Avem nevoie sa ne plictisim!

“Trei ore si cincizecisiopt de minute!”, asta i-am zis, in timp ce citeam de pe ecran timpul pe care il petrec, in medie, zilnic, pe telefon. Iar reactia ei a fost pe masura.

Eram in pauza de curs, mancam la o terasa din centru. Aveam amandoi cate un burger cu o portie de cartofi prajiti in fata (eu ii spun “meniu de pandemie”), sub o umbrela care se lupta cu vantul rece, de primavara tarzie, care nu voia sa mai cedeze. Eram amandoi zgribuliti si incercam sa schimbam doua, trei cuvinte, in timp ce ciuguleam din mancare.

O vazusem tot ducand mana la telefon, uitandu-se in el, scriind mesaje, verificand mailul. Asta in timp ce vorbea cu mine. Telefonul ii era pe vibratii, dar deja devenise enervant, pentru ca vibra la fiecare 1-2 minute si ne intrerupea sirul conversatiei.

Asa ca i-am zis sa dam pe airplane mode telefoanele, cat timp mancam. De-aici intr-o dezbatere despre cat de nociva este tehnologia astazi, pentru psihicul uman, a fost doar un pas. Trei ore si cincizecisiopt de minute era cifra mea.

“Patru ore, este imens,” mi-a spus ea, dupa cateva secunde bune de procesare. I-am zambit.

“Este, si asta in conditiile in care eu am mecanisme de protectie.”

A pus mana pe telefon, a cautat sa isi vada cifrele ei si am vazut-o cum isi musca buzele, gata sa pufneasca in ras. Ma asteptam la orice.

“Sapte ore!”

Am simtit cum imi cade falca.

“Sapte ore? Inseamna jumatate din timpul in care esti treaza…”

“Cred ca de-asta ma si simt obosita tot timpul.”

Nu i-am mai spus atunci, ca realitatea este un pic mai brutala decat cifra seaca, aratata de telefonul ei. Pentru ca, pe parcursul unei zile, lucram si pe calculator / laptop, ne mai uitam si la un film, cateodata doua, pe Netflix. De relaxare.

Dar si ca timpul pe care il arata telefonul implica, probabil, sute de notificari. Timpul nu este continuu, ci adunat de-a lungul zilei. Tu ai tendinta ca il lasi din mana, ca mai faci si alte lucruri. Dar mereu te intrerupe o vibratie, o iconita rosie pe undeva, un sunet.

Cele doua realitati

Inainte sa merg mai departe pe sirul ideii principale din articolul asta, vreau sa imi fac un mea culpa. Si eu intru in categoria celor afectati, care se lupta constant cu bombardamentul informational, cu sute de emailuri primite pe zi si cu alte cateva sute de notificari, diverse, care vin prin intermediul tehnologiei.

Deseori simt ca unicul scop al lumii exterioare este sa ma intrerupa din ceea ce fac. Sa ma faca sa ma ocup de altceva, sa stau cu ochii intr-un ecran, sa reactionez, sa citesc o stire socanta, sa vorbesc cu un prieten care este intr-o criza existentiala.

Suntem din ce in ce mai prinsi intr-un taram virtual, stimulati constant de algoritmi dincolo de puterea noastra de intelegere, de canale de social media, de stiri care de care mai dramatice, de o mass media din ce in ce mai inselatoare.

Devine din ce in ce mai dificil sa avem momente autentice de liniste. De momente de repaos.

Pana destul de recent in viata noastra, ca specie, am avut parte de doua softuri de operare in care functionam constant, doua realitati care se intretaiau constant:

1. Realitatea exterioara (care tinea de social, de prietenii pe care ii aveai, de actiunile pe care le faceai in lumea fizica, activitatile in care erai “angrenat”)
2. Realitatea interioara (care tinea de solitudine, de procesele de introspectie, de “visat cu ochii deschisi”, cand iti fugea mintea aiurea si ceilalti erau nevoiti sa te traga de maneca, pentru a reveni in lumea lor)

Realitatea exterioara presupunea sa fii prezent, activ, stimulat de ceea ce se intampla in jurul tau. Realitatea interioara presupunea sa fii pe pauza, sa te plictisesti, sa umbli aiurea cu mintea.

Cele doua realitati si succesiunea dintre ele au o importanta vitala pentru sanatatea noastra mentala si emotionala.

Cand esti in realitatea exterioara (cand atentia ta este concentrata pe exterior), creierul tau proceseaza informatie, pulseaza, consuma energie. Cand esti in cea interioara, creierul tau se reseteaza, se odihneste, atentia iti este concentrata pe universul interior. Iti incarci bateriile, cum ar veni.

Insa, recent, a aparut si o a treia dimensiune (realitate). Cea digitala!

Realitatea digitala (sau “tirania ecranelor”)

Desi esti singur, de cele mai multe ori, atunci cand stai in fata unui ecran, realitatea digitala te stimuleaza tot catre exterior. Creierul este activat catre ce se intampla in exteriorul tau, proceseaza informatia care vine, este tinut in alerta.

Cand creierul este suprastimulat si nu mai are momente de odihna, de reset, devii din ce in ce mai obosit, mai reactiv, mai emotional, totul culminand cu momente de burnout, care dau cu tine de pamant cand ti-este lumea mai draga.

Si, chiar si atunci cand simti o nevoie brutala de pauza, o pui in seama stresului de la locul de munca. Asa ca te opresti din ce faci (crezand ca proiectele in care esti implicat reprezinta problema), si deschizi telefonul, ca sa browsezi aiurea stiri. Sau calculatorul, ca sa te joci un joc. Sau netflix, ca sa te uiti la un film. Sau youtube. Sau Facebook. Sau instagram. Sau tik tok.

Stii tu, ca sa te relaxezi un pic.

Creierul, care este intins ca un elastic, nu are moment de respiro si este solicitat si mai mult, fara ca macar sa iti dai seama.

Totul duce, ca in filmele de groaza, intr-un punct culminant in care te afli in aceeasi cladire cu un monstru, ai usile inchise, nu ai acces la cheie. Pericolul este palpabil si se simte in bataile inimii, in tamplele care mai au un pic si explodeaza. Problema este ca, desi esti in aceeasi camera cu monstrul care te inghite, bucatica cu bucatica, acest monstru este invizibil.

Inabilitatea de a sta singuri, in tacere

Drept concluzie, avem acum trei realitati in care functionam, mai mult sau mai putin (in functie de temperament, mediul inconjurator, contextul in care ne aflam):

1. Realitatea exterioara, care tine de stimularea creierului, a simturilor, de reactivitate, cand creierul proceseaza informatii, cand esti in miscare: sedinte, sarcini, proiecte, oameni.
2. Realitatea digitala, care este o extensie a celei exterioare, dar pe steroizi, pentru ca iti tine creierul in continua alerta: orice tip de tehnologie care te stimuleaza catre “exterior”, telefon, televizor, calculator, in esenta orice tip de ecran care te poate tine “acolo”, internet/browser, canalele de social media, filmele, jocurile video;
3. Realitatea interioara, care tine de repaos, de introspectie, de solitudine: momentele fara stimuli exteriori care iti directioneaza atentia catre interior.

Lupta de mai sus este inegala, pentru ca suntem inconjurati de tehnologie si nu ne putem departa de ea, decat in urma unui efort constient.

Astazi avem jocuri pe calculator care sunt capabile sa ne tina in fata ecranului, 8-12 ore pe zi, surescitati, FARA SA NE PLICTISIM SAU SA SIMTIM NEVOIA SA INCHIDEM.

Mass media, in lupta de gherila pe atentia unei audiente din ce in ce mai fragmentate, este contruita pe filosofia “breaking news”, in care orice stire pare ca este de viata si de moarte. Canalele de social media, la propriu, isi bazeaza algoritmul din spate pe a te tine cat mai mult lipit de telefoane. Filmele acum, pentru ca le gasesti pe un site cu abonament, pot fi consumate in bingewatching, ore in sir, fara sa te poti opri.

Sa poti sa te resetezi, dupa alergatura din “realitatea exterioara” prin “realitatea digitala” este ca si cum lupti intr-un incendiu impotriva focului cu gaz. Cladirea aia nu are nicio sansa sa ramana in picioare.

Si ce propui, sa renuntam la tot?

Am intalnit deseori replica asta, de la cei care ma aud vorbind despre problemele psihice pe care ni le creeaza tehnologia si conectivitatea in ziua de astazi:

“Si ce propui, sa ne calugarim cu totii? Sa renuntam la telefoane, la laptopuri, internet?”

Raspunsul meu, de fiecare data, este: Solutia nu este este sa fii off grid, in afara sistemului. Aici a ajuns omenirea si, cel mai probabil, nu o sa dea inapoi. Sa nu te adaptezi realitatii obiective nu este o solutie.

Dar, astazi, este mai important ca oricand sa iti cresti abilitatea de a fi singur. Autentic singur. Sa echilibrezi cele trei dimensiuni de mai sus. Sa intelegi ca pauzele, ca sa poti sa ai momente de respiro, implica si pauza de tehnologie.

Sa fii capabil sa provoci intentional starea de repaos si sa nu fugi catre telefon, filme, jocuri, stiri, facebook.

In esenta, scopul ar fi sa ne lasam mintea sa lancezeasca in plictiseala (care are un rol extrem de vital, pentru sanatatea noastra mentala, dar si pentru creativitate):

• pentru ca plictiseala duce catre “visare”, catre explorarea unor idei “de mana a doua”, aflate in substratul mentalului nostru
• creativitatea pulseaza in starea de repaos, nicidecum cand esti in alerta
• creativitatea ia nastere cand nu stii ce sa faci, doar cu corpul tau, si fara nimic la indemana, ca sa il stimulezi catre exterior
• emotional te repozitionezi, capeti adancime, devii introspectiv

Astazi, cand te plictisesti, primul impuls este sa duci mana la telefon. Si, uite asa, esti prins din nou in caruselul emotional din care vrei sa scapi, dar nu stii cum.

Ironic: asta este si motivul pentru care piata de psihoterapie a explodat (& de coaching), pentru ca rolul ajutorului profesionist, la baza, este sa iti dea un branci catre interiorul tau. Sa poti sa stai in propriul suc, fara sa te mai dopezi cu digital.

Sa iti provoci stari de introspectie inseamna sa iti infrunti propriul adevar, propria realitate… si sa cauti intelepciunea dupa care tanjesti atat de mult.

Cu drag,
D.

PS: creativitatea, sanatatea mentala si gandirea strategica – isi au punctul de plecare in solitudine (se afla la buza plictiselii, cand nu ai ce sa faci si singurul lucru cu care te poti juca este propriul tau creier);

PPS: cum diminuezi toxicitatea digitalului? Nu am mai venit cu o lista de unelte, pentru ca sunt aceleasi si scriu despre ele de ani buni deja:-

• perioade din zi protejate de realitatea digitala (in special diminetile si serile sunt important de protejat),
• spatiu protejat in casa, in care sa nu ai voie sa intri cu ecrane (recomand sa fie camera matrimoniala),
• o zi “techfree” pe luna, in care sa nu apelezi la tehnologie, scopul fiind sa faci fata gandurilor tale, sa le gestionezi, sa explorezi, sa te intelegi pe tine – singura unealta la care sa ai voie sa apelezi – fiind un stilou si o foaie de hartie, pe care sa scrii (e mai greu decat pare)

PPS: Rugaminte dubla, pentru tine:

1. Uita-te pe telefon si spune-mi, te rog, cate ore petreci tu cu ochii in el, in medie (gasesti in setari cifra asta).
2. Uita-te acum in calendar si programeaza-ti o data, in urmatoarea luna, in care sa functionezi FARA ECRANE (fara telefon / laptop), o zi “analog” intr-o lume intoxicata de prea mult digital.

Comentariul tau la articolul asta este foarte important pentru mine / da-mi un comentariu acum si raspunde-mi la cele doua puncte de mai sus: cat stai pe telefon, dar si data pe care ai ales-o pentru Free Tech Day.

In felul asta iau pulsul la nivel de comunitate si pot intelege mai bine realitatea in care functionam cu totii. Asta inseamna articole mai bune, cu solutii mai aplicate.

Apasa pe comment, acum!