bun. Cu siguranta apartine categoriei de printat si pus la dosar.
Inca o data ti-ai confirmat nivelul, Daniel. Felicitari si iti multumesc pentru acest “semnal de alarma”!
Eu unul voi fi mult mai constient in actiunile mele. Voi fi foarte atent daca reactionez sau actionez pentru ca vreau!
De mult timp am ales sa nu ma “distribui” in 100 de locuri si actiuni. Nu imi iese intotdeauna, dar aceasta este regula mea. Aleg o varianta si imi asum acea varianta. Cu bine, dar si cu rele.
Nici mie nu imi iese intotdeauna, stai linistit. Important este sa existe o linie directoare, un set de principii…
Mi-am sters aplicația de facebook si in timp ce citeam ceva mi-am dat seama cat de “tatuată pe creier” o aveam. Ma asteapta un drum încet cu siguranta. Superb.
PS
Asta e un articol pe care o să-l dezbatem la întâlnirea săptămânală. Avem deja un grup de Brainstorming la Timișoara.
grup de brainstorming pe ce subiect? 🙂 Nu e mai degraba grup de mastermind?
legat de ce ai spus, da, si mie mi se intampla sa observ comportamente automatizate, “tatuate”. Am un mic experiment legat de asta.
Deschide browserul, dar incearca sa nu ai un scop in minte neaparat. Care e primul lucru care iti vine sa tastezi, ca adresa de site? Unde intri prima oara “pe pilot automat”, pana intra factorul constient in peisaj?
De obicei ce tastezi prima oara fara sa te gandesti neaparat – reprezinta o zona de dependenta (care poate fi generativa sau nu, asta este alta discutie).
Imi place mult articolul, mi s-au clarificat anumite idei pe care le aveam undeva ascunse, dar nu le puteam aduce la lumina. Sunt perfect de acord cu toate cate ai spus, deci mintea in corp la fiecare activitate si va fi fain. O zi frumoasa!
Deși primesc multe mailuri cu teme interesante, nu am răbdarea necesară sa le citesc pe toate. De data asta am deschis “intamplator” articolul si ai foarte mare dreptate. Fac parte din oamenii care sunt pe telefon non stop si care sunt tot timpul pe fuga deci este o provocare pt mine sa o iau mai usor. Multumesc!
Foarte bun articolul. Deja aplicam mare parte din ele… Poate “contagiezi” si pe altii… Keep up the good work 🙂
Daniel
Felicitari pentru articol.
e o placere pentru mine sa ti admir munca ,crativitatea si faptul ca iti pui intrebari serioase , cauti si gasesti solutii.
Acuma , vezi tu , in general noi toti oamenii avem foarte multe probleme ,unele obiective ca asta i viata si trebuie sa le acceptam , dar si multe pe care le am putea rezolva ,dar suntem orbi nu le vedem , iar daca le vedem si le stim , tot nu reusim sa ne corectam.
Mai la obiect
2 oameni au aceiasi bani , aceeasi pregatire , aceeasi informatie de afaceri .
amandoi deschid aceeasi afacere , unul da faliment in 6 luni , celalalt mai deschide 20 de magazine si devine milionar.
De ce?
Diavolul se ascunde in detalii.
Mai departe
imi propun sa limitez timpul pierdut la televizor , internet , etc…
imi propun sa nu mai risipesc bani aiurea zilnic pe tigari , cafea , bautura, da nu stiu de ce nu mi iese.
si ma duc sa caut informatie , de ce nu am motivatie sa fac lucru asta.
un baiat destept imi da raspunsul.
intai ma intreaba.
Te speli pe dinti dimineata?
Zic si eu
Bineinteles.
Si atunci el imi zice razand
Ai cumva vreo mare motivatie cand te speli pe dinti?
Si asa mi sa aprins putin un beculet.
De ce ma uitam la televizor toata ziua?
Pentru ca aveam o sursa de venit , doar dadeam indicatiile la 2 persoane , ei faceau treaba si cand veneau banii ii imparteam , munca mea 10 ore pe luna , munca lor 20 de ore pe luna.
N a mai mers treaba , trebuie sa fac singur alt gen de munca 4 sau 5 ore pe zi , pa televizor , nu mai am chef.
alta informatie.
ai un obicei prost pe care vrei sa l schimbi.
creierul are nevoie de minim 66 de zile sa renunti complet la obiceiul nesanatos ca sa stearga tiparul mental.
asa este.dar inca nu e suficient , mai trebuie ceva , diavolul se ascunde in detalii.
nu stiu cum sunt altii , dar eu ma simt bine cand imi pun intrebari la care nu gasesc raspuns , in timp ce majoritatea au raspunsul si se simt fericiti ca au informatia.
sa luam un exemplu mic
oare pamantul e geoid cum am invatat la scoala , e sfera perfecta cum arata toate fotografiile NASA facute din spatiu , sau e in forma de para cum declara purtatorul de cuvant NASA , Neil de grace Tyson.
au fost americanii pe luna?
daca da , atunci de ce de 45 de ani nu sau mai dus niciodata?
Daca pamantul e sferic si are curbura , de ce lacul baikal din rusia cand ingheaza e perfect plat pe o lungime de 700 km ,?chiar nu se simte deloc curbura asta ?
Se pare ca toata lumea stie si are informatia ca dinozaurii au existat in urma cu milioane de ani.
Asa o fi?
Prin muzee sunt facuti din plastic , comandati in china sa i vada copii ce frumosi sunt , daca i intrebi de oasele reale zic ca le tin separat in alta parte .
inchei cu o treaba simpatica.
Zice Darvin ca omu se trage din maimuta , informatie publica toata lumea e de acord.
Si zice unu intr o conferinta.
Bai ce chestie , maimutele au devenit oameni , da mai sunt si maimute , alea cred ca sunt tare suparate ca n au evoluat si ele.
Sunt de acord cu intrebarile criticului din noi, atata timp cat nu o ducem in teorii ale conspiratiei.
Flatearth-erii au destule gauri in argumentatie ca sa ii crezi pe ei.
Cat despre intrebarea: “Au fost americanii pe luna?
daca da , atunci de ce de 45 de ani nu sau mai dus niciodata?”
Raspunsul simplu este: pentru ca nu au gasit nimic acolo. Ala mai complex este: au castigat batalia cu Rusia si au taiat, in anii urmatori, bugetul NASA destul de brutal.
Exercitiul de creativitate, insa, pe care il propui – este extrem de benefic (cu aceasta mica observatie, de mai sus).
e vina mea n am transmis mesajul suficient de clar
tiparele mentale le avem inca de la varsta de 6 sau 7 ani.
in scoala nimeni nu si pune problema daca ce invata este real sau multe sunt fictiuni lucruri pe care doar le luam ca atare .
pe masura ce trece vremea unii poate din intamplare incep sa se intrebe cu adevarat daca lucrurile care ni se livreza sunt adevarate sau demonstate.
oamenii nu asculta nici 1% din ce spun ceilalti , majoritatea se aud doar pe ei.
cu cat esti mai sigur ca intelegi cu adevarat , cu atat te indepartezi mai mult de realitate.
daca intrebi 100 de oameni daca sunt siguri ca pamantul e sfera si se invarte , 90% vor spune ca asa e.
ceilalti 10% nici nu i intereseaza.
problema nu e forma pamantului.
problema e ca deocamdata nu sunt dovezi de bun simt ca asa ar fi. dar daca toata lumea crede asta si nimeni nu e deranjat , atunci se numeste teoria conspiratiei/
e mult mai simplu sa accepti o minciuna pe care o stii ca adevar din copilarie decat sa admiti ca poate ai fost inselat de altii care la randul lor tot asa au luat totul de gata ca fiind adevarat.
Toate geniile au spus inainte sa moara ca de fapt n au cunosc si nu inteleg cu adevarat care este adevarul in privinta intrebarilor fundamentale pe care si le pune un om.
Simtim la fel, Daniel draga. Mai mult ma simt o inadaptata a acestor vremuri si incerc cu greu sa fac fata.
Multumesc pentru solutii si multumesc pentru felul in care livrazi tu informatia.
Am mai spus-o si o repet: te citesc cu mare drag.
Sa ai o zi minunata.
Informatia si informarea e esentiala si valoroasa..atunci cand e autentic,valoroasa.Adica,e adevarata,completeaza,actualizeaza si dezvolta informatiile pe care,deja le ai si acopera sfera ta de interes.Nu in ultimul rand,este folositoare daca “rezoneaza” cu nivelul personal de cultura,calitate a comunicarii si acuratete.Chestiune de transmitere-receptie.Pentru ca,informatia sa isi atinga scopul,aceste conditii trebuie sa existe,si de o parte,si de alta.In lipsa lor,informatia fie are efect de small talk,taclale,zvonuri/barfe,manipulari,fie efect de “nuca-n perete”,cicaleala,de neinteles….
Cel mai valoros rol al informatiei este sa iti dezvolte mintea si sa iti asigure independenta….cu conditia sa nu fii vreunul pentru care,e aplicabil “sa gandesti e greu” ( sa inveti e si mai greu ),ori,sa fii unul dintre cei multi cu un foarte pronuntat instinct de turma.
Mi-am aruncat TV-ul inca,de pe vremea (12-14 ani ) si eram privita ca o ciudatenie ( ” Cum,nu ai televizor !?”) .Motivul atunci,a fost pur si simplu faptul ca,nu mai admiteam programarea si “la pachet” cu,influenta subliminala.Alternativa,oferita de Internet,mult mai “imbelsugata”( nu si de mai buna-multa calitate),a rezonat cu ceea ce doream eu : sa aleg,sa slectez liber si pe criteriile mele,informatiile, sursele din care vin si domeniile mele de interes.Asta este valoarea superioara adusa de Internet cu conditia sa nu te “pierzi”in multitudinea de informatii de proasta calitate.Dar,cerintele de calitate,nivelul informatiei acceptate,capacitatea de selectare a lor,modul informarii ( durata,agresivitate,acuratete….) este pe potriva/nivelul fiecarui “receptor”.Internetul,are de toate pentru toti…predomina cele “low level”dar,exista si informatie de foarte buna calitate.Cantitatea enorma de informatie poate coplesi pe cei care,se lasa coplesiti dar,aduce libertatea de a alege informatia si a invata pentru cei care au discernamant si masura….f.f.importante pentru ca,”viata se intampla in timp ce butonezi telefonul,tableta,Internetul,FB-ul….”Cand e lipsa de discernamant si MASURA,toate aceste device-uri “avansate”,in fapt,sunt o dependenta (= boala) si un regres personal.
Sa auzim de bine.
Se pare ca noul meu scop – asupra unei zile – este sa o fac cat mai simpla in a lua decizii. Asta inseamna, printre altele, ca obiceiurile sa fie duse la nivel de maiestrie.
“Slowness” – e game changer…si culmea, cand am acceptat sa fac mai incet, am inaintat mai repede…si mai prezent 🙂
🙂 buna asta!
Fain scris! L-am “simtit” ca pe un articol-concluzie, la seriile anterioare. Am vrut de mai multe ori sa-ti raspund, macar cu un simplu “MULTUMESC!”… (dar e mai greu de pe smartphone – eram, de obicei, in… miscare! 🙂
Raapunsul de mai sus era pt primul comentariu :))) Ok…imi place mult cum scrii, ma regăsesc. Am. Deschis email ul pt titlu, nu te stiam pana acum…esti bun! :)) Am citit si… “Sun bun, dar nu ma vede nimeni!” Aici mi au dat lacrimile, nu ma întreba de ce, informațiile se plătesc :)))))) Nimic nu e întâmplător, de ce am ajuns la tine voi vedea, in adâncul sufletului știu, dar am nevoie de zvacul ala care inca e într-o stare latenta! 🙂 Numai bine!
Buna Daniel,
mi-a placut mult articolul asta! Am mai auzit ideea asta la tine cu sa faci totul mai incet, dar nu am reusit sa o aplic. Incercam si apoi uitam si reveneam iar la “super repede”. O sa mai incerc. Eu oricum am tot timpul impresia ca nu fac destule, ca “pierd timpul” si asta ma streseaza tare mult. Tin minte cand eram copil nu era deloc asa. Voi mai incerca. 🙂
Salut, Mister!
Interesante idei, cred ca ma ajuta.
L-am dat mai departe.
O zi buna 🙂
Exercițiul mișcării lente este și o propunere a călugărilor tibetani, alături de conștientizarea respirației, în scopul de a reduce stress-ul.
De exemplu, când vă beți cafeaua, respirați rar și profund – astfel veți savura mai intens mirosul cafelei – și când duceți ceașca la gură, făceți-o cu o viteză de două ori mai mică decât în mod obișnuit.
Rezultatul va apărea imediat.
Salut Daniel.
Foarte bun si util articol. Mulțumesc.
Și frumoasă surpriza.
Lucian Ț
O radiografie foarte precisa a societatii de astazi. Partea frumoasa este ca vine si cu cateva solutii prin care putem sa ne imbunatatim starea de spirit si gandirea. Felicitari!!!
Foarte bun articolul, felicitări! Eu ma simt foarte pierdută în tehnologia de azi, caut metode de a tine pasul, încerc să aleg ce îmi e sau mi-ar fi folositor, dar sincer mă simt depășită. Când simt că e prea mult, de obicei încetinesc după cum ai scris 🙂
Salut Daniel, tot ce pot sa spun , pe scurt, este ca mi-ai citit gandurile si comportamentul, apoi ai scris acest articol! Sunt total de acord cu ce spui, dar e destul de greu sa stai fara tehnologie in ziua de azi, chiar si pentru o zi. Referitor la informatii, eu unul nu mai stiu ce si pe cine sa cred!
Te salut!
Buna Daniele,
foarte realist articol, mi-a mers la suflet. E si util. Eu incerc sa nu ma uit la TV la stirile breaking news. (mi-a placut umorul pe tema asta).
Reusesc sa ma concentrez, sa actionez in prezent, sa o iau incetisor. Inainte eram tot in viteza si tot greseam.
Multumim de articol si te mai asteptam si cu alte articole.
Sper ca totusi ai ceva internet afara din pestera, ca altfel degeaba scriem noi aici.
Mai curge la teava, din cand in cand :))
Buna! Felicitari pentru noul site! Cat despre subiectul abordat, sa stii ca mult timp m-am simtit defecta tocmai pentru ca nu eram conectata la smartphone si social media si refuzam sa urmaresc “stirile”. Credeam ca e un handicap de-al meu – atentie nedistributiva. :)) Ma simt un pic mai bine acum.
Handicap? Era poate in secolul trecut. Acum este superputere 😀
Da. Din multele informatii ce vin vuind ca vijelia pe internet, multe-ti pot fi folositoare dupa ce le treci prin mintea ta si tragi concluzii. Toata chestia e sa ai prin ce trece respectivele informatii…
Daniel ,un articol despre o realitate ,care ne place sau nu ,pe care o intelegem sau nu !!!Important este ca tu esti un DARUITOR ,care daruieste o viziune ,o informatie de valoare ,iar pretul este doar un detaliu logistic ca sa ajungem sa descoperim fiecare acea valoare !!!
Continua cu … Inspiratie si creeativitate …pentru cei care au nevoie de tine !!!
Florin
Buna Daniel,
Mihaela sunt! Articolul tau este superb si reflecta perfect realitatea zilelor de azi. Toata aceasta lipsa de concentrare si bombardarea cu informatii inutile ne fac mai irascibili, ne “rupe de sinele nostru adevarat si ne face sa uitam cine suntem. Facem parte dintr-un film denumit “realitate” un fel de “Matrix” in care suntem cufundati si uitam in cele din urma de adevarata noastra sursa, de spiritualitate. Gonim, gonim…si toate procesele naturale fiintiale sunt fortate, nu degeaba sunt atatea boli: diabet, hipertensiune, cancer…Ruperea conexiunii cu natura ne face sa devenim incet incet niste roboti…Mi-am amintit de un articol interesant…sper sa iti placa. Iata-l: http://www.gnspy.org/cultura_ritmului_incetinit__n229.html
Cu drag,
Mihaela
N-as spune “cu natura”, ci mai degraba cu interiorul nostru. Cu noi insine. Cand preferam sa deschidem rapid un facebook, pentru ca ne simtim singuri, in loc sa vorbim cu noi insine, atunci ia nastere dezumanizarea…
Peter Drucker zicea că informația în ziua de azi costă. Și tot el zice de un nou job al secolului 21 – ”the knwoledge worker”
He suggested “the most valuable asset of a 21st-century institution, whether business or non-business, will be its knowledge workers and their productivity.”[12]
https://en.wikipedia.org/wiki/Knowledge_worker
Felicitari pentru noul site, arata intr-adevar mai bine !
Articolul este foarte bun. Modul in care internetul, canalele de social media, stirile… etc ne influenteaza viata este o problema sociala extrem de actuala.
In principiu, cu totii suntem de acord ca era digitala, tehnologizarea informatiei au efecte negative asupra comportamentului uman dar nu constientizam cu adevarat si continuam fiecare intr-o masura mai mica sau mai mare.
Sunt perfect de acord ca televizorul nu este atat de nociv precum se zice.
Totul tine de masura, de modul in care reusim sa avem controlul asupra comportamentului nostru.
Foarte bun articol, ne este de folos, se vede ca esti documentat. Mi-a atras atentia acea referire la blocajul creierului cand are prea multe optiuni, decision blocking. In urma cu cativa ani am fost atras de multe personalitati pe Internet, buni marketeri si m-am abonat la newslettere cu duiumul. Cand esti abonat la cei mai buni marketeri, mesajele lor sunt facute special sa nu te poti abtine, ci sa le deschizi, dela titlu pana la continut, care te trimite la situl lor si de acolo, palnia funnel, etc, pana scoti cartea de credit. Asta e scopul, nu? Ei pentru asta scriu, ca sa castige, iar tu primesti informatie buna, grozava, utila, si platesti. Bravo! Problema e ca sunteti prea multi, si alegerea e grea, iar banii au o limita. La inceput cumperi un curs si il urmaresti pana la capat. Wow. Esti mai destept putin, dar tot nu ai un leu in plus castigat. Speri si continui. Dupa un timp poti ajunge sa cumperi un curs si sa nici nu-l deschizi, sa nici nu mai stii in ce mail ai linkul sa-l deschizi. Devii un junkie de cumparat infoproduse. Inca tot n-ai ajuns sa castigi si tu un leu din ce ai aflat. Dar esti mult mai informat. Iar apoi nu mai deschizi nici un newsletter, le lasi sa se acumuleze si doar te uiti cate ai, cu sutele. Apoi la cateva luni dai select all-delete. Ai facut si tu fapta buna a zilei, esti mandru de tine. Devii scarbit de toata harmalaia asta. Ai impresia ca esti in fata unei haite de caini ce latra necontenit. Atunci incepi sa te inteleptesti si iti zici ca nimic din toate astea nu conteaza. Conteaza doar sa te bucuri de fiecare clipa, de cei dragi, de natura, de faptul ca inca esti in viata. Pana cand cablul e scos din priza. Memento mori.
Informatia fara practica este masturbare mentala 🙂
ai mare dreptate Daniel,devenim autisti chiar daca nu ne nastem asa si apoi transmitem genele generatiilor viitoare
https://www.youtube.com/watch?v=0o1PXeFEcL0
https://www.youtube.com/watch?v=k5IOvR7ZN34
Multumesc de articol,foarte placut!
Cel mai usor lucru, pentru orice fiinta, este sa se miste instinctiv-compulsiv-reflex, adica inconstient. Problema nu se pune care specie sau fiinta este constienta sau inteligenta si care nu – ci problema corecta se pune ce grad de constienta si inteligenta (sau inconstienta si lipsa de inteligenta) reuseste sa manifeste o specie sau o fiinta.
Iar intr-un sens vizibil practic este vorba de efortul de a avea o perspectiva constant mai obiectiva asupra societatii, vietii (intr-un sens continuu cat mai larg), si a ta. Iar cuvantul cheie in aceasta fraza este “obiectiv”. Sa reusesti (si sa vrei) sa… depui efortul de a vedea dincolo de fluxul inertial pe care-l dobandesc structurile sociale, tiparele sociale, si – intr-un sens foarte ingust – chiar viata.
In virtutea unui stfel de efort, intr-o oarecare masura, reusesti sa te deplasezi mai de pe margine, cumva paralel cu toate astea, precum un observator atent, un observator al vietii, al oamenilor, si al tau. Nu mai faci ce se face pentru ca asa “se face”, nu mai faci cum se face pentru ca “asa se face”, ci constant te stradui sa gasesti o logica de bun simt in toate lucrurile, o logica obiectiva, independenta de tine, independenta de “convingerile” sociale sau ale celorlalti.
Care e rolul mancarii, si unde incep “sa mananc” pe alaturi scopului real al mancatului!
Care e rolul pentru “X” aspect……., si unde incep sa ma misc pe langa acest rol obiectiv, pe alaturi.
Exemplu: Care e rolul ritualilor de acceptare in vederea unei imperecheri, care a fost rolul lor initial, si daca ele mai au in prezent vreun rol, in raport cu ce pretindem noi ca suntem in relatie cu evolutia vietii.
Intr-un sens si mai larg: Nu conteaza prea mult ce este viata (societatea si structurile sociale) in raport cu tine – astea sunt, au fost si vor ramane trecatoare in raport cu miscarea obiectiva a procesului vietii – ci mai degraba decat sa ma adaptez atat de bine… pana la scufundare (si confundare cu ele) chiar, o intrebare mai sanatoasa este ce sunt, ce vreau, si ce pot sa fiu eu in raport cu miscarea obiectiva a procesului evolutiv al vietii, si prin extensie, pe care carare ingusta din aceasta jungla sociala a impulsurilor-compulsiilor-reflexelor automate, pot sa pun in aplicare si sa ma stradui sa ma deplasez pe linia descrisa la o scara larga (o scara de milioane de ani) de catre miscarea obiectiva a procesului evolutiv al vietii.
Sunt al societatii, sau doar traiesc in societate? Sunt un urs cu telefon mobil, sau sunt parte a procesului evolutiv al vietii, care incearca sa devina contienta de ea insasi, al vietii care incearca sa scoata la suprafata propriai reflexie intrinseca de inteligenta si constienta de sine?
Astea sunt intrebari, care daca sunt o preocupare constanta si sincera, nu-ti mai dau voie sa cazi in zona gregara a originilor vietii, ci te ajuta ca in mod dinamic sa fii mai constient si mai obiectiv, cu fiecare zi care trece.
Pentru mine a venit cum nu se putea mai bine, acest articol. Am bifat 7 din 8 puncte, si mi-a raspuns la multe intrebari.
Una din problemele mele este ca eu chiar nu am notificari audio de la nicio aplicatie. Aud doar cand suna telefonul, si nu e pe silent. Dar ma trezesc verificand din cand in cand ecranul, ca poate…. vreun whatsapp, vreun mail… e ca si cand mereu astept ceva, fara sa stiu exact ce :(, si este, intr-adevar, epuizant.
Pentru o luna voi renunta la facebook.
Iti multumesc pentru acest articol! E de printat si pus la vedere 🙂
Eu unul sunt momentam pe 1000 de drumuri 🙁 Incerc sa ies din situatia aceasta.Multumesc
Buna, Daniel! Foarte interesant articolul, cred ca vizeaza multa lume in ziua de azi din pacate..sunt fericita sa constat ca nu ma aflu in situatiile mai sus prezentate..inca😁..si sper sa ma mentin asa😊
Salut, îmi place noul site, mai ales design-ul simplificat.
Legat de acest articol, eu cred că tv-ul este mult mai periculos, măcar pe internet poți alege cu ce fel de informații să iei contact. Mi se pare totuși ciudat că oamenii, deși au puterea de a alege, continuă să se uite la tot felul de știri care nu le folosesc la nimic, ci dimpotrivă, le fac mai mult rău, sub pretextul că sunt “informați”. Eu cred că informația este valoroasă, doar dacă o poți pune în practică, doar dacă te ajută să îți îndeplinești un scop. De asemenea, problema este disponibilitatea prea mare și accesul facil la informație, totul este la distanță de un click și asta duce la superficialitate.
Mă regăsesc, mai ales la punctele 4, 5 și 8; îmi amintesc că mai demult, când eram mai mic, aveam un timp limitat de acces la internet (~ 2h/zi) și din acest motiv, eram mult mai concentrat să-mi caut cât mai multe informații în domeniile care mă interesau (pe atunci eram pasionat de telefoane mobile și pc). Pe când acum, disponibilitatea prea mare a informațiilor, duce la lipsa concentrării pe un anumit obiectiv prin tot felul de distrageri ale atenției.
Este exact cum ai fi pierdut în deșert și ai da orice pentru niște apă, pe când la polul opus, dacă ai apă din belșug, ți se pare banal și tinzi să faci excese.
Corect. Doar ca pe internet mai sunt si cateva lucruri care nu depind de “vointa” ta, pentru ca se intampla in spate undeva. Am scris un articol despre asta:
https://danielzarnescu.ro/efectul-bulei-de-perceptie-daca-vezi-pantofi-peste-tot-nu-inseamna-ca-si-sunt-peste-tot/
Este ultimul scris din seria asta, o sa ma indrept in curand si catre subiecte putin mai “vesele”, ca sa nu intru intr-o extrema.
In rest, ai dreptate. Buna analogia cu apa 🙂
Empatizez total cu ce ai scris si chiar am fost surprins de treaba cu TV-ul, nu am privit lucrurile niciodata asa, dar ai mare dreptate… desi am putea sa fim de acord ca e un pic mai bine doar cu smartphone, decat si TV si smartphone 🙂
Chiar daca aveam facebook-ul destul de curatat de tot felul de notificari, datorita sfaturilor tale am mai butonat pe la setari si am mai facut un pic de ordine, asa ca iti multumesc 😉
Mi-am dezactivat FB-ul de pe telefon acum vreo 2 saptamanai dar sufar maxim si ma tot gandesc (si caut motive) sa il repun…
Ma “trezesc” verificand telefonul, apoi realizez ca nu mai am aplicatia si il azvarl cat colo…
Am chiar momente “moarte” (exemplu: la spalatorie auto) si ma aud gandind “Ce fac eu acum?! Daca aveam FB-ul…)
Articolul tau m-a ajutat sa mai aman. Putin 🙂
MULTUMESC