Kit de supravietuire, pe timp de criza!

9 aprilie 2020 - 71 Comentarii
img
Scriu emailul asta din subsolul casei, acolo unde mi-am amenajat un birou temporar, “de criza”. Nu arata exceptional, dar nici rau. 
 
De fiecare data cand ridic privirea din laptop, vad boilerul, centrala, masina de tuns iarba, dar si o biblioteca improvizata, plina cu carti – un birou, imprimanta etc.
 
Atmosfera e idilica, aproape. 
 
As scrie de afara, dar acum, dimineata, bate un vant rece atat de tare, incat copacii trosnesc din toate incheieturile. 
 
Si nu pot sa nu ma gandesc, cu frigul care mi-a intrat, oarecum, in oase. E un mic gandacel care sapa in interiorul mintii mele care imi sopteste:
 
“Si daca la iarna situatia va fi la fel?”
 
Daca nu o sa gasim vaccin pana atunci, daca imunizarea globala nu da randamentul scontat, daca va veni un val nou de infectari si va fi nevoie de noi stari de urgenta?
 
Si, cand imi pun intrebarile astea, zambesc si imi spun:
 
“Ce tot vorbesti acolo? Bineinteles ca sunt sanse ca iarna urmatoare sa fie cea mai grea din ultimii 30 de ani.”

Al doilea val de reactii !

Acum aproape o luna anuntam faptul ca o sa trecem prin trei valuri de reactii distincte, ca urmare a urgentei medicale la care suntem supusi:
  1. Reactia antreprenorilor
  2. Reactia angajatilor
  3. Reactia statului 
Primul val – reactia antreprenorilor – a fost prima in lant, odata cu masurile de prevenire a virusului.
 
Cand inca angajatii din mediul privat se gandeau la izolare ca la o mica vacanta, antrepreprenorii se gandeau la:
  • redesenarea proceselor de marketing, vanzare, livrare, customer service – acolo unde se putea
  • redirectionarea activitatii angajatilor la domiciliu
  • salarii reduse (in functie de cat de mult s-au redus veniturile)
  • disponibilizari
  • neplata facturilor scadente – atat catre furnizori, dar mai ales catre banci
  • suspendarea activitatii cu totul!
Articolul il poti citi: aici.
 
A fost scris inainte ca guvernul sa vina cu masuri economice adecvate, intr-o perioada in care angajatii din mediul privat (si nu numai) inca vedeau izolarea ca pe o mica pauza pe care o fac de la “viata agitata” de pana atunci.
 
Ca sa scriu articolul, am vorbit doua zile incontinuu cu antrerperenori, freelanceri si angajati – incercand sa inteleg perceptia lor cu privire la situatie. 
 
Antreprenorii mi s-au parut stresati, insomniaci, pe alocuri paranoici, incercand sa prevada ce urmeaza sa se intample in viitorul apropiat si sa ia masuri adecvate. 
 
Angajatii, la vremea aceea, “inca” nu se trezisera. Nu miroseau pericolul.
 

“Multumesc, Multumesc, Multumesc pentru claritate.Sunt bucatar angajat si datorita tie acum stiu la ce sa ma astept. Multumesc inca o data!”
Adrian N.

Dusul rece al angajatilor din mediul privat

Din moment ce, in discutiile cu angajatorii, deja se vorbea despre disponibilizari, mi-am dat seama destul de rapid ca angajatii vor resimti stresul generat de “starea de urgenta” in mai putin de o luna. 
 
Anticipasem ca dusul rece va veni pe trei linii:
  • presiunea unui nou mod de lucru (de acasa)
  • scaderea salariilor (inclusiv somajul tehnic intra aici)
  • concedierea angajatilor neproductivi sau “mai noi” din echipa
Iar emailul meu, care este un incredibil senzor, prin cei 50 000 de abonati, a inceput sa “fiarba”.
 

“Lucrez la o pizzerie, am fost primul om dat afara, pentru ca am fost ultimul venit. M-a prins nasol, acum depind de salariul prietenei mele si ale parintilor mei.”
Bogdan L.

“Suntem in ultima zi din luna, suntem cu totii la birou, desi avem vanzari ZERO. Asteptam managerul sa ne spune ce decizie s-a luat de sus, dar eu cred ca intram cu totii in somaj tehnic. Asteptarea asta ma omoara.”
Laura C.

“Jumatate de firma a fost data afara! Acum trei zile ne-au zis ca totul e bine, acum ne-au anuntat ca trebuie sa renunte la jumatate dintre noi. Sunt socat.”
Cosmin D.

In ultima luna situatia arata in felul urmator:
  • pana in 200 000 de disponibilizari
  • peste 800 000 de angajati au intrat in somaj tehnic
Asta inseamna ca 1 angajat din 4 din mediul privat “a iesit din joc”. Acest milion (probabil mai mult de atat) de oameni este sustinut financiar de catre stat. 
 
Faptul ca statul a venit in ajutorul firmelor si a sustinut somajul tehnic pana la valoarea de 75% din salariul mediu brut este un lucru bun. Dar genereaza si “amorteala” printre aceiasi angajati. Aceeasi amorteala este data si de faptul ca poti cere perioada de gratie de la banci pe credite. Iti da sentimentul ala “caldut” ca are grija statul de tine, pana trecem raul.
 
Ceilalti angajati, care au ramas in campul muncii, ori muncesc mai mult (!) ca oricand, ori stau intr-o confuzie decizionala majora, cu sedinte mult mai dese si schimbari bruste de atitudine.
 

“Mi-am dat seama ca managerul nostru nu stie ce face. Este stresat, a decis sa facem sedinte zilnice, la cateva zile distanta a hotarat sa sparga echipa in echipe mai mici, ca sa putem fi mai operativi.

In realitate s-au format bisericute si incertitudinea planeaza peste tot. Mai mult stam in sedinte si in expectativa, mai bine intram in somaj tehnic cu totii si aia era.”
Iuliana S. 

Al doilea val de reactii se intampla acum! Pe langa dramele medicale care vor urma in perioada urmatoare, in prezent, acum, cand citesti acest email, se pun in derulare adevarate drame sociale.
 

“Mama singura, cu copil de gradinita si cu o chirie, nu mai am venituri. Sunt paralizata si nu stiu ce sa fac…”
Daniela V.

Iar daca pana acum intrebarea pe care o puteai citi pe buzele tuturor era “cand se termina?”, acum intrebarea este mult mai profunda de atat:
 
“Cum o sa arate viata noastra dupa ce se termina?”
 
Iar cealalta intrebare este:
 
“Ce fac, daca se impute treaba?”
 
La intrebarile astea o sa vreau sa raspund in articolul de astazi. Nu sunt pareri proprii, ci sunt concluzii trase de oameni mai destepti ca mine. 
 
O sa incerc sa ma extrag din expunerea situatiei la nivel global si sa vin cu un “kit de supravietuire”, in cazul in care ramai fara resurse financiare si lucrurile se degradeaza (mai mult decat sunt in momentul de fata).

Cateva date – la nivel mondial

O sa trec in revista doar informatiile care conteaza in argumentatia actuala. Am tot vorbit in ultimele doua articole de pe site despre ce se intampla, la nivel macro, asa ca nu o sa insist prea mult. 
 
Nu vreau sa ma repet, mai ales in conditiile in care articolele mele sufera de obezitate, oricum.
 
Prin urmare, cateva date despre pandemia generata de coronavirus:
  • avem un virus, SARS-CoV-2, care provoaca o boala numita Covid-19 (asa fac oamenii de stiinta, ne incurca cu mai multi termeni, ca sa ne atraga atentia ca gresim, atunci cand ii folosim aiurea)
  • avem peste 1,5 milioane de imbolnaviri si aprox. 90 000 de morti la nivel mondial
  • Coreea de Nord, nu a raportat niciun caz de infectare, in ciuda apropierii de China. 🙂
  • in afara de Coreea de Nord, mai exista tari membre ONU, dintre cele 193 inregistrate, care nu au raportat niciun caz: de obicei sunt tari insulare, putin vizitate, izolate de restul lumii: Kiribati, insulele Marshall, Samoa, Insulele Sao Tome si Principe, Insulele Solomon etc.
  • exista tari foarte nepregatite pentru aceasta pandemie (un exemplu: Republica Centrafricana numara doar trei ventilatoare la peste 5 milioane de locuitori)
  • in acelasi timp, insa, SUA a clacat cu brio, pana acum, in a stopa virusul sa se raspandeasca iar sistemul medical american se afla in aceeasi situatie precum cele din Europa (Italia si Spania)
  • in Romania am sarit de 5000 de imbolnaviri si ne apropiem de 250 de morti
  • Suceava are cele mai multe imbolnaviri si cei mai multi morti (peste 25% din cazurile din Romania sunt in Bucovina, motiv pentru care  municipiul Suceava este in carantina)
  • al doilea oras al Romaniei in carantina este Tandarei, judetul Ialomita

SUA, pe primul loc!

Ca fapt divers, insa, in clasamentul tarilor cele mai pregatite sa faca fata unei pandemii, clasament realizat de GHS in 2019 (Global Health Security Index), pe primul loc se afla SUA, cu un punctaj de 83.5 din 100. SUA fiind epicentrul imbolnavirilor cu COVID-19 din ultimele zile! 
 
Republica Centrafricana, tara care infrunta pandemia cu trei ventilatoare, are un scor de 27.3 din 100 si se situeaza pe locul 159 din 195 de tari.
 
Romania nu se compara nici cu SUA, nici cu Republica Centrafricana. Avem un scor de 45.8 si ocupam locul 60 din 195 de tari luate in calcul.
 
Vazand cum sistemele medicale sunt impinse la limita, cum tarile cu cele mai multe fatalitati ACUM sunt Italia, SUA, Spania, Franta si UK (in ordinea asta), dar si cum tari mici precum Olanda si Belgia se grabesc sa urce in clasament – poti trage niste concluzii mai mult sau mai putin socante:
  • Covid-19 nu face discriminari (inca) pe baza de prosperitate, ci pe baza de politici;
  • Tarile care iau masuri repede si brutal sunt mai putin afectate
Romania, inca, sta destul de bine, daca luam in considerare conditiile: peste un milion de compatrioti au intrat in ultima perioada in tara, inclusiv din tarile grav afectate de pandemie!
 
Masurile in Romania au fost luate relativ devreme si destul de hotarat, dar exista critici pe cateva directii:
  • ca nu exista capacitate de testare; suntem tara cu cel mai mic numar de teste facuta la un milion de locuitori, iar asta poate duce catre explozii de infectari in perioada urmatoare
  • ca nu avem echipamente de protectie in spitale si nici destule paturi ATI dotate cu ventilatoare
  • ca in spitale este haos, cadrele medicale asteptandu-se la ce e mai rau in perioada urmatoare
Probabil ca nu e nimic nou in asta. Sistemul medical romanesc s-a confruntat in ultimii 30 de ani cu o subfinantare cronica, dar si cu o coruptie sistemica generalizata. Singurul mod prin care putem iesi onorabil din povestea asta era sa inchidem oamenii in casa.
 
Ca exemplu al starii de fapt – un lucru care nu ne face cinste, neaparat, este varsta medie a mortalitatii in Romania, 66 de ani, o medie mult mai joasa decat in alte tari (Italia – 80 ani, Germania – 82, Israel – 80).
 
Toate concluziile de mai sus vin doar dintr-o singura perspectiva: cea medicala. Inaintez, incet, catre concluziile economice.

Cu ce seamana acesta criza?

O sa incep cu o usoara ironie la adresa noastra, ca societate, cand vine vorba de cum percepem aceasta pandemie. La inceput de tot priveam cu o oarecare detasare ce se intampla in China, cu un mic monolog care se construia in mintea noastra: “Ce naiba au mai facut astia, iar?”.
 
China oricum se juca cu focul, dar pana acum celelalte epidemii fusesera tinute sub un relativ control. 
 
Comparam situatia, din confortul distantei, cu SARS (2002-2004), Ebola (2013-2016) si Zika (2015-2016). Ni se pareau niste crize sanitare in regiuni indepartate ale lumii, exotice, care nu au legatura cu noi. 
 
Dupa care a inceput sa se clatine Italia, moment in care ne-am dat seama cat de grav este. Si am inceput sa ne facem griji. 
 
Odata cu inchiderea granitelor in UE si declararea starii de urgenta, din ce in ce mai multi oameni au inceput sa calculeze efectele economice ale masurilor luate de guverne. 
 
Si atunci am inceput sa comparam situatiile cu alte mari crize economice, din istoria omenirii.
 
Initial am comparat ceea ce se intampla la nivel global in 2020 cu marea criza economica din 2008. Pe cativa dintre noi ne-a luat cu tremuratul, doar din aduceri aminte: atunci s-au inchis in Romania sute de mii de firme, bugetarii au platit cu 25% din salariul lor si, ca masura economica, a fost introdus celebrul impozit forfetar plus un TVA crescut de la 19% la 24%. 
 
A fost o perioada grea. 
 

“Vad ca lumea ma acuza ca am micsorat cu 25% din salariile bugetarilor in 2010, dar eu nu am dat afara un singur om pe timp de criza. Astia au redus si salarii, au lasat si multi someri pe drumuri si este abia inceputul.”
Traian Basescu

Comparatiile continua, pe masura ce numarul de imbolnaviri creste si urgenta sanitara continua.
 
  • in SUA situatia a fost comparata cu atacurile Turnurilor Gemene, din 2001.
  • la noi au inceput comparatiile cu perioada de dupa ’90, cand inflatia a atins culmi de aproape 300%.
  • pe plan mondial situatia, acum, este comparata cu cea de la nivelul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand intreaga planeta functiona pe bazele regulilor economiei de razboi. 
Premierul Spaniei, Pedro Sanchez, la finalul lunii Martie a cerut UE sa puna in miscare o economie “de razboi” similara Planului Marshall, din 1948. Planul Marshall avea ca scop reconstructia economiilor din tarile europene devastate de razboi. 
 
In ciuda lentorii mecanismelor de decizie, “Europa este in joc si nu poate, nu trebuie sa esueze!”, a spus el. 
 
Iar daca Europa se simte sub asediu si a dat libertate fiecarui guvern in parte ca sa ia orice decizie e necesara ca sa tina propria economie in picioare, peste ocean se vorbeste de o alta paralela, cu marea depresiune din 1929.
 
Se intampla asta pentru ca in SUA situatia pare dramatica: presedintele Trump a anuntat ca americanii ar trebui sa se astepte la multe morti in urmatoarele saptamani, New York este epicentrul pandemiei, exista peste 400 000 bolnavi (cei mai multi din lume, la ora actuala) si aproape 15 000 de morti. 
 
Cert este ca omenirea se confrunta cu o amenintare cum nu am mai vazut de cel putin 80 de ani. Momentan.

Consensul politic general 

O sa vin si cu o veste buna, in toata povestea asta. Mai tarziu decat ar fi trebuit, dar acum exista un aparent consens la nivel global despre aceasta criza. 
 
Pana si cei mai mari contestatari ai masurilor prea restrictive – aici vorbesc, printre altii, de Donald Trump (SUA) si Boris Johnson (Marea Britanie) – au inceput sa ia masuri in aceeasi directie cu restul planetei.
 
In emisfera sudica, printre ultimii aparatori ai teoriei imunizarii de grup, presedintele Jair Bolsonaro, este din ce in ce mai izolat politic.
 
“Covid-19 este o gripa usoara si oricum, cu totii o sa murim candva!”, a spus el, legat de criza medicala cu care ne confruntam, la nivel global.
 
Temerea lui cea mai mare este legata de criza economica ce se intrevede, daca oamenii nu ies din casa si nu pun in miscare, din nou, economia. Daca nu muncesc.
 
Pe meleaguri mai apropiate noua, Boris Johnsons, prim-ministrul Angliei, cel care indemna oamenii sa sustina economia in continuare, in ciuda virusului, adept al imunizarii de grup, a anuntat pe 27 martie ca a fost infectat si el. 
 
Dupa 10 zile de izolare la domiciliu, starea lui s-a inrautatit pana in punctul in care a fost internat la spital si este, acum, in terapie intensiva.
 
Consensul nu este un lucru bun, intotdeauna, dar ACUM ne arata ca pericolul este real si ca tarile si liderii politici fac un front cat de cat comun in fata pericolului. 
 
De obicei, intr-o criza de asemenea proportii, nu exista raspunsuri corecte, ci o permanenta ajustare la realitatea care ni se dezvaluie. 
 
Cand majoritatea tarilor ajunge la aceeasi concluzie, mai devreme sau mai tarziu, incepi sa realizezi cat de grava este situatia, de fapt.
 

Masurile luate de autoritati, la nivel global

Exista trei tipuri de masuri pe care le iau autoritatile, astazi. 
 
1. Modificarea comportamentului social  (bazat pe distantare sociala)
 
Masurile sunt gandite pentru intarzierea raspandirii virusului, cu scopul explicit de a trage de timp: pentru a gasi un vaccin, a gasi tratament pentru boala, pentru a produce echipamente medicale adecvate (paturi ATI, ventilatoare etc.), dar si pentru a da o sansa fiecarui sistem medical ca sa se adapteze, sa nu clacheze sub numarul mare de infectati care au nevoie de tratament. 
 
Distantare sociala inseamna ca, atunci cand nu putem sa stam izolati de alte persoane, sa pastram distanta de ceilalti oameni din jurul nostru, sa purtam masti de protectie, sa ne spalam pe maini cu sapun. 
 
Comportamente excluse in perioada asta: datul mainii, la barbati, pupatul pe obraji, imbratisatul. 
 
2. Testarea in masa a populatiei
 
Este extrem de importanta, din doua motive. 
 
Primul motiv tine de preventie: daca testezi multi oameni, reusesti sa reduci numarul de infectari noi, prin izolarea celor care transmit virusul, dar poti sa ajuti din timp pe cei care au complicatii, printr-un tratament aplicat adecvat. 
 
Plus ca poti proteja mai bine oamenii din “prima linie”: angajatii din sistemul medical (doctori, asistente), politisti, pompieri, livratori de orice fel si cei care se ocupa de mententanta serviciilor de baza (gaze, curent etc.).
 
Al doilea motiv tine de restartarea economiei: din moment ce trece primul val de infectari si trimiti muncitorii inapoi in fabrici, angajatii la birouri, fara o testare draconica, fiecare loc de munca poate deveni un focar de infectie. Asta ineamna ca fara o capacitate ridicata de testare, nu poti tine sub control pandemia decat prin izolare. 
 
(vin cu paranteza asta, doar ca sa te fac constient ca Romania are cel mai mic numar de testari la un milion de locuitori din toata Europa)
 
3. Cercetarea medicala
 
Aici este o lupta contra cronometru, pe doua planuri:
  • cercetarea unui vaccin, pe de-o parte, care sa imunizeze popualtia,
  • si a unor tratamente pentru cei bolnavi, pe de alta parte. 
Din pacate cele mai credibile voci din domeniul medical, epidemiologi de talie mondiala, vehiculeaza un termen de 18 luni de astazi (!!!) pana la data la care sa poata fi livrat pe intreaga planeta. 
 

“Nu putem lua in considerare vaccinarea populatiei in 2020, ne gandim pentru anul viitor la asta.”
Dr. Anthony Fauci, epidemiolog consultant la Casa Alba

Tocmai pentru a grabi acest proces, Bill Gates, care este cunoscut pentru gesturi filantropice in cazuri similare, a donat nu mai putin de 100 de milioane de dolari in cercetarea si dezvoltarea de vaccinuri. 
 

“Mergem pe 7 potentiale vaccinuri si construim 7 fabrici care sa le produca, desi nu stim daca vor functiona. In mod normal fabrica se construieste dupa ce ai rezultatele, dar asta dureaza mai mult.

Cel mai probabil sunt bani aruncati pe fereastra, dar preferam sa construim degeaba 6 facilitati si sa folosim una singura, atunci cand testele vor da rezultate. Castigam timp, ca sa putem ajunge la populatie cu vaccinul.”
Bill Gates

Formele de organizare, pe timp de criza!

Cei mai multi dintre noi suntem de acord atunci cand auzim afirmatia ca “omul este o fiinta sociala”. Din punctul de vedere al supravietuirii, insa, cred ca o afirmatie mai valida este ca omul este, in fapt, “un animal de haita”.
 
La inceput, cand lumea parea inspaimantatoare, cand animalele de prada ne dadeau tarcoale si cand “acasa” insemna, de cele mai multe ori, o pestera intunecata si friguroasa – traiam in mici cete, de pana la zeci de persoane. 
 
In fapt, traiam in uniuni de familii. 
 
Aveam un lider, o figura marcanta, cu autoritate, care lua decizii si isi asuma responsabilitati. Dar, in esenta, ceata avea o anumita functionalitate. Colaboram intre noi, pentru prosperitatea comuna, dar si pentru siguranta individuala. Fiecare era o rotita integranta in mecanism si ajuta, cum putea, pentru binele comun.
 
Cand grupurile ajungeau la o limita peste care era greu sa mai colaborezi (antropologii vehiculeaza cifra de 40 de persoane, maxim), ele se rupeau in doua si continuau ca doua haite (cete) distincte.
 
Ele erau infratite prin traditie si, de cele mai multe ori, prin sange, dar erau independente, cu reguli proprii si cu libertate de miscare. 
 
Pe masura ce am explorat lumea exterioara, pe masura ce am invatat sa ne transmitem lectii de la o generatie la alta, pe cale orala, mai apoi prin scris, pe masura ce am inventat simboluri si limbaj din ce in ce mai abstract – am depasit limita de 40 de indivizi.
 
Haitele au inceput sa numere sute de indivizi, apoi mii. La un moment dat s-au numit triburi. Apoi triburile s-au numit natiuni. Iar natiunile au inceput sa se uneasca si ele. 
 
Scopul haitelor tinea de supravietuire, in special.
Scopul natiunilor tine de prosperitate. 
 
Revin. 
 
Traim vremuri extraordinare, care tin, chiar si metaforic, mai degraba de surpavietuire decat de prosperitate. 
 
In situatii de criza majora, conceptul de globalizare se afla in pericol, la fel si conceptul de uniune. E nevoie de o forma de organizare mai flexibila, mai adaptata nevoilor punctuale. 
 
Tocmai de-asta Uniunea Europeana a transferat responsabilitatea la nivel de tara integranta, odata cu inchiderea granitelor. 
 
Inainte de a face asta, a mai facut un lucru care sa ajute tarile in lupta impotriva coronavirusului. A suspendat toate restrictiile ce tineau de o disciplina financiara si fiscala comuna (deficite bugetare sub 3% si grad de indatorare sub 60% din PIB) pana la 31.12.2020.
 
In traducere directa – a dat voie tuturor sa faca tot ce depinde de ele ca sa tina economiile nationale in picioare. Sa se imprumute, sa printeze bani, ORICE – pana la finalul anului, ca sa scapam de coronavirus.
 
Restrictiile respective veneau prin “Pactul de Stabilitate si Crestere” si erau gandite tocmai ca tarile sa aiba un comportament fiscal coerent. 
 
Teoretic, astazi, Romania se poate imprumuta oricat vrea ea, fara sa ceara voie “de la centru”.
 
(revin, inca o data – o sa aiba sens la final ce iti scriu aici)
 
In perioade de criza majora, responsabilitatea este descentralizata si se declina dinspre centru catre cele mai mici nuclee de organizare posibile:
  • UE – a transferat responsabilitatea catre tari (si le-a dat libertate fiscala ca sa ia decizii pe cont propriu);
  • Tarile isi transfera responsabilitatea catre regiuni (la noi ar fi judete);
  • Regiunile isi transfera si ele responsabilitatea catre orase (respectiv comune);
  • Orasele isi transfera responsabilitatea catre sectoare/cartiere (comunele catre sate).
Unde se opreste acest transfer de responsabilitate? 
 
Simplu – la cea mai simpla forma de organizare pe care o stie omul, inca de la inceputuri. La haite. 
 
Astazi haitele sunt uniuni familiale.  Iar familia: “celula de baza a societatii”, inca o data, dupa mult timp. 🙂
 
Familiile si uniunile familiale, in cazul in care treaba “se impute”, sunt o forma de organizare mult mai functionala, mai flexibila la contextul in care traim. 
 
Cel putin pana trece “furtuna”.

Ce se intampla in perioada imediat urmatoare?

Din punct de vedere medical:
  • exista o urgenta medicala care va dura destul de mult de acum incolo
  • inca nu am atins punctul culminant de infectari / mortalitate
  • sistemul medical scartaie din toate incheieturile si speram ca masurile de tip I, de distantare sociala, sa il ajute 
  • vaccinul nu se vede in perioada imediat urmatoare (18 luni, dupa specialisti)
  • tratamente, nici ele nu sunt dovedite, exista mai multe directii in care se merge, dar nu exista un consens ca ar functiona vreunul dintre ele
Din punct de vedere economic:
  • statul se imprumuta si printeaza bani, ca sa tina masinaria in miscare
  • cu cat criza medicala dureaza mai mult, cu atat mai greu ne vom reveni
  • nici sa tii de bani nu este foarte indicat, pentru ca masurile luate ar trebui sa duca spre o inflatie puternica (degeaba tii de ei, daca nu vor mai valora la fel)
  • exista peste un milion de oameni in somaj, din mediul privat, dupa o singura luna de criza reala in Romania
  • inca un milion de oameni, fara venituri, sunt cei din diaspora – care au venit in numar mare inapoi in Romania (in special muncitorii necalificati, care lucrau la negru, sau oameni care si-au pierdut locul de munca in urma crizei)
  • incasarile din taxe si impozite sunt la cote minime (cifra vehiculata este de 30% din estimat, dar nu am gasit o sursa care sa sustina asta)
  • afacerile mici, obisnuite sa mearga “pe sarma”, de la o luna la alta, nu vor supravietui; nici cele mari, dar cu politici agresive de crestere;
  • in mod normal statul nu poate sa sustina masurile actuale mai mult de 3-4 luni maxim (in cea ma optimista estimare) si nu poate sa dea drumul, in etape, la economie, fara sa scada numarul de infectii si fara sa aiba o capacitate de testare mult mai mare decat are acum
  • este o perioada de redistribuire a veniturilor si, per total, cu totii vom fi mai saraci dupa aceasta poveste (cu cat, inca nu stim)
Din punct de vedere psihologic:
  • punctual, antreprenorii si managerii au depasit starea de criza/panica initiala sau sunt pe cale sa o faca (s-au obisnuit cu ideea);
  • panica se transfera catre angajatii din mediul privat, oamenii simt nevoia sa faca ceva in carantina, avem fluctuatii emotionale, date de conjunctura in care traim; 
  • Facebook – a devenit o oala sub presiune in care: 
    • ori te prefaci ca e bine / pui poze cu copii / flori / la geam
    • ori esti activist, urland ca spitalele nu au materiale suficiente
    • ori esti marketer – incercand sa vinzi online, desi incasarile au scazut foarte mult
    • ori conspirationist – imprastiind panica si stiri false cu o repeziciune egalata doar de transmisia bolii
  • pe masura ce banii din cont sau de la saltea vor fi epuizati si pe masura ce isi vor pierde din valoare, va creste si infractionalitatea (mai ales in contextul in care diaspora nu ne-a trimis, neaparat, cei mai calificati sau cei mai educati dintre membrii ei)
Nu spun lucrurilea astea ca sa imprastii frica, ci doar expun o realitate de fapt. Toate “previziunile” pot fi intrerupte oricand de catre un vaccin sau tratament minune. Cel mai probabil, insa, nu se va intampla asta! 
 
Virusul face parte din viata noastra si, cel mai probabil, va face parte din viata noastra mult timp de acum inainte.
 

Si la ce ajuta sa stiu asta?

Ideea articolului mi-a venit in momentul in care am inceput sa primesc emailuri de la oameni care au ramas fara surse de venit (iar eu estimez ca vor fi din ce in ce mai multi).
 
Tocmai de-asta am venit cu un “kit de supravietuire”, care nu este nimic altceva decat un set de sfaturi de bun simt, care sa te ajute sa iti faci loc intr-o lume care s-a intors cu susul in jos.

1. ACCEPTA!

Este, probabil, cel mai important sfat pe care pot sa ti-l dau! Cele mai multe probleme pe care le avem, din punct de vedere emotional, psihic, chiar spiritual – este ca ne agatam cu indarjire:
  • ori de trecut si de stilul de viata pe care il aveam (de libertatea de miscare, de banii pe care ii cheltuiam, de profesia noastra sau, mai rau, de masina sau apartamentul la care inca avem credite etc.)
  • ori de viitor si de planurile pe care ni le facusem (de afacerea pe care o voiam pornita, de marirea salariala, de ce voiam sa cumparam in perioada urmatoare, de unde voiam sa fim – profesional, de planurile noastre, de calatoriile pe care voiam sa le facem etc. etc.)
In momentul asta trecutul, asa cum il stiai, nu mai exista! Cel mai probabil nu va mai exista vreodata (e mai bine sa gandesti asa, pe linia timpului vietii tale, ca sa te linistesti).
 
Nu ai cum sa te intorci la perioada de dinainte, nu ai cum sa previzionezi foarte bine cum va arata viitorul si cum o sa ne traim viata.
 
Ce stim este ca toata povestea asta este mult mai mare decat noi, luati individual. Ca nu poti controla virusul, ci doar cum raspunzi la situatia creata.
 
Singurul moment care conteaza acum este prezentul. Nu avem nici precedent si nu putem face nici estimari, decat foarte vagi.
 
Mai stim ca este provocarea generatiei noastre. Provocarea bunicilor nostri (a strabunicilor) a fost ca li se punea pusca in brate si erau trimisi pe front, de multe ori la o varsta la care noi inca mai traim din banii parintilor. Ca nu stiau daca vor supravietui, de pe o zi pe alta. 
 
Provocarea parintilor nostri a fost data de un sistem opresiv, comunist, de lipsa alimentelor, de o lipsa de libertate individuala, deci si de o lipsa majora de oportunitati. 
 
Covid-19 este provocarea generatiei noastre, la prima vedere. Pentru ca nu ne aducem aminte de alta situatie in care economia sa se fi oprit cu totul, cum se intampla acum, ca sa fie restartata ori gradual (prin testare masiva), cu momente in care sa fie oprita, in caz de noi infectari, ori brusc, in caz de vaccin. Asta desi cei multi specialisti nu sunt de acord ca vaccinul face ca sa dispara cu totul virusul, ci ca el va capata mai degraba o sezonalitate.
 
Vom supravietui, ca specie! Ca de fiecare data, ne vom adapta noii realitati. Cu cat accepti ca asta este realitatea de acum, ca trecutul nu mai are legatura cu prezentul si ca nu stii ce iti va aduce viitorul, cu atat mai bine vei fi. 

2. NEGOCIAZA SI/SAU RENUNTA!

Ma adresez in special celor care au probleme cu veniturile (care au fost diminuate sau sunt prea fluctuante ca sa fie previzibile, acum): antreprenori mici, pfa-uri, salariati care au intrat in somaj tehnic sau au fost dati afara.
 
Ai nevoie sa opresti “scurgerile de capital” – asta inseamna ca ar trebuie sa negociezi orice cheltuiala recurenta din viata ta. 
 
Majoritatea furnizorilor de servicii vor accepta punctele tale de vedere, iar daca nu le accepta, atunci nu merita sa mai prelungesti serviciile respective. Eventual poti sa cauti in alta parte, daca serviciile respective sunt vitale, pentru tine.
 
Piata s-a schimbat, suntem intr-o economie de razboi. 
 
Ia o foaie, noteaza amprenta cheltuielilor recurente (tot ce platesti regulat), dupa care pune mana pe telefon si suna-i pe fiecare in parte, chit ca vorbim de:
  • chirie (in special)
  • rate la banca
  • telefonie mobila / televiziune / internet
  • curent (da, si aici poti negocia, exista mai multi furnizori pe piata)
  • servicii diverse, care iti trag bani – luna de luna, si de care, in mod normal, nu iti pasa
  • etc.
In mod normal – antreprenorii au facut asta inca din martie, pentru ca au vazut ca nu mai intra bani in conturi. Exista insa si intarziati, care se uita la conturile goale si nu accepta realitatea, traind in trecut. 
 
Nu! Daca in luna martie ai venituri diminuate, este doar inceputul si trebuie sa reduci drastic cureaua.
 
Nu ma refer la cei care au venituri constante sau au bani pusi la saltea! Lor le-as spune, doar, ca exista o sansa ca, daca nu fac banii sa circule, sa nu mai valoreze mare lucru in cateva luni.
 
Da, e un joc pervers, dar deciziile astea trebuie deja adaptate la realitatea in care traim. 
 
Daca ai o masina in leasing, de exemplu, ok – poti sa amani ratele pana in 9 luni (conform ordonantei militare). Dar ia, te rog, in considerare, ca poti pierde masina. Nu e nicio tragedie, doar realitatea. 
 
La fel si la apartamente – ia in considerare ca le poti pierde. Ca piata va fi atat de joasa dupa povestea asta, incat nu o sa ai cum sa platesti rate la o valoare stabilita inainte de “criza COVID-19”. 
 
Cei care se streseaza cel mai mult sunt cei care vor tot ce aveau “inainte”. Care se agata de trecutul consumerist de dinainte de 2020. 
 
Astazi cel care renunta mental la posesiuni este un om liber. Si sanatos psihic. 
 
E din nou la moda stilul de viata “minimalist”. 🙂
 

3. Ultima decizie pe care o poti lua!

Pana acum ti-am spus ca ar trebui sa accepti ca asta este noua realitate si sa te adaptezi la ea. 
 
Ultimul sfat este gandit ca plasa de urgenta, in cazul in care treaba “se impute”. Spuneam, la inceput de articol, ca am primit inclusiv emailuri de la oameni care s-au trezit fara venituri, care nu stiu cum sa isi plateasca urmatoarea chirie.
 
Prima intrebare care imi vine in minte este: “si de ce mai stai in chirie?”. Daca nu ai venituri sau daca au scazut substantial, ar trebui sa iei in considerare sa raspunzi la o intrebare: “Care este haita mea?”.
 
Sa strangi randurile, adica. Sa iti unesti fortele cu alte persoane, apropiate. Sa formezi o familie, “din nou”.
 
Romania are doua realitati: 
  • una urbana, densa, cu risc major de infectare, dar si cu cheltuieli mari in situatia curenta
  • una rurala, care are o economie specifica, de subzistenta (cu mamaliga, branza, ceapa, rosii si carne de porc)
Ruralul va supravietui. Mereu a facut-o!
 
Spuneam mai sus ca responsabilitatea se declina pana la celula de baza a societatii, familia. Cu totii avem un parinte, o sora, un frate, o ruda indepartata, cu casa la tara. 
 
Fa-ti calculele, renunta la aparente si la ego, si cauta-ti o haita proprie. Orice gospodarie romaneasca poate sustine 1-2-3 familii complete, in care fiecare isi poate gasi rolul, cu ce sa contribuie la bunastarea grupului. 
 
O spun pentru ca deja vad cazuri de oameni, in general tineri/pustani, fara venit, care se imprumuta ca sa plateasca o chirie! 
 
Daca esti in situatia asta, du-te la maica-ta sau bunica acasa, si cere-i o ciorba! 
Ti-o va da, sa stii.
 
Si pune mana pe sapa. 
Pamantul nu intoarce spatele niciodata celui sarac.
 
D.
 
 
PS: Surse folosite pentru a scrie articolul:

PPS: lasa-mi un gand, mai jos, intr-un comentariu. Spune-mi in ce situatie esti acum, dar si ce prevezi ca o sa se intample in perioada imediat urmatoare!

Orice opinie ne ajuta sa inaintam! 

71 de comentarii

  • Cristian says:

    Ma inspira acea ultima recomandare, cea in care practic lansezi 2 concepte: cel de haita si cel de urban farmer!

  • Dan says:

    ‘Pamantul nu intoarce spatele niciodata celui sarac.’

    Frumos spus, păcat ca trebuie sa vina o pandemie ca să realizam ce e important..

    • Articolul este scris pentru cei care nu mai au venituri si nu se indura sa renunte la cheltuieli (nu stiu de unde sa o apuce).

      Dar mereu mi-am spus (si inainte de criza asta) ca, daca e sa o iau de la capat “pe bune”, pamantul va raspunde chemarii.

  • Alin Tache says:

    Salut Daniel,
    Eu sunt de cateva zile in somaj tehnic, lucrez in vanzari si chiar daca conducerea companiei a optat pentru aceasta masura, reusesc cat de cat sa lucrez de acasa raspunzand la telefon si email clientilor.
    Din casa nu se simte asa agitatia ca atunci cand eram pe teren, ma simt protejat de valul de frica care exista pe afara.
    Noi speram sa putem incepe activitatea cat mai repede pentru ca functionam in regim de avarie si nu se poate intinde pe mai mult timp.
    Desi imi doresc mai devreme sa “cobor in iarba” probabil cateva saptamani bune le voi petrece in “tribune”.
    Sper ca meciul sa continue si cand voi intra pe teren. Iti multumesc pentru documentatia excelenta si felul in care ai reusit sa creezi o imagine a ceea ce se intampla fara sa simt panica transmisa de citirea unui articol oarecare.
    Toate cele bune!

    • Asta si era scopul: sa nu induc panica, ci doar sa vin cu o imagine de ansamblu, 360 de grade.

      Ideea e ca in aprilie vom vedea mai multe tentative din partea anumitor tari lovite de covid-19 de a restarta economia. Ochii mei sunt pe Germania in special, pentru ca ei au o capacitate de testare superioara.

      Nu prea poti da drumul la industrie cat timp virusul mai exista si nu poti testa oamenii pe care ii lasi sa munceasca.

  • Adriana says:

    Mi-ar placea sa revad satul de alta data dar nu cred ca tineretul de azi are disponibilitate de a lucra pamantul. Cred ca si noi parintii am gresit crezand ca daca noua ne-a fost greu trebuie sa le facem traiul facil.In situatii critice realizam cat am gresit si totusi inca nu este totul pierdut.
    Dragostea din familie poate fi salvatoare !

  • Iza Mitu says:

    Cultivi ceva la Comana?

    • Nu. :)) Nu era inclus in daily habit sa ma ocup de pamant, pana acum.

      Repet, articolul se adreseaza celor care au ramas fara venituri si care simt ca nu au o directie. Nu era un indemn “general”, sa inchidem tot ce facem si sa aram pamantul.

      Scopul, daca suntem inca in joc, ramane sa punem umarul la relansarea economiei, atunci cand este posibil.

  • Laurentiu says:

    Salut Daniel,

    Inteleg asta cu reducerea de cheltuieli “de lux”, dar unde sunt solutiile sau incurajarile pentru a aduce venituri din alte părți?

    Mulțumesc.

    • Citeste ce am scris Izei, mai sus.

      Cand scriu un articol, trebuie sa am in vedere cui scriu si sa abordez un unghi din care argumentez.

      O sa scriu si celor care inca mai au activitate, dar acum era pentru angajati/freelanceri/chiar antreprenori mici – care nu mai venituri (nu mai intra bani) si cheltuielile sunt recurente.

  • Alin says:

    De câteva săptămâni un oficial din Franța a făcut o declarație destul de realistă și actuală : Nu numeri gălețile de apă când ți-a luat foc casa. Da, câtă dreptate poate avea…. Dar ce faci când ți-ai vândut fântâna pentru o mașină scumpă? Nu prea pot să înțeleg cum gândesc unii oameni, sau companii, chiar după o criză economică cum a fost cea din ani 2008, 2009 etc, să nu ai bani la saltea măcar pt 2-3 luni? Frumos articol, foarte bine explicat si deloc “obez”. Sănătate multă tuturor!

    • Oamenii uita repede. Au trecut 10 ani de atunci. 🙂

      Eu in perioada aia am tras cu dintii sa tin o activitate care nu mai mergea si mi-am luat-o destul de rau.

      Acum am simtit sange repede. :)) Nu inseamna ca m-am bagat intr-o grota si nu mai ies de acolo. Inseamna doar ca ma simt pregatit si ca simt povestea asta ca pe o provocare, mai degraba.

      Am mai fost pe aici. Nu ca atunci, dar mirosul este acelasi. 🙂

  • Magda says:

    Cei care au “la saltea” o suma cat de cat consistenta, in Euro, ce ar trebui sa faca in acest moment, inainte ca devalorizarea de care vorbesti sa aiba loc ? …

    • Vali Valentin says:

      Buna, cred ca euro va creste in raport cu leul care este tinut in mod intentionat scazut pentru a nu declansa inflatia, deci pastreaza-i in euro si cumpara cand vor scadea preturile. In 2008-09 existau campuri de masini noi-noute in urma rezilierii ctr de leasing care au fost vandute la juma’ de pret. Cine a avut euro la acea vreme a putut cumpara imobile/terenuri la care nici nu visa (vezi cazul Dedeman, care s-au dezvoltat pe timp de criza)

      • Nu m-am documentat foarte mult, ce stiu este ca nu as paria pe leu. In acelasi timp, la cat de interconectata este economia, nu pot sa pariez pe o anumita moneda, in detrimentul alteia.

        Cred acelasi lucru – ca la final vor fi foarte multe masini, pamanturi, case – de vanzare la preturi foarte mici. Asta in functie de cat dureaza toata povestea. Daca luna viitoare deja lovim cu ciocanul la economie si virusul a disparut, nu mai conteaza discutia asta. Daca economia va fi faultata si in perioada urmatoare, cu cat trec lunile, cu atat mai multe vei putea cumpara in timpul si spre finalul ei.

        Deja aud povesti cu oameni care vor sa cumpere apartamente si trag de timp, pentru ca simt ca e un joc psihologic, ca proprietarii lasa la pret aproape saptamanal.

      • Magda says:

        Multumesc!

  • Balaur Catalina Ionela says:

    Ma bucur sa am acelasi punct de vedere cu tine. Apreciez modul tau de expunere. Multumesc pentru tot ceea ce faci.

  • Sevastiana Nic says:

    Salut Daniel!

    Eu am început să lucrez din luna septembrie când m-am angajat în sistemul de învățământ, am si un copil mic de doi ani, iar după ce s-au închis scolile am venit la mama acasă. Locuiam cu ea și înainte să ma angajez. Cheltuieli sunt și la țară, dar avantajul nostru este faptul că avem animale și gradina. Cu toate acestea, tot mai cumpăram diverse alimente. Fiind natura, criza nu se simte la fel de tare precum la oraș. Dar ceea ce văd eu este că se va închide piața de desfacere pentru mulți crescători de animale. Cum vor fi salariile în perioada următoare încă nu știu, dar pot să anticip următoarele aspecte: foarte multe localități rurale s-au depopulat foarte mult, există mai multe case parasite decât cele locuite. Oamenii au plecat la oraș pentru a munci pentru bani, iar acum voi fi nevoiți să se întoarcă acasă pentru a renova clasele de mult timp părăsite. Poate ca această perioadă ne cheamă din nou la natura și tot odată ne îndeamnă să o protejăm.

    Multă sănătate și spor în toate… Fiecare dintre noi aveam rude și cunoștințe lăsate în diverse sate. Trebuie să mergem la ei și sa îi ajutăm. Totul pentru binele comunității!

    Mulțumesc!

    • 🙂 Din pacate multe zone rurale s-au depopulat, da. Sunt sate chiar si cu 3 case parasite la fiecare casa locuita.

      In acelasi timp, companiile acum testeaza intensiv (obligate de modul in care functioneaza astazi economia) munca remote.

      Daca se ajunge la un “point of no return” (adica oamenii de acasa sa ajunga sa dea randament similar ca la birou) si daca aceasta izolare intre patru pereti, in urban, ajunge sa provoace sechele, s-ar putea sa vedem, dupa mult timp, oameni care isi cumpara case / se intorc in rural.

      Eu, cand m-am mutat la Comana, 30-35 km de Bucuresti, am fost usor neinteles de catre ceilalti (ca e distanta mare, asta desi multi corporatisti fac mai mult dintr-un cartier in altul decat fac eu pana in oras).

      Acum, de cand cu nebunia asta, primesc constant mesaje & mailuri: “Bai, ce te invidiez!”

      Apartamentul are sens doar daca poti iesi din el.

  • Cosmin T says:

    Uite ca s-a completat trilogia de articole – ma bucur ca ai continuat seria 🙂

    La fel ca si primele 2 – brutal de sincere si super valoroase pentru mine.

    Legat de previziuni – m-am oprit din a mai face sportul asta si imi dau seama ca cel mai bun lucru pe care il pot face ca sa inaintez e sa ma pastrez cat mai calm in fata agitatiei si a parerilor altora si sa adaptez ce faceam oricum si imi doream inainte – la situatia de acum (de asta imi sunt de mare ajutor articolele tale din serie).

    Lectia: – daca nu ai un plan – fa-l si actioneaza.
    Daca ai un plan – adapteaza-l si actioneaza.

    Multumesc pentru luciditate.

    • Mersi 🙂

      Ideea e ca se schimba datele problemei destul de repede, pentru ca sunt multe variabile.

      Peste trei zile s-ar putea ca planul pe care ti-l faci acum, pe baza acestui articol si a realitatii curente, sa nu mai fie valabil.

      Trebuie sa tragem aer in piept si sa avem rabdare. Oricum suntem prea mici ca sa putem sa influentam ceva “atat de mare”.

      E un moment bun sa traim in prezent :))
      Pentru mine e un pic dificil, pentru ca eu sunt obisnuit sa imi fac planuri, strategii, sa imi pun obiective.

      Iar acum am renuntat. Pentru ca nu pot anticipa nimic.

      Ma simt pe Marte in perioada asta. :))

  • Patricia G says:

    Am fost unul din angajatii care erau incantati de pauza bine meritata si de ideea de lucru de acasa.
    Am citit primul tau articol pe tema asta si mi-am dat seama ca poate lucrurile nu sunt chiar asa roz, ‘dar totusi, eu lucrez intr-o firma beton, n-am de ce sa imi fac griji’, mi-am zis parca scuturandu-ma de realitate.
    ‘Vacanta’ a durat fix 1 saptamana jumatate, si intr-o dimineata bomba a picat si pe firma noastra.
    Clientul nostru strain a inchis sandramaua, si astfel noi am ramas cumva fara munca. Un call comun cu toti angajatii a facut ca visul frumos sa devina cosmar.
    Un cosmar in care incertitudinea, confuzia si frica, au inlocuit linistea de dinainte.
    Iata cum mi-am adus aminte de primul articol al tau Daniel.
    Masuri mi-am luat din primul moment in care nu s-a spus ca lucram de acasa. Am facut cumparaturile, am incarcat cateva lucruri in masina si am plecat la tara, unde inainte ne petreceam aproape fiecare weekend.
    Dupa anuntul facut de firma, am profitat de intoarcerea in Bucuresti in interes de serviciu ca sa ne scoatem de la intretinere, sa mai facem aprovizionare si sa ne mai luam lucruri de acasa.
    Ieri seara am plantat rosiile si castraveti in solar. Am vopsit pomii din livada, acum cateva saptamani. Avem cateva gaini, rate, un curcan si o curca (de care ne ocupam noi) nu parintii ori bunici.
    Sunt nascuta si crescuta in Bucuresti, nici macar bunici la tara n-am avut, ci tot in Bucuresti, dar aici la tara ma simt mai in siguranta si cred ca pot rezista mai mult acestei situatii.
    Dar cred ca inca sunt oamenii in negare, care refuza cu inversunare sa inteleaga ce se intampla, si ca viata nu va mai fi la fel.
    Astept cu infrigurare, dar si cu incredere articolele tale. Ma ajuta sa stau ancorata in realitatea cand totul o ia razna, si sa raman sanatoasa psihic.
    Si pentru asta iti multumesc, Daniel!

  • Ionel says:

    https://cartidintei.wordpress.com/
    Ai aici un kit complet pentru supravietuire la tara. Carti pdf traduse in limba romana si puse la dispozitie gratuit.

  • Laura says:

    Fac parte dintr-o categorie care, aparent, parea ca nu va fi atinsa de probleme: bugetarii. Iata ca si aici se vor lua masuri de somaj tehnic, cate jumatate de luna. Chiar si asa, 87,5% din venit si jumate de luna liber, nu suna asa rau. Realitatea insa va fi alta. Daca se va da libertatea ca anumiste posturi sa fie considerate “vitale”, va fi subiectivism in ce priveste datul in somaj ( cred ca directorii si alte pile, nu-si vor putea intrerupe activitatea). Eu lucrez la serviciul financiar-contabilitate al unei primarii: platim salarii, indemnizatii, facturi, facem rectificari de buget. ( am facut 3 in ultima luna, fata de una in mod normal). Avem termene la raportari: 20 balanta, 25 TVA, 30 situatii financiare trimestriale etc. Ce se va intampla? Voi fi in somaj, dar totusi voi lucra, fiede acasa, fie de la serviciu. Sa fim noi sanatosi, ca trecem noi si peste asta. E mai bine decat in 2008 cat ne-au taiat la toti 25% din salariu. Multumesc lui Dumnezeu, nu ma datorii, locuiesc la casa cu gradina si livada. ( chiria pentru baiatul meu student la medicina la Cluj ar fi cea mai mare cheltuiala lunara). Am facut un comentariu “obez” care completeaza articolul si cu o categorie care lipseste in analiza, dar care va fi mai mult sau mai putin afectata. ( va fi mai mult, daca se trece la restructurari, care, in cadrul unei primarii, tot pe criterii subiective s-ar face). Pina atunci, traim cu recunostinta prezentul care ne este dat.

    • Eu zic sa nu spui ca e mai bine ca in 2008, ca momentan nu stim daca suntem la inceput de criza, la mijloc, sau la final.

      A trecut abia o luna. Daca in mediul antreprenorial viziunea se schimba la 2-3 zile (vezi ce a scris Patricia mai sus), nu vad de ce nu s-ar schimba si in sistemul bugetar de la o luna la alta.

  • Deaconu says:

    Acum 10 ani tata imi spunea ceva de genul, sa nu ajunga vremurile sa va imtoarceti la pamant pentru a avea ce manca! Nu stiu directia spre ce ne vom indrepta insa stiu ca daca nu facem pace cu natura onorand-o si dandu-i ceea ce i se cuvine ne va rade…
    Poate gandesc simplist dar stiu ca lucrurile simple dau gust!
    Sa auzim de bine!

    • Este o discutie ampla asta. Da, ar trebui sa avem mai multa grija de natura. Dar nu ar trebui sa uram omul, in demersul de a proteja natura.

      Nu o spun tie, vad doar o anumita tendinta a catorva activisti de a se bucura de ceea ce se intampla acum. Ca si cum ar fi o pedeapsa divina.

      Putem sa onoram si omul si natura, in acelasi timp. Si ai dreptate, dupa povestea asta, probabil ca vom fi “un pic” mai atenti. Ne vom reconsidera unele valori, la nivel de politici.

  • Aura says:

    Buna Daniel,

    Articolul este foarte realist, bine documentat si arata asa cum percepem noi realitatea in acest moment. Poate mai trebuie adaugat faptul ca noi ca oameni suntem extrem de puternici si chiar daca nu este indicat sa privim cu lejeritate acesata situatie, parerea mea este ca aici ar trebui sa intervina si speranta. Speranta ca va fi OK, individual, cu fiecare dintre noi. Sa traim momentul prezent cu starea cat mai buna posibila pentru a crea viitorul. Poate ca unele persoane isi vor pierde casele, poatea alte persoane nu isi vor pierde, poate vor exista oameni si companii care vor castiga enorm din aceasta criza si vor contribui pe viitor la cresterea economica. Eu personal cred ca e bine sa ramanem realisti si sa proiectam un viitor in alt mod, dar cu siguranta bun.Realitatea este perceputa si prin filtre si prin traumele traite. Poate putem sa schimbam realitatea perceputa umbland la filtrele de perceptie dar si la ignorarea, cat se poate, a traumelor din trecut. E vremea sa fim creatori ai unui viitor bun, chiar in acesata furtuna. Iar cei care au stabilitatea emotionala si economica ( eu cred ca sunt multi) sa ii incurajeze si sa ii ajute pe cei care nu au ( in cadrul familiei si al tribului). Pastrarea echilibrului emotional, exersarea empatiei si curatarea mintii de judecati la nivel de actiuni umane, sunt necesare acum, pe langa deciziile de natura economica. Multumesc!

    • Ai 100% dreptate. Tot ce am scris nu se vrea a fi un mesaj de “baga-te intr-o pestera si asteapta sa treaca”. Am scris celor care nu mai au resurse financiare si care se agata de posesiuni, cand nu mai e cazul.

      Dincolo de precizarea asta, mesajul tau este un adaos foarte bun. Mersi mult pentru el.

  • tudor says:

    Cum faci banii, ” sa circule”, pentru ca nu vor mai avea valoare? Ai vrut sa te referi la cum ii protejezi? Poți da exemple. Mulțumim și Doamne ajuta sa trecem cu bine peste toate.

    • Nu am o solutie practica. Mai sus, in comentarii, s-a vorbit de moneda in care sa fie pastrate sumele mai mari.

      Dar eu cred ca daca prea multi dintre noi nu mai dau drumul la bani, o sa ne uitam fluierand a paguba la ei. Sa dam drumul nu inseamna cheltuieli inutile, ci inseamna sa impingem bani in economie, inapoi, cat putem – in perioada asta.

      O paine de la o brutarie locala.
      O carte de la o editura pe care o apreciez.
      Un buchet de flori pentru ziua sotiei, de la o florarie online.

      Ministrul economiei a spus un mesaj destul de puternic, la un moment dat (a inceput sa se obisnuiasca cu rolul asta):

      Firmele care acum au activitate sunt rugate sa plateasca impozitele la timp, pentru ca presiunea este foarte mare pe aparatul bugetar.

      Acelasi lucru l-as spune si celor care inca au venituri constante – nu te agata de ele aiurea, ca altfel o sa ne plangem de mila, cu totii, pe saci de bani care nu mai valoreaza nimic.

  • Iuliana says:

    Buna Daniel,

    Imi place tonul lucid si faptul ca ai pus in evidenta ceea ce azi s-ar putea numi “worse case scenario”, iar peste 1-2 zile, poate realitatea…Si eu cred ca daca ne reintoarcem la tara, profitand cat putem de roadele pe care ni le poate oferi pamantul (o reala resursa de prosperitate, din pacate slab utilizata, chiar ignorata de multi romani) , este o solutie realista de supravietuire in aceasta criza care nu seamana cu nimic din ce au trait parintii sau bunicii nostri.

    • Nu seamana, ai dreptate. Dar nu inseamna ca e mai rau (inca). 🙂

      Legat de “worse case scenario”, chiar asa a fost gandit materialul, pentru cei care deja se regasesc in cel mai negru scenariu cu putinta (fara venituri, in perioada asta, fara sa anticipeze pana cand).

  • Georgeta says:

    Daniel, multumesc cu recunostinta pentru acest articol, pentru toate articolele tale. Rezonez cu fiecare cuvant, cu fiecare idee. Acceptarea si atitudinea fata de ce se intampla sunt esentiale. Viata continua si noi ne adaptam. Eu si sotul meu suntem pensionari. Suntem constienti ca pot veni perioade si mai grele, dar in acelasi timp optimisti. De multe ori ma gandesc la cei dinainte, cum au rezistat in puscariile comuniste, cum au rezistat deportatii in Siberia, cum au rezistat in doua razboaie. Sa fim realisti, sa discernem cu intelepciune si vom gasi si cele mai bune solutii. Numai bine tuturor. “Sa facem Rai din ce avem”

    • Faina exprimare: “Sa facem Rai din ce avem!”

      Cred ca exprima cam ce face omul, de cateva milenii: mereu se adapteaza si cauta solutii sa isi imbunateasca prezentul (indiferent cum arata el).

  • Olia says:

    Felicitari Daniel!
    Ai facut o radiografie obiectiva si realista care te ajuta sa cunosti situatia la rece fara sa-ti creeze panica ci doar sa te faca sa fii cu picioarele pe pamant.
    Imi place kit-ul de supravietuire si recunosc ca nu m-am asteptat sa vii cu propunerea-solutie de la punctul 3, dar mi-ai confirmat inca odata cat de pragmatic esti. Sunt perfect de acord cu aceasta revenire la “radacini” dar parerea mea este ca aceasta revenire se va face de catre multi doar atunci cand va fi destul de tarziu, insa macar o vor face, lucru care cred ca va aduce si o schimbare benefica pentru popor si pentru tara, bineinteles privind in perspectiva. Unii cred ca isi vor da seama prea tarziu sau mai corect, nu vor vedea la timp ca asta este intr-adevar sansa de supravietuire ca prima perspectiva dar care sa fie schimbarea cu adevarat a modului de viata, in sensul cel mai bun.
    Este momentul cel mai potrivit pentru acceptare si adaptare pentru ca doar aceasta atitudine ne ajuta sa ramanem realisti ca sa luam deciziile cele mai potrivite pentru noi si familiile noastre.
    Multumesc Daniel!

  • Adrian says:

    Lucrez pe IT in industria materialelor de construcții … la domiciliu = casa socrilor mei. Ne-am redus cheltuielile, locuim la țară în “haita” … așa cum îi zici tu.
    După ce îmi termin programul, ies și ud răsadurile și ceapa din grădina, fetița mea ia ouăle din cuibar, dam mâncare la animale. Ne gândim să ne mai luăm niște pui … 🙂
    Este altceva. Este o nouă realitate … Nu spun că este mai bună, nu spun că este mai rea. Este pur și simplu și cred că ne putem adapta.

    AH

    • 🙂 Fain. Felicitari!

      Cred ca asta e si secretul speciei umane: se poate adapta repede. E ca o planta – are nevoie de putin pamant, ca sa isi infiga radacinile. Dupa care incepe sa creasca.

  • Spiridon Bogdan says:

    Buna Daniel, in anii 1930 bunicul a trait cu o familie de 4 persoane din 9 ha.
    Acum din 1,7 ha se pot obtine 1200 kg de griu ca arenda.
    Avand in vedere ca multi s-au rupt de activitatea fizica de munca a campului sau nu au facut-o niciodata crezi ca este realista propunerea de a migra spre agricultura de supravietuire?
    Tin minte ca niste smecheri care au furat accizele de la motorina de cateva zeci de milioane de dolari au fost prinsi de FBI in USA unde aveau un adapost subteran cu hrana, apa, lingouri de aur si armament de supravietuire….

    • 🙂 Nu a fost un sfat general. Am mai scris si in comentariile de mai sus. Meajul meu nu este “hai sa ne apucam de agricultura!”, pentru ca ar fi absurd…

      Articolul se adreseaza celor care nu mai au venituri, fara un orizont de timp – cand se revine la normal – si cu cheltuieli recurente.

  • Elena Popescu says:

    Buna, Daniel!
    Eu cred ca acest virus minuscul care a oprit in loc o lume intreaga are un mesaj pentru omenire: opriti-va din cursa nebuna pe topoganul autodistrugerii, intrati in interiorul vostru si constientizati faptele pe care le-ati comis (poluarea aerului, taierea padurilor, agresarea naturii,etc), acceptati situatia creata si incepeti schimbarea de la interior spre exterior. Scuturati-va de rautate, de egoism, invidie, de agresiune, nu mai percepeti banii ca fiind singura valoare, nu-s decat un instrument, reconsiderati-va si reconciliati-va cu familia, luati decizii in comun, faceti-va utili unii altora ca sa nu intrati in depresie si lucrurile vor intra pe un alt fagas ,mai sanatos, mai viabil, fiti deschisi la oportunitatile ce vor aparea, onorati pamantul pe care calcati si natura a carei parte suntem!

  • Adriana Tudor-Frunza says:

    Buna!
    Ma bucur ca am citit acest articol. Este foarte realist.
    Si intr-adevar e bine sa ne aducem aminte de haita.
    Perosnal , ma simt confuza si dezamagita, dar am trei copii si o rata la banca cat casa de mare si nu-mi permit sa abandonez lupta pentru gasirea unei solutii de a merge mai departe.
    Sunt constienta ca nu mai conteaza trecutul.
    Nu cred insa ca virusul e atat de periculos si nu asta e sursa problemelor. Izolarea si distantarea sociala si “inchiderea” economiilor nu sunt cele mai bune masuri. Saracirea populatiei va duce la aparitia si dezvoltarea altor boli. Netratarea celor existente, lipsa posibilitatilor de a accesa servicii medicale pentru alte afectiuni, despre asta nu mai vorbeste nimeni. Cat la suta din cei bolnavi sunt doar de Covid?

    In fine, nu e treaba mea sa judec aceste lucruri, mai ales ca nu le pot schimba.
    Cred ca este un moment pentru a reseta totul- conceptii, obiceiuri, actiuni, prioritati.
    Valorizarea familiei – pe care nu demult o luam ca pe ceva desuet- este cheia, ai dreptate.
    Acum nu intrevad nicio solutie redresare in plan personal. Nu mai avem “tara”, suntem urbani si lipsiti de posibilitati.
    Nu am idee de solutii, dar simt ca viata ni le va descoperi. Suna vag, stiu , dr trebuie sa trecem peste socul psihologis si sa ne obisnuim cu ideea si sa ne mentinem cat de cat echilibrati

    • Cred ca cea mai faina parte din comentariul tau, spirituala as putea sa spun, este asta:

      “Nu am idee de solutii, dar simt ca viata ni le va descoperi.”

      Cam despre asta este vorba, in toata povestea asta.

      Cat despre masurile de izolare/distantare sociala si de incetinire a economiei, ca nu par cele mai bune, e un intreg “debate” aici. Eu tind sa cred durerea strigata de Italia, in intreaga lume.

      Cand toate guvernele ajung sa ia cam aceleasi masuri, ascultand aceeasi Italie (si alte cateva tari, care au experiente similare), imi dau seama sanatatea in fata unei crize punctuale – este pe primul loc.

      Faptul ca sunt efecte secundare urate si ca ne punem intrebari cum naiba restartam economia, asta este partea a doua.

      Dar suntem, oricum, prea mici in toata povestea asta. Treaba noastra este sa supravietuim, sa ne echilibram si sa fim pregatiti “de lupta”. Oricum ar arata ea.

  • Petrol says:

    Salut Daniel, salutare tuturor.
    Dragilor in viitorul apropiat, maxim 3 luni lucrurile vor intra pe o panta ascendenta – economic vorbind. Va ingrijorati degeaba…. la nivel micro.
    Actuala stare a lucrurilor a reusit in cea mai mare parte datorita faptului ca suntem conectati tot timpul: avem fiecare un smartphone, internet gratuit, 2-5 retele de socializare, 4-5 aplicatii gen WhatsApp. O sa vedeti la sfarsitul postarii de ce afirm acest lucru!

    De aproape 2 ani “profetesc” ca va veni o noua criza financiara necesara petru redesenarea economica a lumii. Nu stiam sub ce forma: razboi?- e fumat, faliment institutii financiare?- fumata. Si a venit sub forma unui amarat! de coronavirus. (Cunoscatorii stiu de ce spun “amarat”). (S-a mai incercat dar nu erau conditiile necesare….)
    Ok…. Si economia A FOST OPRITA!!!!!
    Acum: SUA a injectat 3 trilioane (TREI MII DE MILIARDE!!! ), UE 2 trilioanae, JAPONIA 1 trilion.
    Cum se injecteaza acesti bani? Ca doar nu-i are cineva acasa…
    O sa incerc sa explic – in esenta –
    Organisme statale, suprastatale, emit hartii de valoare – sa zicem obligatiuni -valoare nominala de – sa zicem 10 dolari.
    Bun…
    Le ofera unui consortiu de banci pentru a le vinde pe bursa si a obtine bani…
    Dar, atentie, nu cer valoarea nominala ci doar o fractiune, de ex. 7 USD. (Aceste obligatiuni vor fi rascumparate OBLIGATORIU de emitenti peste un termen sa – zicem 5 ani, In tot acest timp poarta si o dobanda.) Deci – castig de 3 dolari/obligatiune pentru cel care administreaza vanzarea pe piata.
    Consortiile le vand investitorilor – surpriza! multi dintre ei au legaturi ce aceste consortii! si obtin bani.
    Acesti bani vor fi dati catre banci pentru A DA CREDITE CU DOBANDA firmelor si statelor care au nevoie pentru finantare cheltuieli publice!!! Deci nu sunt bani dati degeaba!!!!! Vor fi dati cu dobanda!!!!! Cine va plati toate aceste lucruri? Firmele si cetatenii tarilor imprumutate!
    O CANTITATE uriasa de bani de cont se va revarsa in economia mondiala!!!!!
    Tot ce am scris poate fi verificat atat in trecut cat si in prezent!
    Lectura suplimentara 🙂 FINANCIARUL – Theodore Dreiser
    Declaratie Adrian Streinu Cercel in 22 iunie 2006 in Libertatea: “vor fi infectati pana la 4 milioane de romani” si “vor muri pana la 2 milioane de romani” Link: https://www.libertatea.ro/stiri/aviara-ar-putea-ucide-doua-milioane-de-romani-143226. Cititi articolul si va rog sa va imaginati ce s-ar fi intmplat daca il citeau toti cei care acum sunt interconectati… si fiti foarte atenti la ultimele paragrafe….
    Scuze pentru post-ul lung.
    P.S. Daca observati deja in lume se anunta relaxarea masurilor si etc….
    Apropos nu vamai luati dupa statistici….

    • Gill says:

      Salutare,

      Doresc sa imi exprim acordul in legatura cu ceea ce ati scris. Sunt fericitul “posesor” al unui consilier financiar foarte bun. Este director de sucursala bancara, dar si un prieten bun. Pe langa sfaturile financiare, discut cu el constant si alte probleme ale societatii……Ideea este ca de 2 ani de zile imi spune sa ma pregatesc financiar pentru ca intr-un fel sau altul va urma o noua criza economica. Este demonstrat faptul ca la fiecare 10 ani (plus – minus 1 an sau doi are loc un declin financiaro-economic). Iata ca regula se confirma…………

  • Gabriel R. says:

    Salut Daniel,
    Articolul realizeaza o analiza pertinenta a situatiei actuale.
    O criza este inevitabila, ramane de vazut cat de mare va fi amplitudinea ei.
    Cei care stiu sa se adapteze repede la noile provocari vor supravietui cel mai bine.
    Indemnul de la sfarsit il banuiesc a fi o metafora, nimeni nu mai realizeaza ceva in viata cu sapa.
    Astept urmatorul articol, urmatoarea carte… ce zici de “Treptele Schimbarii 2020” ?

    Sa auzim de bine !

  • Eliza says:

    Ce am înțeles eu din articol : sa ma împac cu ideea schimbării, să reduc la maxim cheltuielile, și dacă se impute treaba să mă mut la părinți sau la țară…În vremuri ca acestea mă bucur enorm ca am economii în banca sa îmi ajungă sa supraviețuiesc chiar și un an, dar în același timp îmi este teama sa nu se întâmple ceva cu banca (ING), sau sa nu apară o inflație foarte mare.

  • Dan Cristian says:

    Salut,

    Prima chestiune sigură în această stare de fapt este: nimic nu este sigur. Nu știm mai nimic. Știm că există boala, nu știm clar care sunt toți parametrii ei. Nici oamenii de știință n-au dat de cap. Încă.

    Economia e și ea greu încercată. Mai ales din lipsa predictibilității. Nu știm cum și în ce grad va exista inflație. Nu știm câtă masă monetară se va creea și câtă din ea se va transforma în valoare adăugată (și câtă nu). Scriu la ora la care mii de români pleacă în Germania și Spania la muncă (munci agricole), la cererea statelor respective. Pentru ei restricțiile s-au ridicat (există totuși niște protocoale; la ei, nu și aici). Probabil, foarte curând, va fi reluat drumul și spre Italia.

    Este bine să ne evaluăm opțiunile. Sunt un fan al tău când e vorba despre o astfel de gândire strategică. Suntem la momentul în care adaptabilitatea va fi cea mai importantă abilitate în prezent și viitor.

    Dintre toate scenariile pe care le-ai expus lipsește unul: cel al celor care nu au pe nimeni la țară, n-au avut, nu au alt loc în care să meargă, nu au la cine să apeleze. Sunt unii oameni ai căror membri ai familiei au plecat prin alte țări. Alții care au o familie mică și toată ei aici, la oraș. Alții care nu (prea) mai au nici familie. Nu vor putea toți să vândă și să plece la țară. Odată pentru că piața imobiliară e nasoală. Cât va mai valora un apartament? Cine o să aibă bani să tot cumpere? Unde la țară? Câți dintre cei care n-au avut nici cea mai mică legătura cu specificul rural (românesc) vor putea supraviețui? Cât de înapoi la rural e înțelept să ne întoarcem, ca fenomen național? S-ar putea ca lucrurile să se regleze de la sine.

    S-ar putea ca acest virus să forțeze o cântărire a forțelor din noi, din piață, din societate, să fie scoase cu forța la suprafață dezechilibrele și să umplem uniform golurile pe principiul „survival of the fittest”. Cine sunt „the fittest” în acest context?

    Cinic vorbind, schimbarea venea oricum. A patra revoluție industrială își anunțase instalarea și odată cu procesul de adâncire în mecanismele ei, erau anunțate și primele „victime”. Job-uri până azi-mâine considerate banale, comune, necesare, cu cerere mare (și/sau acoperire mare) urmau să dispară pur și simplu. Veneau altele noi, care solicită un alt tip de hard și soft skills, deci reclamă un mod radical diferit de educație. În esență, o nouă lume care cere adaptare la ea.

    State foarte dezvoltate economic deja elaborau planuri pentru a face tranziția ușoară pentru toți acești oameni. De fapt, pentru toți oamenii. Politici noi pentru o nouă paradigmă. Pandemia asta întârzie planurile de adaptare. Și de investiție în noile tehnologii. Dar doar întârzie, nu elimină. În schimb este testată mult mai devreme capacitatea de adaptare a oamenilor.

    Pericolul cel mai mare pe care-l văd eu este următorul: reîntoarcerea la prioritatea politicilor statale individuale și involuția unor popoare a căror coeziune socială este scăzută. Soluția individuală este cea mai mare eroare posibilă atunci când pericolul cere un răspuns și un efort colectiv, bine articulat. Sistemul medical de acum nu se bazează pe individualități medicale. Ci va face față mai bine direct proporțional cu capacitatea respectivului sistem de a genera echipe funcționale (care depășește aria individuală de aptitudine medicală).

    Poate sună paradoxal, dar în vreme de distanțare socială, de (auto)izolări, de carantine, avem nevoie să învățăm să fim mai uniți. Să învățăm chestiuni care țin de colaborare, de consultare, de comunicare. De evaluare rapidă, de găsire de soluții, de gândire critică. Cine-și permite, aș zice că e momentul oportun pentru studiu. Pentru auto-evaluare. Pentru dezvoltare de aptitudini noi. Chestionarea valorilor.

    Cine nu-și permite? Cine n-are ce să mănânce și cine n-are cu cine să comunice. De asemenea, vor fi unii care nu vor. Nu vor să se adapteze, nu vor să colaboreze, nu vor să investească (nici măcar în ei). Acești oameni ar fi urmat să fie primele victime ale noii revoluții industriale. Dacă lucrurile vor evolua într-un scenariu optimist, de dorit, atunci vor fi victime chiar de acum.

    România astăzi este o țară aproape divizată. Suntem România pentru că există încă unitatea administrativă. Altfel, nu suntem deloc o unitate. Suntem oaze.

    Multe-multe oaze rurale. Oameni izolați unii de alții, uniți sau pseudo-uniți la fața locului de nevoia supraviețuirii. Sper să nu ne întoarcem la forma eminamente agrară, cu agricultură de subzistență ca formă dominantă de existență pe acest teritoriu.

    Mai sunt oaze urbane, care diferă între ele prin modul în care au fost/sunt administrate. Clujul e o oază. Alte orașe care tind spre acea formulă și cu care există colaborare, respectiv și toleranță socială, sunt Oradea, Sibiu, Alba Iulia, Arad, într-un fel Timișoara. Bucureștiul e în liga lui proprie. Bucureștenii nu sunt foarte tolerați în restul țării. Probleme sunt în Moldova, unde Iașiul e o oază, iar alte urbe fac parte din altă ligă de oaze. Acolo, în Moldova, aerul miroase a divizare. Nu degeaba cei mai mulți români plecați afară sunt de acolo. Și tot așa.

    Eșecul administrației centrale, o eroare în formă continuată de zeci de ani (spre sută) a generat aceste oaze. Suntem unde suntem, după părerea mea, în primul rând pentru că ne-am bătut în piept că suntem români, dar de fapt, fiecare în sinea lui a privit orizontul doar până la marginea gardului.

    Este doar o părere personală. Cred că vom trece peste asta, nu fără victime. Vom trece mai uniți, sau mai divizați. Dacă vom trece mai divizați, părerea mea este că vom pierde trenul adaptării. Și poate chiar libertatea și putiința de exprimare liberă. Și fiecare va rămâne pe tarlaua lui, urlând la luna istoriei, când, la un moment dat, a fost sau ar fi putut să fie bine.

    Sănătate și țineți aproape!

    ( deocamdată doar cu spiritul 🙂 )

    • Un comentariu aproape la nivel de articol, foarte bine articulat si foarte “de bun simt”.

      Am scris mai jos, ca raspuns lui Nicolae, ceva ce ar putea sa completeze tot ce ai scris tu, pentru un 360 de grade.

      Multumesc mult!

  • Nicolae says:

    Foarte bun articolul, felicitari.

    Ruralul, sau asa cum spunem noi popular “la tara”, este atat o salvare cat si o evadare de la un prezent trait pe repede inainte la oras, cumva mai mult agatat in viitor.

    Evadarea vine atat financiara cat si spirituala, si aici vorbesc din proprie experienta. Mai mult decat atat cu ocazia asta putem sa dam restart unui Capitalism care a esuat, iar, s-a blocat intr-un singur piston, cel medical. Care a dus la blocarea in serie a celorlalte pistoane ale sale.

    Acum ruralul poate fi lasat sa hraneasca masele de oameni, si impreuna cu urbanul sa se educe si sa se ajute in sensul acesta. Poate renasc si mestesugurile, sa ne facem costum si incaltari ateliere, ca sa numai platim 150 Euro pe o pereche de ghete facute de o fetita din India cu 5 dolari salariu pe luna.

    Cum ar spune Spock:”Live long and prosper”

    • 🙂 Desi capitalismul, cot la cot cu democratia, pare ca a esuat, in realitate – este singurul sistem care ne-a adus ce avem aici (pe de-o parte), dar care are si puterea, la pachet cu democratia, sa ofere transparenta necesara sa poata fi restartat.

      China pare ca se va fi descurcat, dar in spate este foarte multa cenzura si, aparent, cifre modificate. SUA, astazi, pare ca se clatina. Dar radacina democratiei iti da voie sa repari, prin critica deschisa, dialog si decizii.

      Da, capitalismul merita un restart si analizate valorile, la nivel global. Mai mult acces pe preventie, pe natura, pe om. Un pic de mandrie “regionala” (nu neaparat nationala, ci mai degraba “europeana”), care sa duca spre o independenta fata de China, la nivel al productiei – nu strica.

      Dar, in niciun caz, nu trebuie “schimbat” un sistem care functioneaza (chiar si imperfect).

      Din pacate o sa vedem in continuare un atac la adresa globalizarii (care nu e rau, cat timp se face gradual si este bazat pe asimilare culturala), la adresa capitalismului (desi este in spatele progresului din ultimele secole in mai toate domeniile prin conceptul de piata libera pe care il propune) si la adresa democratiilor (pentru ca statele totalitariste sunt capabile de un PR foarte bun, pe timp de criza, pe cand in democratii exista libertate de exprimare, care duce in critica la adresa sistemelor proprii).

      Trebuie sa fim atenti sa nu omoram ce am creat bun, ci doar sa ajustam.

  • Cip says:

    Parerea mea ca totul are legatura cu 5G…de aici a plecat treaba si asta e motiv cu adevarat de ingrijorare…ne radiaza ca la balamuc. Tot ce ai expus foarte frumos ar ajuta fiecare romana daca ar ajunge informatia la el si ar analiza cat de cat. Treaba e mult mai complexa decat pare…dar cei care stau la curte si au putin pamant o vor duce cel mai bine.
    Multumesc si tine-o tot asa !

  • Georgiana Gabrian says:

    Buna,

    Multumesc pentru articol si o intrebare: cum faci banii sa circule (in afara de a-ti plati toate cele, asa cum o faceai si inainte de pandemie). Care sunt, dupa opinia ta, metodele cele mai bune de a face banii sa circule, in siguranta (atat cat un risc asumat poate sa o contina). O zi buna, creativitate si sanatate

  • Elena Minculescu says:

    Simplitate și simplificare sunt cuvintele care mi-au venit în minte când a început totul. Back to basics. Când viața îți este amenințată îți dai seama că ai destul, că ești perfect așa cum ești, te întorci la tine și la familie ca într-un cocon. Pentru că de aici începe vindecarea, de la fiecare dintre noi și de la fiecare familie, tot așa cum celulele unui organism luptă fiecare pentru binele corpului. Și mai cred că se cern lucrurile și că e și rândul altora să își adune laudele sau să își plătească datoriile.
    Mi-ar plăcea să scrii un articol cu aspectele pozitive a ceea ce se întâmplă, din mai multe puncte de vedere, economic, social, medical, religios.
    Cât despre criza pierderii unui loc de muncă, am trecut anul trecut prin asta, când soțul meu nu a avut serviciu primele patru luni din an. O perioadă foarte grea psihic, deși nu ne-a lipsit nimic material. Pot doar să spun că m-am rugat mult și Dumnezeu ne-a ajutat și asta recomand tuturor să facă, să nu-și piardă nădejdea.

    • O sa ma gandesc la un astfel de articol. Insa oamenii au nevoie de provocari (este in natura lor sa fie “problem solver-i”).

      Ce mi-a placut, de exemplu, a fost o replica a lui Bill Gates: “Data viitoare vom fi mult mai pregatiti!”

      Cred asta. 🙂 Pentru ca, daca la avioane un singur accident provocat de o eroare umana provoaca un cutremur la nivel de proceduri, astfel incat sa nu se mai intample alta data, la o pandemie ma astept la mult mai mult de atat.

      Cand toata planeta sufera, cred ca “dupa” – se vor reseta multe dintre prioritati si se vor calcula procese/protocoale prin care sa diminuam “urmatoarea” situatie similara.

  • Răzvan says:

    Nu stiu ce va urma, dar sunt convins ca ceea ce ce facem in perioada asta de restrictie va face diferenta in viitorul apropiat

  • Alina says:

    Salut Daniel! Multumesc pentru articolele tale. Esti una dintre simgurele surse online pe care am ales sa o mai verific zilele astea.
    Lucrez in vanzari. Treaba inca merge, insa cu un efort de 2,3 ori mai mare si incasari diminuate cu 70%.
    Peste 2 luni ar trebui sa semnez contractul pentru prima casa. Am dat acum un an un avans si acum va fi gata locuinta. Am ceva banuti stransi, dar nu stiu daca mai e o idee buna sa ma arunc imainte si sa ma tin de plan in conditiile in care venitul meu va suferi o scadere drastica pe o perioada pe care nu o pot aprecia. Totodata, deja am investit in directia asta. Prin renuntare, pierd avansul.
    Inca nu am luat o decizie, oscilez. Daca ai o parere, as aprecia. Multumesc!

    • Mersi pentru aprecieri. Din pacate mi-este greu sa iti raspund, neintelegand implicatiile, cifrele (cat ai dat avans, cati bani ai pusi de-o parte, ce venit ai acum, recurent).

      Acum, cand iti raspund la mesajul asta “pre”vad ca guvernele vor incerca sa dea drumul la economie, intr-o incercare de a testa “virusul”.

      Momentan Germania pare cea mai indreptatita sa faca asta, pentru ca are si presiune, dar are si cifrele de partea ei (capacitate de testare, mentinerea unui numar redus de decese etc.). In rest – vad ca si Spania vehiculeaza niste date la care vrea sa faca acelasi lucru, la fel si SUA, dar mi se par ca sunt in urma Germaniei.

      In functie de ce se intampla la ei, o sa avem niste date – daca se poate sau nu. Si, in functie de asta, as putea sa prevad “cand” lucrurile se vor mai imbunatati, economic vorbind.

      In rest, singurul lucru pe care ti l-as recomanda, acum, este sa verifici cu cineva care se pricepe – daca poti recupera avansul (1), sa vorbesti cu banca/dezvoltatorul, sa vezi daca poti amana decizia de a plati restul (2) – ca sa poti trage de timp pentru decizia finala.

      In imaginea de ansamblu, in functie de cat avans ai platit si de cat de mult mai dureaza povestea asta, s-ar putea ca apartamentele sa fie destul de ieftine “dupa” si avansul ala sa merite ca sa fie “pierdut”.

      Nu stiu, sunt multe variabile. In mod normal, intr-o criza, deciziile de investitie trebuie sa fie retinute (mai ales cand preturile sunt calculate “inainte” de criza).

      • Alina says:

        Multumesc. Ma voi interesa de partea de returnare a avansului.

        Revin cu detalii:
        Am dat avans 4000 €.
        Am strans 4000 €.

        Venitul meu oscileaza intre 1600- 1100 €.

        Din luna iunie aproximez ca venitul meu lunar va fi undeva intre 200- 400 €.

        Acum, ca vad cifrele alb pe negru pentru prima oara, nu pare cea mai buna optiune semnarea contractului.

  • Gill says:

    Salutare Daniel,

    In primul rand iti multumesc pentru analiza pertinenta si echilibrata a situatiei actuale. Este greu sa mai gasesti articole ancorate bine in realitate si fara interese (publicitate, directie de opinie…). In al doilea rand, asa cum am scris intr-un comentariu anterior, exista o ciclicitate de 10 ani a crizelor economico-financiare. Asta ma pune pe ganduri, posibil sa existe anumite interese in spate dar nu avem de unde sa stim, suntem minioni….
    Sper sa nu am dreptate, insa prevad pentru urmatoarele luni urmatorul scenariu:
    1. Nu vom avea o crestere foarte mare a numarului de cazuri pentru ca nu testam foarte mult. Asta nu inseamna ca nu vor muri persoane infectate. Despre multe nu vom sti ca au avut virusul.
    2. Peste maxim doua luni statul roman se va vedea in imposibilitatea de a mai gestiona cheltuielile, asa ca incet-incet vor fi ridicate restrictiile si se va relua activitatea economica. Riscurile asociate vor fi asumate, nu este alta varianta.
    3. Avand in vedere substratul politic, actiunile conducatorilor vor avea intotdeauna in spate o analiza a implicatiilor viitoare din acest punct de vedere. Pentru ca nu avem educatie financiara, fiecare roman caruia i-a crescut salariul cu 40-80% in 2018 (stim toti in ce fel) s-a apucat sa cheltuiasca tot si sa creada ca acesta este salariul pe care-l merita…………. O taiere a acestor salarii ar fi binevenita, dar cu greu acceptata fara repercursiuni la alegeri. Suntem de acord cu economiile doar daca nu ne afecteaza direct. O sa-mi platesc ratele la banca chiar daca voi manaca doar urzici si stevie. Apoi, oi vedea ce se va intampla.

    Noi romanii, vom da inca o data cu capul de grinda, sper ca nu vom cadea in fund sau mai rau, pe spate cu ceafa de beton!!!

    Citesc in continuare cu atentie ce-mi trimiti!!! Succes!

    P.S. varuieste pomii nu copacii, sa faca fructe multe si bune. :). Te iert, imi esti drag. Cu totii gresim, inclusiv eu!

  • Silvia says:

    Buna Daniel , ma bucur ca am dat din nou de un link /site al tau , te urmaream in 2016 si cumva cred ca nu e intamplator ca te-am regasit acuma.

    Sunt de acord cu ce zici.si vad oameni tot mai speriati ca nu vor putea sa si duca afacerile mai departe sau vor sa revina la NORMAL..caci normalul ce il stiam cu siguranta nu va mai fi la fel..astept mai multe articole.

Lasă un răspuns la Eliza Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *