De ce nu gasesti timp pentru lucrurile importante pentru tine?
13 februarie 2020 - 36 Comentarii
Am un prieten care mi se plange destul de des. Este obosit, face slalom printre proiecte, este tot timpul ocupat. In acelasi timp este antreprenor, are o viata mai mult decat interesanta.
Daca te uiti pe facebook, aproape instant il invidiezi. Cel putin o data pe luna este intr-o tara straina. Are poze mereu in miscare, postari cu luari de pozitii, lansari de proiecte (etc.).
Are casa, nevasta, copil inca nu. Are masina. Prieteni.
(apropo, daca te intrebi cum de imi permit sa scriu despre el, acum, i-am cerut permisiunea inainte)
Spuneam ca mi se plange des. Nu neaparat de oboseala, cat de lipsa timpului.
“Nu reusesc sa fac ce imi doresc cu adevarat. Mereu ma gasesc in proiecte care nu sunt neaparat ale mele sau nu sunt alea importante. Este frustrant.”
Imaginea lui o corelez cu toate chestionarele pe care le-am facut in ultimii doi ani.
Se pare ca principalul inamic al unei vieti “implinite” este lipsa timpului. Nu avem timp sa traim ce ne dorim.
Culmea este ca timpul ne afecteaza exact in domeniul in care ne dorim cel mai mult sa inaintam:
- Daca vrem sa slabim: “Nu am timp sa mananc coerent si sa fac sport. Sunt tot timpul pe drumuri, cu doi copii, intre o gradinita, o scoala si locul de munca. Sunt mama singura.“
- Daca vrem sa pornim un business: “Am o idee, am parte din investitie, stiu de unde sa fac rost de ceilalti bani. De 2 ani nu ma misc, din cauza timpului.”
- Daca vrem sa scriem o carte: “In fiecare zi in care nu scriu la ea, simt ca mor. Iti jur ca am fost in ultima saptamana atat de ocupat, ca nici nu am deschis documentul. Toata lumea trage de mine.“
- Sa urmam o cariera: “M-am inscris la facultate, stiu ca este ce imi doresc. Dar am un sef nebun, care pune presiune pe mine si ma face sa ma simt vinovata cand sunt in sesiune, am copil, sunt femeie. Tu nu ai de unde sa stii, dar ca femeie ai provocari in plus, trebuie sa ai grija si de casa.”
- Sa facem curatenie in casa: “Ma simt o ratata: am vazut pe un tip super smecher pe internet, zicea ca daca nu ai casa curata, nu ai cum sa aspiri la mai mult. Ca asta ar fi primul pas, ca sa iti asumi responsabilitatea. Am o foaie mare lipita de frigider: fa ordine in casa! Stiu si ce este de facut si in ce ordine. De trei saptamani ajung acasa si nu fac NIMIC.“
- Sa primim o promovare: “Am primit un proiect la birou, ar trebui sa il fac in paralel cu activitatea de zi cu zi. Daca il duc la bun sfarsit, primesc o marire consistenta la salariu si o pozitie mai buna. N-am facut nimic la proiectul asta.”
- Sa citim: “Cand sa mai am timp sa citesc? As vrea, dar nu mai am loc sa arunc un bat de chibrit.“
Si, probabil, cel mai emotionant email primit de mine in ultimele doua luni, este al aceluiasi prieten cu care am inceput newsletterul, care incheie intr-o nota a naibii de deprimanta:
“Traiesc multe, dar superficial. Fac multe, dar marunte. Trec prin viata cu privirea in pamant, pentru ca simt ca ce fac nu conteaza. Eu, ca om, nu contez. Pentru ca daca as conta, m-as ocupa mai mult de mine, dar nu o fac. Sunt prea ocupat sa tin capul la suprafata, sa nu ma inec.”
Se semneaza in email, apoi isi aduce aminte sa mai scrie un PS (cum fac si eu de obicei):
“PS: Cand ne-am intalnit ti-am spus ca as vrea ca ziua sa aiba 48 de ore, dar daca ar avea, probabil ca tot nu as avea timp de proiectele mele de suflet.“
Plaga secolului: LIPSA TIMPULUI!
Si eu fac parte din circul asta. Zi de zi, saptamana de saptamana, joc mai multe roluri (port mai multe palarii) decat pot sa duc, deseori.
Cele mai importante, cand vorbim de cariera:
- Sunt antreprenor de vreo 15 ani (sau vizitiu, cum imi place sa spun – tin haturile trasurii in mana, trebuie sa am grija de cai, cateodata mai dau cu biciul, alteori opresc, le dau apa, ovaz etc.).
- Sunt autor de vreo 13 ani (ma lupt cu mine sa scriu mai mult de 2 carti pe an – dar te rog sa nu spui asta nimanui).
- Sunt trainer si coach de aproape 10 ani (sunt al naibii de bun sa pun oamenii in miscare).
In timpul asta au trecut prin fata mea mii de oameni, ori in sedinte individuale, ori in programe dedicate de formare profesionala sau dezvoltare personala. Stiu cum gandeste un om, cum se minte, ce isi spune ca sa nu inainteze, ca sa renunte. Cum se biciuie mai apoi. Cum revine.
Saptamana trecuta, spre exemplu, intr-o sedinta de coaching cu un client (care isi asumase niste pasi pe care ii avea de facut).
A intarziat cateva minute sedinta, pentru ca atunci cand sa o incepem, sa ma anunte:
“N-am avut timp sa fac nimic din ce mi-am asumat. Ca sa ma pedepsesc, abia am terminat de scris un email catre contabil, ca sa iti trimita 100 euro in plus la factura lunara.”
Nu este singurul client care ma plateste in plus la tema nefacuta, doar ca in cazul asta a venit din proprie initiativa.
“Trebuie sa ma doara!”, a spus el. “Altfel nu o sa fac nici data viitoare…“
Nu avem timp si asta ne omoara pe interior.
Anul asta am facut un chestionar printre cursantii mei, in care am pus aproximativ aceeasi intrebare:
“Ce te impiedica ACUM ca sa inaintezi?”
Intrebarea asta nu o pun cuiva care nu stie ce sa faca pentru a “obtine” ceea ce isi doreste. Care nu stie pasii. Pentru ca atunci raspunsul este evident:
“Nu stiu ce sa fac si in ce ordine!“
Ironic, aceasta intrebare are si cel mai simplu raspuns posibil. O carte, un curs, un mentor sau instructor – si ai toti pasii ca sa te apuci de treaba.
Dupa ce acest om are un instructaj de baza, are informatiile necesare ca sa inainteze, are suportul moral – in fata lui va aparea, ca din ceata, adevaratul dragon pe care trebuie sa il infranga.
LIPSA TIMPULUI.
In chestionar, la 304 raspunsuri primite, “timpul“ era invocat in aprox. 61% dintre cazuri.
“As vrea sa fac pasii necesari, dar viata mea este atat de haotica incat nu ma lasa sa respir!”
(cuvintele de mai sus nu sunt ale mele, sunt pescuite dintr-un email)
De-asta si vin cu cateva “pastile” amare despre lipsa timpului, care sa te ajute sa revii in cursa si sa nu te mai sabotezi, aiurea.
1. Este o minciuna ca nu ai timp!
Prima oara, daca te plangi de lipsa timpului, trebuie sa stabilim validitatea acestei afirmatii. Altfel este doar o scuza care nu poate fi combatuta si tu poti sta, frumos, in aceeasi ceata si alergatura care iti reprezinta acum viata, fara sa faci o schimbare anume.
Pana la urma este irefutabil asta: cine are timp in 2020?
Un raspuns valid ar fi: cel care stie sa nu il cheltuie aiurea, pe nimicuri.
In definitiv toata lumea are 24 de ore pe zi (este o chestie universala).
Si aici vin cu argumentul care demoleaza scuza ta.
Sa spunem ca trebuie sa scrii un referat pentru facultate intr-o saptamana. In timpul asta muncesti, ai familie, faci naveta (si poti sa mai bagi orice altceva aici, ca sa iti ingreunezi situatia).
Este doar un exemplu, nu te incrancena! 🙂
Parca te si vad, in fata mea, trecand in mod repetat mana prin par, incruntat. Facultatea este aia de psihologie, ca tot e la moda azi. Vrei sa lucrezi cu oamenii. Iar acum esti angajat in … vanzari (?!?).
“Ok, n-ai avut timp.” iti spun eu, repetand scuza ta. “Si daca iti dau 1 milion de euro ca sa scrii referatul intr-o saptamana? Il scrii?”
In 9/10 cazuri raspunsul este:
“…pentru banii astia? Bineinteles!”
Daca se intampla sa fie “nu”, maresc suma. Sau vin cu alta “moneda” importanta pentru cel din fata mea. Dar functioneaza in cel putin 9/10 cazuri.
Pentru ca adevarul este… ca daca ti-as da un milion de euro (10 / 100 etc.):
- te-ai duce la sala
- ai scrie numarul ala de cuvinte pentru carte
- ai duce documentatia la Registrul Comertului, pentru noua ta firma
- ai lucra la “acel proiect“
- ai picta tabloul
Ceea ce reduce afirmatia ca nu ai timp … la o simpla scuza. In realitate ai timp, doar ca nu este prioritate. Daca cineva ar plusa cu bani seriosi, ai urca si tu proiectul in lista prioritatilor tale. Si s-ar descoperi niste “timp”.
(sa ne intelegem, timpul este acelasi, doar ca l-ai distribui in altfel)
2. Nu este important pentru tine!
In mediile “dezvoltate personal” acest argument a devenit derizoriu.
“Da, stiu, nu este o prioritate acum.”, aud des.
Dar cuvantul “prioritate” nu are destul de multa tractiune ca sa te zguduie. Este un cuvant abstract. Neutru. Pompos. Un cuvant pe care il folosesc astia mai “destepti”, ca sa nu ii doara cand il folosesc.
Si aici vin cu continuarea: cand spui ca nu e prioritar, de fapt spui ca nu este important pentru tine.
Asa ca, daca vorbim de asumare, ar trebui sa spui:
“Nu am timp sa scriu pentru ca nu este important pentru mine sa scriu!”
In oglinda, direct! Fata in fata cu tine.
- “Nu am timp sa imi fac referatul, pentru ca facultatea nu este importanta pentru mine!”
- “Nu am timp sa deschid un srl amarat, pentru ca nu este important pentru mine sa fiu antreprenor!“
De ce sa ne ascundem dupa cuvinte pompoase, cand adevarul este atat de usor de exprimat prin unde sonore? Avem nevoie doar de urechi ca sa le auda, atata tot.
Sa spui adevarul este primul pas prin care iti asumi. Ori proiectul, ori renuntarea.
Pentru ca prefer oricand un om care renunta la visul lui si macar este linistit, decat unul care se plange de ani de zile ca vrea sa faca ceva, dar nu face niciun pas in directia respectiva.
“NU ESTE IMPORTANT PENTRU MINE!”
Spune tare. Urla-ti nepasarea. Si mergi mai departe.
Daca nu poti sa renunti, mai inaintam un pic.
3. Nu ce spui tu ca este important chiar este important!
Ok, am stabilit. Lipsa timpului este o scuza. Timpul exista. Il aruncam aiurea pe fereastra.
Am stabilit ca atunci cand nu avem timp pentru ceva, acel ceva nu este prioritar. Adica NU ESTE IMPORTANT PENTRU NOI.
Si?
Ce facem cu aceasta noua realitate? Ce este important pentru noi, daca nu este ceea ce spunem ca este?
Ah, tenebrele mintii umane, care complica lucrurile simple pana in punctul in care devin irelevante!
Ce spui ca este important (prioritar) pentru tine nu este neaparat important pentru tine.
Important pentru tine este ce faci!
Intotdeauna prioritatile noastre sunt date de actiunile noastre, nu de cuvintele noastre.
Daca spui “imi place sa citesc, dar nu am timp!”, tu ce spui de fapt?
Spui ca tot ce faci in afara de citit este mai important decat cititul. Atunci cand pui inaintea unui obiectiv activitati precum: timp petrecut pe facebook aiurea, pe youtube, la televizor, pe netflix, pe internet aiurea, pe telefoane etc., atunci realitatea este din nou crunta:
desi spui ca iti place sa citesti…
de fapt nu iti place.
Si aia e.
E mai bine sa nu iti placa sa citesti (si sa iti placa mai mult sa stai pana la 1-2-3 noaptea pe internet), decat sa te minti cu privire la asta.
4. Timp exista intotdeauna!
Dar ca sa il folosim, trebuie doar sa dam la o parte rahatul din viata noastra. Sa scapam de dependente cronofage (de social media/tehnologie in special), de socializare superficiala, de fragmentare a activitatii noastre.
Si acum vorbesc cu tine, cel care citesti aceste randuri!
Nu-mi spune ca nu ai timp!
Spune-mi mai degraba ce faci intr-o zi, de dimineata pana seara.
Si arata-mi ce poti sa scoti din acea zi.
Arata-mi ce sacrifici pentru ceea ce este important. Ca actiunile tale sa fie la nivelul cuvintelor tale.
Fa-mi dovada ca este important sa citesti (sa scrii, sa pictezi, sa pornesti un business, sa iei niste examene).
Noi nici macar nu realizam cat de mult pierdem pe telefon (si este doar un exemplu).
Eu, care ma consider ceva mai disciplinat decat media populatiei urbane din Ro., am o medie de 3-4 ore petrecute pe telefon. 3-4 ore! Asta inseamna orice aplicatie de acolo: chit ca este de productivitate, vorbit la telefon, mesagerie, stat pe FB/Youtube, muzica, Waze, Google etc.
Stiind asta, nu pot fi impacat cu mine atunci cand iti spun:
“Bai, eu chiar vreau sa [x]. Dar nu am avut timp!”
Pentru ca mint. Am avut 3-4 ore cel putin pe zi pe care nu le-am folosit in directia potrivita.
“De unde faci rost de timp?” – este o intrebare a naibii de importanta, atunci cand vrei sa inaintezi pe un proiect/sarcina.
Analizezi ce faci intr-o zi si incepi sa dai la o parte gunoi. Si avem cu totii gunoi din plin. 🙂
5. Putem sa obtinem orice ne punem in minte!
Pare o afirmatie new age, dar nu este. Chiar putem sa obtinem orice ne punem in minte.
Dar aici exista, cu scris mic, italic, cateva observatii:
1 – Pe de-o parte putem sa obtinem orice ne punem in minte, in limitele legilor fizicii (asta pentru cei mai scartari dintre noi, care cauta exceptia la regula: da, probabil ca nu poti fi campion mondial la box la 93 de ani)
2 – Pe de alta parte, insa, desi putem sa obtinem ORICE ne punem in minte, nu putem obtine TOT. Trebuie sa renuntam la lucruri, sa facem sacrificii, sa taiem de pe lista alte obiective, sa lucram la noi.
Cu cat un obiectiv este “mai mare”, cu atat mai multe lucruri trebuie sa excludem din viata noastra, ca sa ne crestem sansele.
Pentru ca nu poti obtine TOT. Trebuie sa alegi ce vrei sa obtii din acel “TOT” si sa renunti la restul, pe cat posibil, macar pana ajungi la destinatie.
Ce este ciudat, legat de cum ne organizam viata, zi de zi – este ca in secolul XXI este foarte usor sa ai o supraputere:
Trebuie sa iti dezvolti doar capacitatea de a te concentra pe ceea ce iti doresti.
Pentru ca, in sec XXI, 99 oameni din 100 nu se pot concentra pe nimic un timp indelungat, tocmai pentru ca fac prea multe deodata.
E de preferat sa fii obsedat de ceea ce faci, astazi. Asta inseamna ca iti folosesti bine timpul. Alternativa este sa incerci multe, sa faci de toate, sa renunti repede. Si sa te vaiti cu privire la timpul inexistent din viata ta.
Cu drag,
D.
PS: articolul este scris inclusiv pentru mine. Am momente cand, in mintea mea, se infiripa un gand:
“n-am avut timp…”
sau
“daca as avea mai mult timp, as putea.”
sau
“cand o sa am mai mult timp o sa se intample”
Timpul niciodata nu va fi “mai mult”, daca nu incepi sa tai din activitatile pe care le faci.
PPS: articolele traiesc din comentariile pe care le primesc, asa ca am nevoie de tine, aici!
Spune-mi unde consumi tu cel mai mult timp, intr-o zi “normala”? Pe ce il cheltui?
Raspunsul tau ajuta pe ceilalti cititori, ca sa inteleaga ca nu suntem atat de diferiti unul de altul.
36 de comentarii
Scriu acest comment pt tine – zici ca te ajuta.
Am citit, am inteles, ramane sa actionez… nu am crezut niciodata ca timpul poate fi o problema atat de mare!!
Ultimii ani parca au intrat in sac si nu am facut aproape nimic notabil… sau am facut dar e putin in comparatie cu golul pe care il am de umplut.
Nici nu sunt in stare sa contabilizez ce lipseste pt ca e prea mult gol de umplut. Castigam pe de o parte dar pierdem pe alta iar lucrurile nu se compenseaza intre ele. Si nici nu e ca la matematica sa faci o medie care in mare ar da pe plus… un ochi plange, altul rade, un altul doarme, un altul nu stiu ce dracu’ mai face…
buna asta cu ochiul :))
Wow, sigur nu ai scris articolu asta doar pentru mine?😁
Omg cat ma regasesc in “nu am timp”. In fond si la urma urmei daca as avea timp 😋 as putea sa fac tot ce mi-am propus.
Si cred ca acum inteleg mai bine ca nu pot avea TOT, si job, si corp fain, si minte echilibrata, si sa am venit suplimentar, si sa fac coaching, si sa scriu o carte, si sa ma uit pe netflix, si sa navighez pe facebook, si sa fac atatea cursuri si sa pierd timp cu oameni care ma storc de energie , si as putea sa mai adaug …
Ai sapat cel mai adanc in “timp”, din tot ce am citit despre asta, si eu care ma consideram o persoana structurata care se organizeaza bine. Si acum imi dau seama cat ma mint. Cum ma fura peisajul cand pun mana pe telefon si caut dopamina ce-o mi-o da un mesaj, like sau vreun articol. Cum in loc sa ma concentrez sa imi termin un proiect sunt tot cu mana pe telefon de cele mai multe ori inconstient.
Mersi Daniel pentru constientizare.
Daca ne-am minti mai putin si am face mai multe in directia a ceea ce ne dorim ??? 🤔🤔
Un fel de a fi sau a nu fi??? 🤣
Cred ca asta este cea mai importanta lectie din articolul asta:
Poti avea orice iti pui in minte, dar nu tot.
Asa ca ar trebui sa te hotarasti ce vrei. 🙂
Un pic de constientizare ne ajuta sa strangem randurile.
Chiar trec prin provocarea asta a ”facerii” de timp. Si sa faci rost de timp intr-o organizatie este si mai dificil. Aici presupun ca trebuie definite valorile si proiectele care merita timp.
Hmm foarte tare articolul… inca de la inceput cand l-am citit simteam tensiunea cum creste in mine si ma regaseam foarte tare in persoana prietenului tau. Recunosc ca m-am infuriat chiar citind. Ca mai apoi sa vad clar unde si cum reusesc singura sa imi incarc peste masura programul.
De multe ori poate fi vorba de a accepta invitatii, proiecte si activitati din teama de a nu pierde ceva sau chiar de a nu supara.
Insa prin atitudinea asta nu fac decat sa imi pierd/arunc/risipesc timp valoros pe care as putea sa il aloc pentru mine si pentru activitatile mele de suflet.
Am inceput usor usor sa fac curat in interminabila lista cu proiecte si activitati, asumandu-mi ca unele chiar nu sunt importante pentru mine si nu imi plac.
Multumesc inca odata pentru modul cum pui punctul pe I oricat de dureros poate sa fie asta.
Articolul asta îmi aduce aminte de articolele tale din trecut, am dat un scroll rapid peste el la început și mi-am zis:
“Ah… Asta e un old school Daniel Zărnescu.”
Imi era dor să-mi fac timp ca să citesc un articol.
Doua lucruri am luat din el:
1. Exercițiul cu oglinda – e tare, l-am făcut cu 2 lucruri pe care le tot amanm. Culmea e ca după asta sunt mai ușurat. O sa îl mai repet.
2. Ca sa îmi dau seama ce e important pentru mine, cu adevărat, ma uit în urma, la ce am făcut in ultimele 2 saptamani (am ales eu perioada asta), nu la viitor, halucinant pe ce cred eu ca e important (ce ar fi cool sa fie important).
Mersi 🔥
A naibii de grea intrebarea asta 🙂 Si asta pentru ca m-a facut sa ma gandesc exact “pe ce pierd timpul”. Sunt constienta de vreo cativa ani ca zilele trec haotic, ca fac slalom intre proiecte, ca planific o multime de chestii si, pana apuca sa se intample, sunt deja implicata in altele si nici macar nu ma bucur pe deplin de primele. Traiesc cumva in viitor, nu in prezent.
Pe calculator consum cel mai mult timp si am identificat care sunt acele lucruri/momente pe care le-as putea scoate cu totul (si cu ocazia asta am constientizat mai multe decat credeam):
– ma trezesc de X ori pe zi furata de vreo fotografie cu un peisaj din nu stiu ce tara (si ma apuc sa caut pe harta unde e, ce fain ar fi sa merg acolo)
– de vreun gif funny cu sau fara pisici (nu am pisici)
– lucrez la ceva si imi amintesc ca asteptam nu stiu ce raspuns de la alt client – asa ca ma duc pe mail si verific daca a venit
– ma “pregatesc” prea mult sa lucrez la ceva ce NU imi (mai ) place
– ma trezesc dand scroll pe FB aiurea (unele proiecte ale mele sunt pe FB asa ca obisnuita de a avea un tab cu Fb de acolo)
Acestea fiind spuse, sa vedem ce reusesc sa scot din toate astea in urmatoarea perioada. Wish me luck!
Da, eu de ceva vreme, 2-3 ani gasesc timp: sunt in n-spe proiecte, in toate in care aleg sa zic da, am doi copii mici, plec in delegatii, scriu zilnic, ori pentru business ori la carte, pe FB am media 2 h 3 min – dar stau pentru business 80% din timp, pe Instagram stau 3 minute, fac in offline evenimentele mele saptamanale, merg in fiecare seara la cate un eveniment si de o saptamana mi-am luat si job full time. Tai insa de la somn – am ajuns la medie de 6 ore, maxim 7, iau suplimente si vitamine, dar am timp – merg si voluntar la spital, merg oriunde mi se pare ca aduc valoare.
Cum fac asta in 24 h? Cu programare fixa, pe minute, cu meditatie 13 min dimineata si 7 seara pentru linistirea mintii, cu un program care monitorizeza calitatea somnului – Sleep Cycle.
In autobuz in drum spre job citesc, anul acesta mi-am setat pe Good Reads 2 carti pe saptamana si pana acum am reusit sa ma tin de provocare. Ce ma uimeste este insa lumea din jur, care ma intreaba ca sa ma invinovateasca: Dar cu copiii cand stai? Seara si in weekend raspund, tu? Da, si eu, dar eu tot n-am timp… Ei, eu am, sunt exceptia de la regula, mi-am planificat la sange tot, inclusiv iesirile la cafea cu prietenele, totul e in agenda. Si bineinteles ora aia de dimineata doar eu cu mine, care acum e de la 7 la 8 ca apoi plec la job, in care nu fac aparent nimic dar pun totul cap la cap – asta de la tine am invatat-o, multumesc!
Super tare…nu o sa îți vina sa crezi, dar eu chiar am timp in perioada asta…problema la mine e ca am impresia ca am așa de mulți timp ca nu mi-l mai planific și văd numai cum zboară zilele și nu am făcut nimic din ce zic ca e important pentru mine. 🙈 Foarte bun articolul! Ma și apuc de curățenie 😉
Multumesc mult Daniel pentru gandurile impartasite.
Pentru mine nu e (sau nu era) confortabil sa accept ca unele lucruri au scazut in importanta, pentru ca nu sunt antrenat sa ma concentrez prea mult timp pe un singur lucru si ajungand sa il aman zi dupa zi si saptamana dupa saptamana, e foarte confortabil mental sa imi spun (a se citi “sa ma mint”) ca nu am timp.
Acum am si certitudinea ca singur ma programez spre esecul a ceea ce am inceput fie de teama de a esua, fie de scaderea in importanta.
Am acum un proiect pe care-l consider important dar observ acum ca din teama de esec imi risipesc timpul pe care-l puteam investi in el, astfel incat sa ma asigur ca nu va trebui nici macar sa incerc iar pretextul va fi cel mai plauzibil si pe care-l aud de peste tot:
Nu am avut timp!
Multumesc mult si apreciez!!!
Îmi utilizez uneori timpul, de parcă ar fi al duşmanilor mei.
Nu creed :))
Ce inseamna asta?
Nu o să răspund la întrebarea ta, pentru simplul fapt că AM TIMP, mai mult decât suficient. După o viață în care am gestionat haotic timpul, am apăsat pur și simplu pe frana și am stabilit că el, timpul, este mai important pt mine decât banii și alte proiecte in care eram mereu implicată. Mi am făcut o rutina din a citi și a mă educa zilnic pe diferite domenii în care aveam lacune. Am aprofundat și am integrat in experiențele mele tot ce mi se revela. Și çe sa vezi? Am trecut printr o transformare interioară care ulterior s a oglindit înafara. Un apartament drăguț și utilat cu toate cele, economii in cont, zero datorii, vacanțe frumoase, un job care mi place, relații armonioase, sănătate, stare extatică, timp mai mult decât suficient pt lucruri și oamenii care mi dau sens. Atâta tot, cu mențiunea că au trecut ani, să tot fie vreo 10 🙂
Foarte tare!
Bravo!
Felicitari!
Nu am timp…. Mi se spune mereu in jur. Completat cu intrebarea, dar tu cand ai timp de toate.
Simplu, ma organizez.
Cand nu mai am chef, imi aduc aminte de articolul cu calul salbatic si reduc programul.
Insa da, se plange lumea ca nu am timp de w-app, fb, mail, etc. Dupa care, nu inteleg ei, cum am eu timp de lucruri vizibile precum un articol, citit carti, o plimbare, sport (in cazul meu mers pe jos). Prima data am gandit la un ceai ideea. Tot un articol de-al tau cu cafeaua bauta la sala….).
Asadar cand nu mai intra in program ce imi doresc, ma intreb daca am nevoie. La raspunsul da, ma intreb daca am dreptul, increderea de sine necesare pentru nevoia mea. Si raspunsurile respective devin un magician care scoate din palarie timp. Daca sunt altii care se plang ca nu am timp de…., ma intreb daca imi este necesar ceea ce ei considera nevoia mea. Daca da, urmez protocolul de mai sus.
Merge de fiecare data? N-are rost sa intrebi, am spus mai sus ca uneori imi e dor de luna, dar merge des.
Sa ai zile cu soare in suflet, restul vine de la sine si se rezolva…
Aud foarte des replica “tu ai timp!” cu un mare ton de reproș sau invidie.
Am crosetat un cardigan…”tu ai timp”…, am făcut cadouri diverse chestii scrise caligrafic… “tu ai timp”… recomand o carte buna… “tu ai timp”
E adevărat ca sunt singura, necăsătorită cu 2 caini și o pisica, dar și eu mănânc, deci dacă gătesc pt mine sau pt 2-3 persoane, timpul e același. Și eu spăl, fac curatenie (zilnic!! cu 2 caini și o pisica in casa) și eu am serviciu. Mai și plimb câinii minim 2 km de doua ori pe zi, cel puțin o ora.
Dar eu îmi țin agenda zilnic cu lucrurile pe care mi le propun și pe care le fac efectiv. Ce sa vezi? Majoritatea lucrurilor pe care mi le propun, nu reușesc sa le fac, dar bifez măcar câteva și eu cred ca e important. Și eu as vrea sa fac mai multe, dar măcar fac tot ce pot in fiecare zi.
Pentru mine timpul e cea mai importantă resursa și o tratez cu mare atenție.
Pentru ca viața e creată din timp și eu vreau sa simt ca trăiesc in fiecare zi.
Îți mulțumesc ca scrii și te urmăresc cu mare drag, fiindcă îmi reamintesti lucrurile importante.
stii care cred ca e “secretul”? un lucru pe care prea multi il trec cu vederea: “Majoritatea lucrurilor pe care mi le propun, nu reușesc sa le fac, dar bifez măcar câteva și eu cred ca e important.”
Este o mare piatra filosofala ascunsa intre cuvintele tale.
Salut, Daniel
Pierd foarte mult timp, ca mulți dintre noi, pe telefon. O parte din timpul ăsta nu-l consider pierdut pentru că, de exemplu, iubesc sa fiu la curent cu tehnologia și urmăresc mulți youtuberi pe domeniul ăsta.
Ce ma supăra sunt momentele acelea când știu că ar trebui să fac o treaba, un task sau știu eu ce și efectiv amân, nu mă apuc.
Uneori reușesc să “mă arunc” și să încep să fac, alteori nu.
Cred că una dintre cele mai periculoase situații este să știi că poți face, că ai de fapt timp și cu toate astea să nu faci.
Toate bune!
Nu e nimic in neregula sa te educi. Este in neregula sa te minti ca te educi (pe youtube) si tu, de fapt, sa tragi de timp ca sa nu aplici ce inveti sau sa nu inaintezi si in lumea “fizica”.
Exista 3 taramuri care se vor toate controlate:
– Educatia / Info (care este abia primul nivel, mai ales ca acum exista informatie peste tot)
– Abilitati (sa aplici ce inveti, sa cauti sa implementezi obiceiuri, sa creezi constanta, sa tragi concluzii in urma executiei, sa corijezi trasee in urma deviatiilor, sa lucrezi pe deadline-uri, sa monitorizezi activitatea, sa inchizi proiecte – toate pe domeniul in care vrei sa evoluezi)
– Strategie (sa poti sa iti faci un plan, o harta, pe termen mediu/lung – si sa o poti urma; sa “desenezi” cum arata viitorul, in functie de primele doua niveluri)
Foarte bine punctat
Daniel
Foarte tare articolul. Nu te mai citisem de ceva timp. Managementul timpului e o chestie foarte importantă dacă vrei să simți cu adevărat că nu ai frecat menta degeaba. Eu din păcate de-abia încep să-mi organizez timpul…Social Media (Facebook, Whatsapp…etc) și lenea cea mare îmi mănâncă inutil timp din cele 24 de ore. Urgent trebuie să iau măsuri, mai ales că vreau să mă dezvolt pe mai multe fronturi…financiar în primul rând. Mulțumesc de ”trezire”.
Articolul tau in acetasta dimineata mi-a venit ca o manusa ,o sa prioritizez actiunile mele in alt mod din aceasta dimineata .Multumesc ptr claritatea cu care m-ai ajutat sa imi reorganizez agenda .Pe curand merg sa fac la mia corsetta . Da acum imi amintesc cuvintul folosit de mine in questionar a fost claritate ! Te imbratisez ca m-ai ajutat cu acest articol sa o obtin .Pe curand.
Cu drag! Multumesc mult!
Neata buna Daniel ,
am citit acest articol dimineata la ora 9, asa fie un start cu dedicatie.
Imi place maxim ceea ce ai scris , in ultimii doi ani eu am inceput sa folosesc o formula mai dura , insa eficienta:
-ma intreb in orice moment pentru cine e important ceea ce fac atunci?
-cand pun o valoare deasupra mea (mi-o mai iau in freza , asta e ) corectez imediat;
-vreau sa vad cum pot jongla sa am profit maxim cu efort minim.( dar exista o implicare, din cer cade doar ploaia)
-am inceput sa renunt la multi tasking tot timpul in favoarea unei strategii : fac acum un lucru si ma concentrez pe el acum, restul mai tarziu.
O zi si mai minunata!
Iar cand intind de corpul meu mai mult intr-o zi pentru afacere sau familie , urmeaza cateva zile de contra balans pentru mine.
Sa ai o zi si mai minunata.
Articolul tau m-a dus cu gadul la Marie Kondo. Cumva paralela e evidenta. Obisnuim sa ne inghesuim taskuri in program la fel cum adunam lucruri in casa. Si toate sunt importante, si toate ne trebuie. Inainte de a ne apuca sa organizam spatiul, respectiv timpul, ar fi indicat sa scoatem totul afara si… sa ne gandim ce anume chiar ne trebuie. Eu am inceput sa inteleg ca, desi sunt importante multe lucruri, putine sunt necesare. Asa că, aer, apa si… restul. Am timp. Pentru ca nu exista nimic atat de important care sa imi dicteze. Si aleg sa ofer timp in stanga si in dreapta celor care nu au. Si consider ca e timp pe care nu l-am pierdut. Si nici nu l-am investit. Ci l-am trait.
Am simtit Entuziasm citind acest articol 🙂
Ca sa raspund la intrebare: e mai putin important pe ce imi consum timpul gresit – mintea gaseste ceva neimportant de facut.
Tine de disciplina mintii.
Poate ca uneori, pur si simplu, e o stare emotionala neplacuta pe care nu o privesc… in ochi si o las sa ma conduca in activitati neproductive.
Chipurile sa ma mai relaxez 🙂
Noroc cu incapatanarea de a nu ma lasa…
Cred ca asa devenim, de fapt, mai disciplinati: atunci cand nu ne lasam, orice ar fi; atunci incapatanarea se transforma in vointa.
A, da!
Si imi notez intr-un caietel ce am de gand sa fac in ziua respectiva (ori seara inainte de culcare, ori dimineata – imediat cum fac ochi 🙂 ), in functie de prioritati, tinand cont de ce imi da energie si ce imi consuma energia.
Sunt zile cand reusesc sa imi prioritizez actiunile si zile mai putin productive.
But I am hopeful 🙂
Multumesc pentru articol!
buna.interesant articolul.chestia cu timpul,tine foarte mult de organizare(de exemplu lucrul cu agenda).daca lucrezi cu agenda zilnica si iti prioritizezi task-urile zilnice, iti iese aprox 80-90%,caci mai intervin si neprevazuturi(de ex ti se strica centrala,ajungi la urgenta la spital,la dentist,etc).eu folosesc de cativa ani agenda si chiar are rezultate bune.si inca ceva,incerc pe cat posibil sa ma inconjor de oameni pozitivi,caci cei negativi te consuma,te streseaza,se plang tot timpul,iti mananca din TIMP. este foarte important sa poti si sa spui NU.nu trebuie sa le faci tu pe toate, poti refuza,elegant,diplomatic unele cerinte ale unor persoane
Deeeci wow. Intrebarea aia cu daca ti as da un milion de dolari face toti banii ( vorba vine 😁). Si alta intrebare buna care e la fel de utila: ce fac in loc sa fac X. Deci fain articooool.
Intr-o zi normala mi se pare normal ca sa se duca timpul pe lucruri in general uzuale, normale din punctul meu de vedere (trezit la 6, mic dejun si pregatire pentru serviciu, drum pana la serviciu, 8 ore de munca, drum inapoi acasa, inca o masa, mai am aproximativ 30 minute in care fac un sudoku – pentru antrenare creier si ca ritual de trecere din modul serviciu in modul acasa, inainte de culcare 30 minute in care stau cu un pahar in fata si citesc 10 pagini dintr-o carte si in functie de zi, timpul ramas dupa serviciu se poate duce pe niste cumparaturi, gatit, spalat vase, curatenie, ceva de mesterit prin casa, un pic de miscare, platit facturi, o iesire in oras, etc. – lucruri de bun simt dupa parerea mea, dar sunt mult mai multe pe care nu le-am mai mentionat). Printre toate astea mai reusesc sa citesc un articol, sa ascult un audio book pe masina in trafic, sa urmaresc un canal educativ pe youtube in timp ce fac lucruri casnice… Si da, ma surprind uneori ca ma plang de timp, dar daca analizez la rece, asa cum fac acum, nu ar trebui sa fac asta, problema apare, parerea mea, atunci cand prinzi o zi libera de la stat sau mai multe zile de concediu si observi ca se intampla sa nu realizezi mai multe lucruri decat intr-o zi normala, de rutina, in care mergi si la serviciu… Atunci da, mi se pare o pierdere de timp, o lipsa de organizare, de claritate. Si da, imi doresc mai mult timp, e unul dintre obiective, dar consider ca e nevoie de rabdare si ca e un obiectiv pe termen lung, pana atunci e de datoria mea sa fiu recunoscator pentru ce am si sa ma bucur de fiecare zi.
Taiati de la Internet.
90% din ce faceti pe Internent e gunoi pentru creier.
Faceti-va un pustiu de bine si dezintalati de pe te stupidphone aplicatiile de social media: va bruiaza, va vampirizeaza eneregtic. Plus ca rup bateria. Nu-i asa ca pe langa stupidphone mai carati si o baterie externa sa va incarcati stupidphone’ul?! :))
Dezabonati-va de la newsletter’e. Aici poate pica victima chiar si Daniel Zarnescu :))
Simplific de un an ce fac, si inca simt ca ma complic, vreau sa fac multe si cred ca pot face foarte multe lucruri.. Lista este lunga, si inca sunt lucruri care nu incap in toata dorinta asta de avea tot si a face tot ce vreau sau imi place. La finalul zilei am inteles ca sentimentul de superficialitate se simte cand ma dispresez pe mai multe subiecte care ma bruiaza mai mult decat sa ma focalizeze, si cand nu fac lucrurile pe rand. Am inteles pe parcurs ca vorbim de procese in tot ce facem, daca nu parcurgi pasii nu ai cum sa simti ca ai reusit, ca ai obtinut, ca esti multumit.
Printre altele traiesc senzatia ca totul acum se raporteaza la real time, instant: ne vedem acum sau nu, facem asta acum sau deloc .. nu ai reusit acum sa fixezi o intalnire, nu mai exista alta optiune pentru ca interlocutorul nu are timp.. si tot asa. Acest real time cred ca este caracteristica acestui moment, in care ne plangem de lipsa de timp. Consider ca este importanta si perceptia despre ce consideram: calitatea vietii, ce consideram noi ca aduce calitate vietii. A manca sanatos, a te simti bine in corpul tau, a merge in vacanta, a fi aproape de famile si prieteni.. a avea un ambient placut in spatiul in care locuiesti, orasul in care traiesti.. Probabil de aici incepe totul, inca lucrez la asta, cand imi vad progresia in timp si imi dau seama cat de multe am trait si am facut posibil cred ca totul este posibil.
Citesc de multi ani articolele tale, si tot ce-mi pica in mana in incercarea de a-mi gasi calea in aceasta viata…Demult am gasit undeva o fraza care spunea cam asa: nu exista “nu am timp” …realitatea este ca nu calculam corect timpul alocat fiecarei activitati ce ne-o propunem ! Mi-au trebuit multi ani sa pun in practica…ani in care am inlocuit sintagma ” nu am timp ” cu o sinteza a ceea ce am scris mai sus ” Offf iar nu am calculat bine cat timp imi trebuia sa fac …” si cum creierul este un organ care poate fi dresat sa lucreze in folosul nostru …mi-a iesit ! A, si inca ceva foarte important : tot pe modelul de mai sus , mi-am dresat creierul in loc de : ” X e de vina ca EU nu am citit /mers la sala/dansat/ lucrat…etc . azi ” sa spuna ” Offf nici azi nu AM citit/mers la sala/dansat/lucrat…etc. “
Buna Daniel,
Articolul tău a venit la fix.
Săptămâna aceasta am lansat o povocare preluată din cartea HELL WEEK: Seven Days to Be Your Best Self scrisă de Erik Bertrand Larssen.
Aici am descris și am zis în ce constă și de ce ar trebui să o accepte cât mai multă lume:
https://biancastan.ro/2020/03/18/provocarea-hell-week-ce-este-si-de-ce-ar-trebui-sa-o-faci/
Apoi am povestit despre pregătirea necesară înainte de a începe provocarea
https://biancastan.ro/2020/03/20/provocarea-hell-week-pregatirea/
Am avut bucuria să constant că nu sunt singură în asta. Ceea ce m-a motivat să continui cu articolele în care povestesc ce reprezintă fiecare zi din provocare și cum a decurs pentru mine.
Ei bine, azi este fix despre ce ai scris tu în articol. Ziua 3 din provocare este despre gestionarea timpului și planificare.
Dacă nu ai citit cartea din care am preluat provocarea ți-o recomand.
Dacă vei considera că provocarea mea este o bună oportunitate de a te ajuta pe partea aceasta cu “nu ai timp” te invit să mi te alături. Ea poate începe oricând dorești și ești pregătit.
Sunt curioasă să aflu ce părere ai.
Mult succes pe mai departe!
Cu vreo 2 ani in urma ma vaitam si eu ca nu am timp, dar astăzi datorită tie si unor oameni minunați care m-au ajutat sa lucrez la mine …azi imi organizez timpul in functie de prioritățile mele😊
Cum spui si tu ..mai am si eu zile in care imi gasesc scuze precum : “Nu am avut timp” …”a intervenit ceva”…etc Dar iti multumesc ca esti aici pentru noi..pentru a ne “scutura” putin atunci cand ne pierdem timpul aiurea…
P.S. De câte ori sunt tentată să intru pe facebook parca te si aud : Iar pierzi vremea aiurea pe facebook? Cu visul tau ce faci?🤣