De ce nu mai există cărți care “schimbă vieți”?
27 ianuarie 2024 - 46 Comentarii
Cand a intrat pe usa biroului, eram in plin avant creativ. Aveam in fata un monitor din ala mare, cat un televizor din anii ‘90, si o tastatura pe arcuri, asa ca fiecare litera pe care o apasam scotea un sunet metalic, contondent. Enervant pentru cele mai multe urechi, ciudat de melodios pentru cineva din domeniu.
Fiecare zdrang era o nota dintr-o partitura care, la final, ajungea intr-un dosar. Iar acel dosar trebuia depus in trei zile. Eu eram compozitorul.
Am ridicat palma catre el, fara sa imi ridic nasul din calculator.
“Mai lasa-ma un pic, sa nu-mi pierd ideea…”
A inceput sa rada, mi-a ocolit biroul (mai mult am intuit asta, pentru ca eram prea prins intre taste, ca sa il si vad). Lasase usile larg deschise catre holul care era, si el, pustiu. Incaperi goale si ecoul tastelor mele, asta serveam eu, vinerea seara, tarziu. Iar prietenul asta, al meu, antreprenor si mare scula de bascula, venise dupa mine – ca sa iesim in oras.
S-a auzit un rontait. Asta m-a facut sa ridic privirea. Nu mancasem nimic toata ziua.
Se pusese cu fundul pe biroul colegei, plecata de ore bune acasa (familie, din astea), si ii manca din pachetul de biscuiti pe care il lasase neterminat, la vedere, pentru mine. Langa el trona un alt dosar, cu cateva sute de foi la interior.
“Ce e ala?” l-am intrebat.
A ras din nou.
“E cadoul meu pentru tine…”
De parca nu eram satul de dosare, acum venise si el cu unul.
Cum citeam o carte pe vremuri
Cadoul respectiv era o carte printata la imprimanta, scrisa de un anume “Jay Abraham”, de care nu mai auzisem pana atunci. Asta se intampla la inceputul anilor 2000, cand inca eram consultant in programe de finantare.
“E in engleza,” i-am spus, dupa ce am frunzarit rapid dosarul.
“Bineinteles ca e in engleza. Cartea asta mi-a schimbat viata si o sa te ajute si pe tine mult.”
Pe vremuri, daca dadeai de o carte buna, de specialitate – te tinea un an intreg, cel putin. Pe Jay Abraham eu l-am citit in doi ani, din scoarta in scoarta. Cu notite direct pe foile printate, cu un caiet studentesc, pe care scriam concluzii, intrebari, pasi de actiune, cu randuri ingrosate de markere fosforescente, cu alte foi adaugate la dosar, cu scris de mana pe ele.
A fost una dintre cele mai muncite carti din viata mea. Si, ca sa iti raspund si la intrebarea care se naste in momentul asta in mintea ta, cand ma citesti, iti spun ca da, si mie mi-a schimbat viata. Intr-un mare fel.
A fost cartea care m-a provocat sa imi dau demisia. La final, cand simteam ca nu mai am ce sa scot din ea, aveam o firma proprie, cu o cifra de afaceri de cateva sute de mii de dolari. Iar eu mi-am format obiceiul asta multi ani de atunci incoace, sa ma duc la prietenul asta al meu si sa il intreb, asa cum dependentii de droguri isi intreaba dealerul, daca mai are ceva pentru mine, care sa ma ajute.
Toate cartile pe care le-am primit in perioada aia le-am citit pe adancime, intr-o perioada foarte lunga de timp… si m-au ajutat sa scot capul din mediocritatea care imi fusese predestinata, cumva. Fiecare carte “dura” mult, pentru ca nu aveam acces la altele (celelalte carti pareau slabe toate, prin comparatie), iar timpul curgea in alt fel.
Asa ca orice carte de calitate pe care puneam mana, o mancam din scoarta in scoarta. Urmatoarea a fost “Ready, Fire, Aim”, care m-a invatat sa gandesc strategic orice campanie de lansare de produs sau serviciu, pe o firma. Mindblowing. Mi-a modelat gandirea catre cine am devenit mai tarziu si m-a tinut, la fel, ani intregi. Probabil ca mi-a generat milioane de euro in vanzari, filosofia din spate.
Astazi nu mai exista carti similare. (iar cartile de mai sus, desi le cumperi, nu iti vor schimba viata, daca nu inveti cum sa le citesti si cum sa aplici informatiile din interior).
Argumentul meu este ca nu mai stim sa ne educam, pentru ca, in loc de o carte printata la imprimanta, de care aveam grija ca de ochii din cap, astazi avem intreaga cunoastere a lumii in fata noastra.
Iar asta ne face mai prosti ca oricand.
Nu mai putem integra informatiile atat de usor
La inceputul secolului XXI (ma face sa ma simt intelept, cand fac afirmatii de genul asta), alternativa la citit era televizorul. Exista internet, dar informatiile erau destul de greu de gasit acolo. Existau site-uri, multe cu informatii generaliste, care nu aveau prea multa aplicabilitate.
Oamenii consumau, in special, mass media clasica: televiziune, radio si presa scrisa (ziarele nu aveau site-uri sau, cand le aveau, erau groaznic de contraintuitive).
Cei mai multi dintre prietenii mei de atunci, care au ajuns antreprenori sau profesionisti mult peste media oferita de Romania, aveau ceva in comun: nu se uitau la televizor.
Exista o intelegere la nivelul cercului meu social, cum ca inteligenta nu o gasesti in mijlocul multimilor.
Asa ca ne pasam carti, ori pe stickuri, ori direct printate la imprimanta. De ce? Pentru ca nu erau publicate in Romania. Erau “furate” direct din State, unde simteam cu totii ca este Nordul in materie de antreprenoriat, marketing si dezvoltare personala.
Cartile erau wow. Le citeam. Intepretam. Aplicam. Reinterpretam. Rareori o carte ramanea necitita (mai mult, cand era terminata, era reluata, pentru ca sigur mai gaseai nuante pe care le ratasei in prima faza).
Astazi nu mai avem problema asta, a raritatii. Suntem la un click distanta de orice informatie, titlu sau autor pe care ni-l dorim alaturi de noi.
Asta s-a intamplat odata cu dezvoltarea internetului si spargerea barierelor de proximitate. Democratizarea informatiei a dus la o explozie in volum, canale de diseminare si probleme psihice. 🙂
Problema, astazi, este ca nu mai avem timp sa integram informatiile care ne pot schimba viata (in bine). De dimineata pana seara suntem bombardati de titluri, articole, stiri, postari, reclame, programe, cursuri, carti, filme, cataclisme, razboaie, pandemii.
Nici macar nu realizam ca, prin comparatie, televizorul era un mic copil, pe langa ce reprezinta, astazi, canalele de social media. Inainte, cand iti ridicai fundul de pe canapea si inchideai televizorul, in creierul tau se facea liniste, pentru ca agresiunea inceta.
Astazi “televizorul” se plimba dupa noi, oriunde ne-am duce, iar creierul nu este construit ca sa faca fata volumului de informatie care are nevoie sa fie procesat.
1. Cum stapanim mai bine teoria?
In trecut, cand puneai mana pe o bucatica de informatie care iti genera orgasme intelectuale, simteai ca ai descoperit Sfantul Graal si simteai nevoia sa aprofundezi. Astazi efectul asta este mult atenuat, pentru ca mintea noastra nu mai are timp de respiro.
Ce astazi mi-a provocat o revelatie (o unealta, o paradigma noua, un unghi de a vedea lucrurile intr-un domeniu), maine este ingropat in tone de informatii junk. Nu mai putem face conexiunile mentale ca sa ducem firul gandirii mai departe, sa adaugam plus valoare.
Notiunea pe care ti-o propun pentru ceea ce se intampla astazi este de obezitate informationala (de care suferim cei mai multi dintre noi).
Obezitatea informationala se intampla atunci cand lasi toate informatiile din jurul tau, fara o prefiltrare initiala, sa ajunga la tine.
Imagineaza-ti ca, atunci cand intri intr-un magazin, daca vrei sa cumperi chipsuri, cornuri, inghetata, ciocolata, briose (etc.), STII ca aceasta categorie de mancare se numeste “junk food” si ca vei plati in kilograme puse pe tine. Decizia este constienta si asumata, pentru ca exista factorul vizual, dar si procesul cognitiv din spate.
La informatie, cand vine catre tine, nu poti deosebi ce este junk de ce este “sanatos”. Pentru ca informatia isi face loc, nu pui tu mana pe ea, intr-un raft, si o pui in cosul de cumparaturi. Nu o duci la gura, nu o mesteci.
Creierul primeste nediscriminatoriu orice impuls de informatie vine catre el. Cand volumul de informatii este mare, creste anxietatea foarte mult, capacitatea de concentrare scade puternic si devenim impulsivi / reactivi fata de stimulii din exterior.
Nu mai ai rabdare sa intri pe adancime pe un subiect, sa intelegi nuantele, sa le interpretezi – pentru ca senzatia ta subiectiva despre lumea inconjuratoare este ca… se prabuseste, daca te deconectezi de la ea.
Asta este motivul pentru care, astazi, ai nevoie mai mult ca oricand sa iti antrenezi mintea, plasticitatea creierului, capacitatea de a aduce informatie relevanta in plan imediat, capacitatea de a ramane conectat la o singura sarcina si capacitatea de a intra in stare de flux.
2. Minciuna volumului de informatii
Cea mai mare minciuna pe care am inghitit-o cu totii, in deceniile trecute, este ca informatia este cel mai valoros lucru de care dispui intr-o societate, daca vrei sa cresti, ca individ. Este motivul pentru care democratizarea informatiei, de care am vorbit mai sus, care s-a nascut din revolutia digitala, seamana foarte mult cu celebra “Goana dupa aur” din secolul al XIX-lea.
In perioada respectiva, unele descoperiri punctuale de zacaminte de aur duceau catre o migratie pripita si masiva de oameni dornici de o imbogatire rapida. Cea mai cunoscuta “febra a aurului” este cea din California cand, dupa ce s-a descoperit metal pretios la o ferma dintr-o zona rurala, peste 300.000 de oameni au luat cu asalt statul american, oameni veniti atat din tara, cat si de peste hotare.
Desi, la nivel macro, Goana dupa aur a dus, intr-un final, la o crestere economica puternica in zona, dar si la dezvoltarea a foarte multor tehnologii (in special in industria transportului, datorita afluentei mari de oameni), la nivel de individ – cei mai multi s-au intors acasa mai saraci decat plecasera.
Cel mai mult au avut de castigat comerciantii care vindeau echipamente de minerit si lopeti celor care veneau innebuniti de gandul imbogatirii peste noapte.
La fel si aici, cand informatiile au fost “eliberate” catre masa, cu ajutorul tehnologiei – cei mai multi dintre cei care au avut acces la ele nu au avut de castigat, la nivel individual. Dimpotriva, pe toate metricile posibile, din punct de vedere psihic stam cel mai prost din istorie.
Inainte viata era mai simpla, chit ca pericolele erau reale si mult mai mari (boli, razboaie, mortalitatea infantila foarte crescuta, lipsa hranei etc.). Astazi, cu mici exceptii, am depasit foarte multe provocari. Cu toate astea, psihic stam mai prost ca oricand.
Volumul de informatii nu ne-a facut mai destepti. Nici mai fericiti. Nici mai bogati. (in afara de cei care vand lopeti, cei mai multi se intorc acasa mai saraci decat au plecat la drum).
Ca sa pun si in perspectiva, minciuna informatiei, la nivel subconstient, arata cam asa:
Credem ca, daca gestionam un volum mare de informatii, asta ne duce intr-un nivel de abilitate foarte ridicat (cu cat stii mai multe, cu atat mai multe poti face). Poti inlocui din graficul de mai sus, insa, “nivelul de abilitate” cu fericirea, cu bogatia sau capacitatea de a lua decizii. Povestea este aceeasi.
Cu cat ai un volum mai mare de informatii care vine catre tine, cu atat mai incapacitat devii. Cantitatea nu inseamna calitate, dimpotriva.
Si, pentru ca fiecarei minciuni dusa la nivel colectiv i se opune un adevar, el ar arata in felul urmator:
Contraintuitiv si greu de continut, ca adevar, cu cat volumul de informatii care vine catre tine este mai mic, cu atat nivelul tau de abilitiate este mai ridicat. Iei decizii mai bune. Esti mai implinit.
3. Tipuri de informatii
Ca sa poti sa intelegi si ce ai de facut pentru a iti recapata vitalitatea intelectuala, este obligatoriu sa faci diferenta dintre informatiile care te ajuta si informatii care te incurca (atat in plan profesional, cat si personal).
Mai mult, este evident ca ai nevoie de sisteme de protectie (de filtrare a informatiei), pentru a ramane sanatos dpdv psihic.
Informatiile sunt de doua feluri, din punctul asta de vedere:
- Junk Info (care iti amorteste mintea si iti genereaza obezitate informationala);
- Mind shifting info (care te provoaca sa cresti).
Fiecare tip de informatie are mai multe caracteristici dupa care il poti recunoaste. Am creionat mai jos un grafic in directia asta:
Cu alte cuvinte, Junk Info este:
- Nefiltrata (spre deosebire de “deliberata”);
- De volum (spre deosebire de “rara”);
- De suprafata (spre deosebire de “adancime”);
- Rapida (spre deosebire de “lenta”);
- Reactiva (spre deosebire de “Introspectiva”).
O sa reiau fiecare caracteristica mai jos, ca sa pot veni cu o scurta explicatie a lor.
Caracteristici Junk Info:
- Nefiltrata – vine catre tine, fara sa o poti stopa, pentru ca nu ai criterii prin care sa faci asta;
- De volum – informatia vine cantitativ, prin multitudinea canalelor lasate deschise si a usurintei cu care poti fi “agatat”: canale de social media, notificari de orice fel, aplicatii, televiziune/radio/telefon, orice genereaza “zgomot”;
- De suprafață – scopul fiind sa iti capteze atentia si sa te faca sa reactionezi, informatia este de multe ori superficiala;
- Rapida – formatul este scurt, ca sa nu intervina plictiseala;
- Reactiva – pentru ca iti vaneaza atentia si scopul este sa o fragmenteze, motiv pentru care informatia este socanta, emotionala, atractiva, surprinzatoare.
Caracteristici MindShifting Info:
- Deliberata – in sensul in care tu decizi sa intre in zona ta de atentie, o alegi si o aduci catre tine;
- Rara – pentru ca faci diferenta intre ce te ajuta si ce nu si poti sistematiza informatia de calitate;
- De adancime – odata ce intri in subiectul respectiv, ajungi la nuante care sunt profunde si care genereaza un proces introspectiv de calitate;
- Lenta – pentru ca scopul este sa aprofundezi, iar pentru asta ai nevoie de timp;
- Introspectiva – pentru ca informatia, odata accesata pe adancime, incepe sa aiba nuante din ce in ce mai pofunde.
Din pacate, o carte care schimba viata cuiva poate sa faca parte din zgomotul informational al altuia. Cu alte cuvinte, conteaza modul in care noi ne raportam la informatie si ce volum reusim sa “consumam” zilnic, din exterior.
4. Canale de consum
Problema nu o reprezinta doar volumul de informatii care vine catre noi, ci si canalele prin care informatiile respective sunt diseminate. Mai tii minte ce am zis la inceput de articol, ca inteligenta nu o gasesti in mijlocul multimilor?
Ieri gaseai aceasta multime in fata televizorului. Astazi gasesti aceeasi multime pe canalele de social media.
O sa vorbesc un pic despre televiziuni, dupa care trecem si la canalele de social media.
In cazul canalelor de diseminare, in momentul in care “consumi” o informatie, trebuie mereu sa te intrebi ce are de castigat canalul respectiv din interactiunea cu tine. Ce are de castigat postul de televiziune din faptul ca te tine in fata ecranului? Nu este o intrebare venita dintr-o inclinatie conspirationista, ci mai degraba dintr-una pragmatica. Care este interesul din spate?
Pentru asta propun termenul de “stimulent”. Ce stimuleaza o televiziune ca sa iti livreze continutul in forma pe care o face ea, cu frecventa pe care o face?
Sunt doua stimulente mari si late intr-o televiziune:
- Reclamele companiilor;
- Si Mediul politic;
Pentru asta, continutul unei televiziuni are nevoie sa fie entertaining, ca sa poata mentine audienta captiva in fata ecranelor. Cu cat oamenii stau mai mult si nu schimba canalelele, cu atat cifrele atrag companii mai mari. Lupta este acerba, iar televiziunile au nevoie sa se reinventeze an de an, tocmai din cauza internetului, care livreaza entertaining mult mai variat si mai usor de consumat.
De-asta nu ai cum sa crezi ca scopul unei televiziuni este sa te educe (pentru ca “algoritmul” care duce catre banii companiilor modeleaza tipul de continut pe care il livreaza). La fel, scopul unei televiziuni nu este nici sa te informeze, in cazul celor de stiri.
Scopul este sa te tina cu ochii in ecran. Ca sa incaseze bani de la companii sau de la partide politice (multe televiziuni traiesc din banii partidelor astazi, motiv pentru care continutul devine unul de propaganda). Asta inseamna tribalism, ideologie, scandal, proteste, “ceilalti sunt unealta diavolului”.
Facem un pic de pauza, dupa exemplul asta, pentru ca nu vreau sa intru intr-o analiza mai complexa decat este necesar. Vreau sa tragi aer in piept si sa te gandesti la interesul tau. Chiar si daca ai o emisiune culturala in fata ta, stimulentul principal este reclama. Pentru reclama e nevoie de continut care sa atraga audiente mari. Iar aceasta nevoie modeleaza ceea ce ti se livreaza.
Asa ajungem la Social Media.
Canalele de social media se hranesc cu atentia ta. Doar ca ele au ca scop initial sa iti fragmenteze atentia (sa te distraga de la ce faci, deja), si apoi scopul este sa obtina o reactie emotionala de la tine. Cu cat reactionezi mai emotional la un tip de continut, cu atat mai valoros devii pentru platforma respectiva.
De-asta nu te poti educa pe social media, oricat de mult ti-ai dori.
Algoritmul din spate provoaca pe creatorii de continut sa genereze postari superficiale, care sa atraga atentia si sa te faca sa reactionezi. Este “paine si circ” pentru mase.
Dar nu toate platformele de social media se comporta la fel. De exemplu, Youtube-ul a imprumutat un pic din modul de functionare al televiziunilor, avand o inclinatie mai mare catre entertaining, pe langa engagement. Dar, intr-un final, regula ramane: cineva care pune continut pe youtube, oricat de bine intentionat ar fi, dupa o perioada de timp isi va modifica propriul comportament si continutul pentru a obtine mai multe vizualizari. Sau va renunta, din lipsa de vizualizari.
Desi in interiorul platformei gasesti continut de forma lunga (podcasturi, interviuri cu specialisti etc), care pot duce la mindshifting info – regula generala este aceeasi: continutul este, in cea mai mare parte a lui, junk info.
Fac un scurt rezumat:
/ Televiziunile: se bazeaza pe entertaining pentru a tine audienta cat mai mult captiva in fata ecranelor (exista si un comportament de tip bystander effect, in care dezvolti un comportament pasiv, hipnotizat de show).
/ Facebook: se bazeaza pe engagement pentru a fragmenta atentia si a obtine reactii emotionale pe un anumit continut (cand un continut te afecteaza, ai tendinta sa stai foarte mult pe el). Continutul este de forma scurta, pentru a nu risca sa te plictisesti si sa te muti pe alt canal.
/ Youtube: entertaining si engagement, cu scopul de a obtine vizualizari.
Ce trebuie sa intelegi, de aici, este ca, daca aduci cel mai tare mentor din lumea asta intr-un domeniu anume – si vrei sa vina cu continut mindshifting, canalele respective il vor impiedica sa isi atinga scopul.
Va trebui sa gasesti o alta metoda prin care sa intri in contact cu el, daca vrei sa extragi maximum de valoare.
5. How to eat mindshifting info
O informatie este vitala aici: ce este mindshifting info pentru cineva, poate fi zgomotul de fundal al altuia. Informatia in sine nu are nicio valoare, ci modul in care tu o procesezi.
Pentru asta, ai nevoie sa iti pastrezi mintea cat mai antrenata si odihnita. Cum faci asta?
- Design de mediu: pe principiul “daca nu vezi, nu consumi”, trebuie sa iti creezi un spatiu de lucru “noise free” (fara acces la tehnologie care produce “zgomot” informational);
- Organizarea unei zile in “blocuri de timp”: ferestre de timp specifice, dedicate unui singur tip de sarcini, fara interferente din exterior;
- Organizarea de zile tematice: atunci cand nu reusesti sa avanzezi pe un proiect, iti poti organiza, de test, o saptamana cu fiecare zi dedicata unui rol sau proiect (luni: operational, marti: marketing strategic, miercuri: creez continut etc.);
- Reducerea consumului de junk info prin eliminarea canalelor de diseminare aferente;
- Introducerea zilelor de “tech free” in care te obisnuiesti sa functionezi, cel putin o data pe saptamana, fara telefon / acces la internet;
- Declararea camerei de noapte “Tech Free Zone”, in care sa nu ai voie sa aduci laptop, telefon, tableta, televizor si orice presupune “ecran”, pentru a iti calma creierul inainte de somn.
Pe scurt, toate regulile de mai sus ar trebui sa te indeparteze de zgomot si sa te ajute sa imbratisezi plictiseala si linistea. Poate parea extrem de ciudat, dar daca te obisnuiesti sa nu te repezi in newsfeed de fiecare data cand simti ca te plictisesti, creierul tau o sa devina supercreativ.
Da, creativitatea se naste din plictiseala.
Iar concentrarea din liniste (si din meditatie productiva).
Si atunci, dincolo de regulile de mai sus, cum ar trebui sa consumi informatie, atunci cand vrei sa te educi pe un domeniu, ca sa fie una transformatoare pentru tine?
- Daca ai sansa sa te vezi la o cafea, fata in fata, sau la restaurant – cu un specialist / mentor de la care vrei sa furi meserie, fa-o fara rezerve! (este cea mai buna metoda ca sa cresti accelerat)
- Orice informatie care este impachetata in “long format” este evident mai buna: carte (in format fizic, de preferat), podcast etc.
- De fiecare data cand consumi informatie pe care o vrei asimilata, fa journaling (e un mod pretentios de a spune sa scrii pe o foaie de hartie ce ai invatat de acolo si cum poti pune in aplicare).
Scrie! Scrisul este un mod incredibil de a-ti antrena creierul, capacitatea de argumentatie, de gandire critic, de sinteza. Scrisul iti modeleaza creierul mai mult decat poti crede. Este motivul pentru care inca mai scriu newslettere si articole pe blog, fara sa am intentia de vanzare in spate. Thinking is writing.
La final
La final vreau doar sa iti spun ca, astazi, daca ar fi sa numim o superputere, aceea ar fi capacitatea de a te concentra pe un singur lucru, o data. Putini mai facem asta. Putini reusim sa fim la volanul masinii si sa facem doar asta: sa conducem masina si sa ne bucuram de drum.
De obicei aglomeram timpul si spatiul cu mai multe activitati care se intampla in paralel: un podcast pe care il ascultam, un sms aruncat la semafor, catre un partener sau client, emailuri verificate, newsfeed-ul verificat si el si doua telefoane. Ca sa mai rezolvam din urgente.
Insa, cu cat aglomerezi mai multe intr-un spatiu mai mic, cu atat mai mare este temerea de a ramane … singur. Tu cu gandurile tale. De aici pleaca totul.
Devenim reactivi, toata galagia devine realitate. Iar linistea incepe sa para nenaturala.
Si, cand nu poti sa stai in liniste, nu poti sa creezi. Sa te bucuri. Sa fii.
D.
PS: daca vrei sa primesti pe email newslettere si articole, atunci cand scriu, iti recomand sa te abonezi aici.
PPS: randurile de pe siteul asta se nasc din inspiratia si sudoarea autorului, dar traiesc prin comentariile fiecarui cititor in parte.
Asta este motivul pentru care am nevoie de tine, ca sa pot crea in continuare. Orice poveste personala, orice parere, orice gand – sunt foarte importante pentru urmatoarele materiale.
Dar si pentru ceilalti cititori de pe siteul asta.
(lasa-mi un comentariu mai jos cu parerea ta si hai sa povestim un pic)
46 de comentarii
Cartile ar mai schimba vieti daca am mai avea si noi rabdarea sa le citim cum trebuie. Cam la fel e si cu muzica, prin anii 90 ascultam ce aveam pe caseta pana rupeam banda. Acum, cu spotify la indemana, nu mai stiu versurile pe de rost.
Interesanta observatie, la nivel de muzica. 🙂 Nu m-am gandit intr’acolo. Aveam melodii pe care le ascultam obsesiv, pe repeat.
S-ar putea sa tina, insa, si de varsta.
Am absorbit fiecare cuvintel. Am patit de atat de multe ori, in timp ce citeam, sa-mi aud gandurile urland “DA! Asa patesc si eu!” E mai mult decat un articol, as spune ca e o invitatie la meditatie despre o problema care ne consuma pe toti, in fiecare zi, dar pe care putini reusim sa o intelegem cu adevarat. Stim doar ca ceva nu merge cum ar trebui, ca nu ne mai putem concentra, ca ne pierdem mereu in haosul de peste zi. Acum, dupa ce am citit aceste randuri, stiu in sfarsit si de ce. Si, mai important, stiu ce am de facut in continuare.
Multumesc 🙂
Felicitari pentru articol, Daniel! E..
Mindblowing si Mindshifting. Aveam nevoie sa citesc asta. Aveam nevoie sa imi amintesc: cartile bune sunt comori. Au fost cândva si sunt, in continuare, doar ca se pierd în zgomot si asta ne face sa nu le mai absorbim esenta. Citind articolul mi-am dat seama cat de rau imi fac pentru ca citesc cateva carti in acelasi timp- ajung sa nu le mai apreciez cu adevarat. De acum vor fi 1 cu 1 (dezvoltare personala și fictiune) si voi filtra si restul de informații carora le permit sa ajungă la mine. Iti multumesc pentru acest Mindshift si pentru toate celelalte Aha-uri avute pe masura ce citeam articolul!
“Se pierd in zgomot” – da, asta este esenta. 🙂
“Obezitate informațională” – știi cum se duc gloanțele direct către centrul țintei? E ca atunci când mergi la medic pentru un control de rutină și-ți pune un diagnostic pentru o problemă pe care nici măcar nu erai conștient că o ai, dar care explică multe din lucrurile iritante pe care le considerai complet benigne. Articolul tău e diagnostic + tratament 🙂
Excelent, felicitări! Bookmark pe pagina asta și de disecat cu foaia și pixul.
Nah, ca sunt si lunetist 🙂
Ai dreptate cu cărțile care schimbă vieți. Și cred, totuși, că sunt multe care ar avea potențialul de a ne îmbunătăți viața dacă le-am citi pe indelete, cu creionul pe hârtie, aplicând ce citim. Altfel, suntem doar cu o lista mare de cărti citite, avand momente de „aha!” pe bandă, dând din cap de câtă dreptate are autorul, dar neschimbând nimic din viața de zi cu zi.
Cred că orice carte, fie ea de dezvoltare personală sau ficțiune, are potențialul de a schimba vieți, dacă o citim în tihnă, dacă ne luăm de acolo o lecție, și dacă ne schimbăm comportamentul, fie și măcar cu un grad.
Mulțumesc pentru articol. Să scrii. Merită.
Au functii diferite, cartile de dezvoltare personala si cele de fiction. Dar graba omoara procesul din spate, in ambele cazuri, da.
Multumesc.
Articolul acesta este un exemplu minunat de “thinking is writing”, pentru că e bine gândit, bine scris, extrem de bine structurat, ca un arhitect așa… 😉
Mai mult, am rămas pe site aici și am mai citit câteva articole mai vechi, de top toate!
🙂 Multumesc.
Povestea vieții mele! Cumpăr cărți ca o obsedată, citesc, mă minunez și mă simt un minut mai deșteaptă, urmăresc documentare și podcast-uri și, așa cum spunea cineva într-un alt comentariu, „aha”-urile se țin lanț. Apoi mă pierd în materiale utile/interesante dar neimportante, în sarcini cotidiene care îmi activează pilotul automat și în altele neprevăzute care mă pun pe „luptă sau fugi”, și mă trezesc că nici 0,1% din informația relevantă și cu adevărat transformatoare nu ajung să valorific. Este partea pentru care mă critic cel mai des și la care, evident, mai am de lucrat – cu creionul pe hârtie și cu foarte necesarele filtre.
P.S. Chiar dacă nu obișnuiesc să comentez, citesc articolele tale de cum apar și, recunosc, am nevoie de ele.
Da, pentru ca rolul de “invatacel” trebuie antrenat. Viteza cu care se desfasoara viata astazi antreneaza rolul de “pompier” (care stinge incendii/functioneaza pe baza de urgente).
O carte o citesti si ca sa transmiti creierului un mesaj: “sunt interesat de subiectul asta”.
Mulțumesc pentru articol, este o gură de aer proaspăt.
E o vorbă care sună cam așa: If the product is free, you are the product. Cu alte cuvinte, conținutul pe care îl primim aparent pe gratis peste tot în jur vine defapt cu prețul timpului și atenției noastre.
Sper totuși să se ajungă la un echilibru în timp, eu sunt mai optimistă de fel 🙂
Si eu sunt optimist 😛 De-asta am si venit cu niste modele de actiune. Atata tot ca daca nu stai sa te gandesti un pic la ele, risti sa intri pe pilot automat (vorba Adinei, de mai sus).
Ca întotdeauna, articolele tale dau de gândit.
Mi-a plăcut când ai scris: ”Da, creativitatea se naște din plictiseală” fiindcă mi-am dat seama că cele mai faine idei îmi vin când dau cu mopul. 🙂 Cât despre programele de televiziune, înainte de a deveni extrem de selectivă cu ceea ce consum, mă obișnuisem să mă întreb la finalul oricărei emisiuni urmărite: ”Am avut ceva de câștigat din asta?” În 98% din cazuri răspunsul era nu.
De-asta si in cazul copiilor important este sa le dai spatiu sa poata faca fata plictiselii. O sa vezi cum se nasc limbi noi, lumi incredibile desenate cu degetul prin aer, personaje, modele, sisteme…
Parintii, azi, ca sa scape de presiunea unui copil “care nu are ce face”, prefera sa ii dea un telefon in fata.
Si adultii sunt la fel.
Iar plictiseala, care este generativa – paote fi antrenata. Pe ceas. Dam drumul la cronometru 30 de minute, cu singurul scop de a sta in liniste, noi cu noi.
Si ne luam o singura idee, subiect – la care sa ne gandim (fara sa avem nimic adjutant sau care sa ne distraga, pe langa noi).
Cum as vrea sa arate o zi din viata mea?
(o idee de “subiect”)
sau
Cum imbunatatesc relatia cu colegii mei, la locul de munca?
(alta idee)
Poti adauga o foaie si ceva de scris (important e sa fie analog / nu ecran). Dar asta este maxim.
Apoi dai drumul la ceas. Ai voie doar sa gandesti / sau sa scrii. De fiecare data cand observi ca mintea se duce din zona ideii centrale, te intorci (fara sa implici emotii negative).
Principiul este “Radem, glumim, dar nu parasim incinta…”
Cand incepem sa “auzim” linistea din jur, sinapsele incep sa cante in capul nostru. Si devenim “creativi”. Poti sa iti notezi o idee/cuvant pe foaie, ramai in zona. Fara inversunare.
Procesul se numeste “meditatie productiva”. Este una dintre “superputerile” omului modern, mai ales acum cand nu mai putem ramane pe un subiect mai mult de cateva zeci de secunde, minute.
Opusul se numeste reactivitate – gandim/reactionam doar in criza de timp, cand arde, sub presiunea factorilor externi.
De-asta e important sa ne antrenam capacitatea de a ne plictisi.
Salut Daniel!
Saru’mana pentru masa, a fost delicios articolul! 😀
Eu am ramas cu niste intrebari in cap care ma bantuie acum.
In jobul meu, in digital marketing, pare ca acest junk food sa fie parte din strategia de marketing. Acum, stii si tu, sunt om cu constiinta si incepe sa ma mustre acum :)).
Cum as putea sa vand altfel in ziua de azi, fara sa produc zgomot, fara sa creez continut care “agata”?
Se spune ca marketingul are rol de a educa/informa. E clar ca acest content de marketing nu e in categoria Mindshifting info(desi poate sa iti dea senzatia asta), prin urmare ramane sa il bag la junk food.(nu sunt sigur nici ca am facut separatia asta corect).
Si prin urmare, oferta care se vrea vanduta printr-o campanie de marketing ar fi Mindshifting info(daca vorbim de produse precum carti, cursuri, etc).
In scenariul asta, una o sustine pe alta.
Deci, mie articolul mi-a oferit si insighturi dar m-a bagat si in ceata :)).
Si again, mintea mea a luat-o pe campii putin: cum mai vindem daca lumea nu si-ar mai vinde atentia?
E din pur perspectiva de mk comentariul meu. Inteleg esenta articolului si rezonez bine cu ea, insa in legatura cu subiectul de mai sus ma simt in conflict 😁
Sunt doua lucruri diferite aici.
Stii cum e la avioane, ca in cazul in care pica mastile de oxigen, mai intai iti pui tie masca si apoi copilului tau? Cam asa si aici.
Este foarte important ca tu sa fii constient de ce info lasi sa vina catre tine si in ce cantitate. Si sa intelegi care este un proces educational coerent (de unde te educi, in ce format, cum etc.)
Apoi, legat de marketing, in functie de industria in care activezi, vei ajunge la concluzia ca nu prea vei avea de ales. Adica – nu poti respinge platforme de promovare care functioneaza azi – pentru ca s-ar putea sa ramai fara obiectul muncii.
Mesajul meu nu este de respingere a platformelor. Ci de utilizare a lor constienta.
(noi avem campanii destul de intense pe social media – dar incercam ca, odata prima tranzactia comerciala finalizata / sau primul contanct cu noi generat – sa ne facem treaba cat mai bine pe urma, in endgame; scopul nostru este sa luam omul din galagie si sa il aducem in liniste, unde sa putem comunica usor cu el).
Buna Daniel!
Mie imi place foarte mult sa citesc carti in format fizic de orice fel. Ma uit la televizor mai mult la emisiuni precum Romanii au talent, Vocea Romaniei, animal planet si filme de pe netflix. Stirile cu impact negativ le ignor. Daca dau drumul la ele mai mult de cateva minute nu stau. Marea majoritate, din pacate contine doar informatii negative iar eu nu vreau sa ma incarc cu astea. Prefer sa ma uit la programe frumoase, educative, placute. Pe retelele sociale pe youtube si facebook intru doar pentru 1 – 2 ore cel mult. Prefer altele mai mult. Nu sunt dependenta de tehnologie.
Felicitari 🙂 Sunt din ce in ce mai putini oameni cu 1-2 ore pe zi consumate pe retele social media.
Excelent articol! Pe cat de profund (si de bine sumarizat), pe atat de adevarat.
Eu savurez mesajele si articolele tale si lansez o provocare: cum sa reusesti sa patrunzi in universul celor tineri cu astfel de lucruri. Eu dau mai departe – din mesajele tale – ceea ce cred eu ca ar fi util copiilor mei, dar nu cred ca s-a prins ceva pana acum. Si nu pot sa fortez lucrurile, pentru ca obtin exact reactia opusa: repulsie sau (doar) respingere.
Si ca sa revin la titlul articolului: cartile care schimba vieti exista, dar le gasim mult mai greu din cauza “zgomotului” din jur sau nu le gasim deloc pentru ca nu ne intereseaza asta, mai ales daca avem o varsta frageda. Sau nici nu stim ce sunt alea carti, deci nu cautam nimic. Cum facem sa schimbam situatia asta?
Nu poti schimba pe cineva impotriva vointei lui, decat in rau. Cu rabdare, apare si foame profesionala, intrebari mai puternice decat prezenta pe tik tok, dorinta de mai mult sau diferit.
Si atunci urechile vor auzi.
Cat despre carti, ele sunt “all time high” la nivel de consum, la nivel mondial. Nu o sa existe un viitor apropiat in care sa nu stim ce sunt alea. 🙂
Ce mi-e dor de o plictiseală, și de liniște, și de creioane colorate care chicotesc vesele, dansând pe hârtie… Cam in zona asta m-a dus articolul tău, Daniel! Felicitări pentru tot ce faci! Să nu te oprești niciodată! Da, merită fiecare cuvințel pe care îl scrii, și în care tu îți pui energía ta. Mulțumim!
Multumesc 🙂
Tare, creativitatea bine din plictiseala! Iar ziua tech free e aur curat. Eu toate articolele de la tine le citesc pe îndelete, cu o cafea in fata și cu mintea deschisa. Îți mulțumesc! Ești un mentor de cursa lunga, nu ca mulți alții, pe interes.
Multumesc 🙂
Cu stiloul pe hârtie mi-am descris un mic spațiu de lucru. O cameră în care să am doar un pat înconjurat de o bibliotecă imensă cu multe cărți. În spatele bibliotecii un culoar dulap. Multe rafturi, multe umerașe.
Alături într-o altă cameră, biroul plin de tehnologie. Calculator, imprimantă, telefon, tabletă, modem, Rafturi și sertare pentru documente și bibliorafturi.
Și o ușă solidă între cele 2 camere.
Atunci când închid să pot pune zăvorul pe ușă.
Din păcate visul meu este doar pe hârtie. Pentru că în camera mea mică, am tot ce-am nevoie să muncesc, să dorm, să mă îmbrac.
Uneori mănânc cu ochii în ecran, de teamă că-mi pierd ideile.
Faina imagine ai creat.
“…nu mai stim sa ne educam, pentru ca, in loc de o carte printata la imprimanta, de care aveam grija ca de ochii din cap, astazi avem intreaga cunoastere a lumii in fata noastra. Iar asta ne face mai prosti ca oricand.”
Da, cam atat, society in a nutshell nowadays. Si inainte sa fie mai bine, va fi mai rau o perioada, mai ales acuma cu AI si tot ce va mai urma…
Am vazut intr-o zi un meme si chiar mi l-am salvat sa il mau recitesc, e si funny si ft true, zicea cam asa:
Q: If someone from the 1950s suddenly appeared today, what would be the most difficult thing to explain about life today?
A: I possess a device in my pocket that is capable of accessing the entirety of information known to man anytime and anywhere I want it. I use it to look at pictures of cats and get into arguments with strangers.
hahaha
Salut, poate comentariul o să fie prea lung sau prea părtinitor dar…
Mi se pare ciudat că aproape toată lumea recomandă cărți scrise de autori de limbă engleză.
Dacă vorbim de cărți de dezvoltare personală, da, english rules, dacă vorbim de literatură (și cărțile de genul pot schimba vieți) cred că literatura scrisă
în engleză nu se află în primele 3 ale lumii(1 literatura rusă, 2/3 literatura franceză/germană) .
Mai mult, dacă ne lăsăm influențați doar de ce se creează în SUA(muzică, filme,literatură, etc) e un risc destul de mare de a deveni superficiali(ex:cunoștințele geografice și istorice ale americanilor,felul cum fac documentare,etc) și plini de clișee ( rasism,materialism,etc).
La final, aș vrea să fac o recomandare de carte.
Cartea se numește Narziss și Goldmund și e scrisă de autorul german Hermann Hesse.
Am citit-o în 2005(în loc să citesc pentru examenul la literatura engleză)și de atunci am mai recitit-o de câteva ori.
De fiecare dată când ajung să citesc ultima pagină plâng (nu mi s-a mai întâmplat după citirea unei cărți)iar plânsul nu aduce sentimentul de tristețe ci unul de eliberare.
Pot spune că din cartea asta am început să înțeleg ce înseamnă viața și, poate mai important, ce înseamnă actul creației,arta sub orice formă a ei, condiția creatorului.
Merci pentru răbdarea de a citi comentariul!
Nu este partinitor, este doar un punct de vedere argumentat. Lucru pe care il apreciez. 🙂
Literatura nu ar trebui sa aiba nationalitate. In acelasi timp, insa, desi inteleg argumentul, observ o parere stereotipica despre americani – care poate fi sau nu fi adevarata.
Cum ar fi ca nu stiu geografie, raportul este acelasi ca si in alte parti ale lumii, atata tot ca ne-am obisnuit sa credem asta despre ei. Sunt doua contraargumente la punctul asta de vedere: 1 – daca intreb un roman educat despre geografia SUA (state, orase, munti, rauri), sunt ferm convins ca raspunsurile ar fi foarte slabe. 2 – daca intreb un roman aleatoriu, pe strada, intrebari de cultura generala s-ar putea sa obtin niste raspunsuri socante. Inclusiv sa nu putem depista daca soarele se invarte in jurul pamantului sau invers.
Acelasi lucru despre modul in care fac documentare. Marii artisti / profesionisti ai lumii sunt aceiasi, indiferent de ce scrie in pasaportul lor.
Literatura anglo/americana este mai orientata catre structura (avand o cultura puternica in directia asta), Pe cand literatura altor natiuni, cu gradiente, bineinteles, este mai orientata, catre stil.
Lacrimi poti sa obtii la orice poveste, daca e bine pusa in cadru. Ultimii “ochi umezi” i-am avut la “Projectul Hail Mary”, de exemplu, al lui Andy Weir. Si era ultimul loc in care ma asteptam sa gasessc emotii puternice. Backman scrie foarte emotional (efectul fiind construit structural) – iar el este suedez.
Si in Storycraft avem carti care trezesc reactii emotionale puternice, dar nu vreau sa intru aici, ca sa nu para ca sunt partinitor.
Este strict o chestie culturala. Fictiunea se afla la confluenta a doua axe intr-un plan cartezian, axe care functioneaza ca poli de inteligenta in scris:
– Story & Literar (unul este orientat catre poveste si mesajul transmis, celalt catre stil, limbaj, muzicalitate)
– Simturi & Imaginativ (unul este orientat catre modul in care experimentam lumea, celalalt catre potentialul la care poate ajunge un text, facand imposibilul posibil prin cuvinte).
Toate sunt importante. Doar ca europenii au o inclinatie mai mare catre Literar si Imaginativ. Pe cand anglo/americanii catre story (din industria cinematografica se trage) si simturi.
Orice inteligenta dusa in extrem dintre cele 4 genereaza un text care nu poate fi citit (pentru ca inteligentele sunt complementare).
O sa scriu un articol despre asta pe viitor.
Impresionant. Fac tot posibilul sa ma tin “departe” de telefon si sa-mi limitez screen time-ul la mai putin de 2 h 30 min/zi. Destul de des, chiar imi iese. In trafic, oricat de aglomerat ar fi, nu “stau pe telefon”. Bine, mai dau din cand in cand cate un telefon, dar de acum o sa renunt si la ala 🙂 Placerea de a conduce ar trebui sa fie pe primul loc.
Plus, “Knowledge is power”
Un articol foarte util, cel puțin pentru mine. Profund și dureros de adevărat… L-am pus la favorite și mă voi întoarce atunci când va fi nevoie.
Citesc mereu cu plăcere articolele tale.
P.S. „Da, creativitatea se naste din plictiseala.
Iar concentrarea din liniste (si din meditatie productiva).”
Mi-a plăcut mult și asta!
Buna Daniel
Care sunt cele doua carti despre care vorbesti in articol?
Cat despre continutul articolului, este punct lovit. Este o reamintire pentru noi sa nu cadem din nou in aceeasi plasa a consumatorismului.
Eu m-am regasit in ea de-a lungul anilor. In generala, eram printre putinii sau cateodata chiar unicul care mergea la biblioteca sa ia carti pentru teme, sa citeasca subiectele pe care ni le predau profesorii. Cand apaream cu o tema facuta ca la carte pentru ca acea carte de la biblioteca facea diferenta, se uitau colegii la mine de parca eram extraterestru (mai ales cand tema era si in limba franceza). Dar tin minte satisfactia pe care o aveam dupa, faptul ca am depus efortul sa merg in cealalta parte a orasului sa iau cartea, sa o citesc si sa depun efortul de a scrie despre subiectul respectiv. Doar ca peste cativa ani acea disciplina sa dispara si sa ajung la ore zilnice de gaming de 8-10 sau uneori chiar 16.
Acelasi lucru l-am patit si cu retelele de socializare, am adoptat Facebook-ul tarziu (~2010) comparativ cu alte persoane si nu folosesc altele tocmai ca sa nu cad in plasa asta a fragmentarii atentiei. Televizor in casa nu am si Netflixul mi l-am anulat si cu toate astea am ajuns sa petrec ore intregi pe Youtube tot asa pe continut ‘gras’ dar fara esenta.
Sunt total de acord cu notitele si cu orele departe de orice tehnologie, observ cat de calma imi este mintea cand inchei ziua fara tehnologie ( chiar si 10 pagini citite dintr-o carte ) inainte de somn versus daca inchei ziua pe Youtube. Impactul continua si asupra urmatoarei zile sau poate chiar a saptamanii.
In final, noi putem face alegerea constienta cum ne cheltuim timpul zilnic. Fie alegem sa facem ceva constructiv, fie ni-l umplem cu informatii care doar risca sa ne faca sa ne simtim mai rau. A nu se intelege ca incurajez stilul de viata Amish, caci si mie imi place tehnologia si folosita corespunzator are multe beneficii pentru noi (plata facturilor online de exemplu care ne scapa lunar de niste cozi si ne salveaza timp). Dar ca si consumul excesiv de alcool, la fel si cel de tehnologie…dauneaza.
Provocare la introspetie si analiza asupra informatiilor pe care le aducem in vietile noastre. La ce canale de informatii ne expunem, cum evaluam informatia de calitate si cum o folosim in educatia si evolutia noastra, in viata noastra. Eu, unul, ma simt coplesit de abundenta de informatii, am zeci de carti pe care vreau sa le citesc in paralel, sunt abonat la platforme de cursuri online cu zeci de experti care isi expun ideile, am cativa mentori carora le urmaresc programele si postarile. Sunt constient ca am nevoie de FOCUS, dar e provocator sa il gasesc.
Multumesc, voi reveni la introspectie si analiza.
Dupa ce mi-am dezinstalat aplicatiile de social media din telefon m-am privit de mai multe ori in momentul in care mana deja a scos telefonul din buzunar, a format codul de securitate fara sa contientizez si degetul mare de la mana dreapta apasa pe locul gol unde trebuia sa fie iconita de la Facebook :))
Am nevoie intr-o anumita masura de social media pentru munca, insa e mult mai putin toxica, daca pentru a vedea o notificare, esti nevoit sa-ti deschizi laptopul. Uneori, cu toate ca nu am nevoie, imi car laptopul dupa mine, de frica ca poate in loc de patru ore voi lipsii mai mult, si cine stie ce se poate intampla… De cateva ori, am primit un telefon, si chiar mi-am deschis laptopul pe o bordura, si am rezolvat ce era de rezolvat. Dar asta mai ales din cauza ca fierbeam eu sa rezolv, nu ca s-ar fi intamplat ceva de proportii apocaliptice daca as fi facut asta mai tarziu, defapt cel mai mare rist a fost sa-mi distrug laptopul, pe bune.
În alta ordine de idei, nu consider You Tube-ul daunator(nu l-am dezinstalat din telefon), chiar platesc varianta premium pentru a ma bucura de anumite informatii fara a fi intrerupt. De exemplu am ascultat Fundatia de Isaac Asimov si e ca si cum as fi citit cartea, cel putin pentru mine, intre a citi si a asculta o carte din care nu vreau sa-mi iau notite scrise, e cam acelasi lucru.
Acum ca am citit articolul, ma gandesc sa introduc zile tech free, insa nu stiu cum as putea face asta… poate mai tarziu 🙂 deocamdata mi-e greu sa opresc tehnologia inainte de somn, deabia ce am reusit sa adorm fara tehnologie.
Nu volumul, ci calitatea informației este importantă. Cărțile de dezvoltare personală și cărțile de artă a succesului nu înlocuiesc învățarea socială, după cum suplimentele nu înlocuiesc o hrană sănătoasă și mesele luate la timp. De ce dau chix devoratorii opurilor acestor cărți și de ce nu au efect cursurile de dezvoltare a inteligențeli emoționale ? Pentru că personalitatea omului este un construct care se modelează în timp, sub influența mediului social. Apoi, alte categorii de informație – cum este informația științifică – au rolul de a-ți oferi cunoștințe și competențe de specialitate, nu alt rol. De pildă, medicii, psihologii și sociologii nu devin „super-oameni”. În formarea unui individ contează foarte mult educația, programul după care el se construiește începând cu anii de copilărie. Orice cantitate de informație trece prin acest program, care o compilează. Cele două aspecte – educația și informația – sunt complementare. Educația fără informație este limitată, iar informarea fără exercițiul educației face din om un sac de date care stau. Întrebarea din titlu este un nonsens. Niciodată cărțile, singure, nu au schimbat viața cititorilor. Ele sunt cărămizile din care se clădește edificiul din care este clădită persoana, dar ele nu conțin planul de construcție și nici mortarul care le lipește. De fapt, metafora construcției nu e cea mai potrivită. Omul nu este o construcție statică / o clădire, ci un vehicul aflat în mișcare și supus uzurii. Spre deosebire de o fierotanie pe roți, omul are capacitatea să se repare singur, iar asta contează mult. Cărțile și cursurile de artă a succesului au efect limitat, iar omul nu se schimbă peste noapte.
,,Gândire lentă, gândire rapidă” cred că este alt mod de a oglindi ce ai scris aici. Îți mulțumesc pentru încurajare, este relativ greu să mergi mai departe în zgomot, dacă nu ai pe cineva lângă, care să-ți spună ca se poate și altfel!
Simt nevoia să îți mulțumesc pentru cum ai ,,sângerat pe hartie”!
O carte care iti schimba viata, nu este o carte pe care o citesti din scoarta in scoarta, ci una care, dupa un singur paragraf, iti provoaca o mie de ganduri. Este o carte pe care o cari cu tine ani buni, si de fiecare data cand o deschizi, mai gasesti ceva care sa te inspire.
Si este mai ales o carte care se potriveste cu nevoile tale, cu aspiratiile tale si cu nivelul tau de constientizare. O carte care rezoneaza cu cine esti, nu cu cine vrei sa pari.
Abordare congruenta cu ce este pe piata. Da dar profunzimile individuale sunt parte a identitaii sau funtie a originilatatii?
procesarea individuala a perceptiei,scara pozitiva si negativa ca si temperamentul creaza activitate diferita in insula care in final duce la ambiguitate si incertitudinea creata de individ.
Neamurile- insula – placere – durere coonduc la identitate. Despartirea apelor de ape in final cantareste.
Există o groază de cărți care schimbă vieți. Esențialul este să știi să le găsești
Încă un articol citit pe nerăsuflate, plin de informații valoroase. Multumesc ! Eu unul îl salvez sa îl pot citi cel puțin o data pe săptămână pana îmi fac putina ordine în minte .
Hello și mulțumesc.
Mă simt onorată să primesc informații pertinente de la un Autor și bun mentor ca tine.Voi fi mai selectivă cu informația care vine către mine și cu ceea ce vizionez, pentru că scriu prima mea carte și nu merge să mai pierd timp prețios.