Cea mai simpla unealta de productivitate

14 noiembrie 2020 - 65 Comentarii
img

Randurile astea vin dintr-o energie aparte, asa ca o sa te rog sa citesti tot articolul si pe urma sa imi spui, printr-un reply, daca sunt eu nebun cu ceva. 🙂

Desi vorbesc constant despre toxicitatea tehnologiilor si a conectivitatii excesive in viata noastra, cand vine vorba de partea profesionala si de productivitate…

eu
Daniel Zarnescu
sunt un adevarat cobai

Testez cu entuziasm tot ce se poate testa, cu speranta ca ma ajuta sa inaintez pe proiectele mele mai usor, mai fluid, cu un entuziasm ridicat, cu o viata personala precum un zambet de copil si cu un somn linistit similar unei ploi caldute, de vara.

Sunt inconjurat de tehnologii si aplicatii prin care ma organizez.
Iti spun cateva dintre ele mai jos, cele mai importante, pe care le folosesc dailybasis:

  • Gmail (pentru gestionarea conturilor mele de emailuri)
  • Google Calendar (pentru gestionarea intalnirilor si a proiectelor)
  • Evernote (pentru gestionarea a tot ce inseamna texte scrise / content marketing)
  • Google Drive (cu tot ce implica, pentru munca de tip colaborativ, chit ca inseamna munca in echipa sau consultanta)
  • Scrivener (pentru scris carti, exclusiv)
  • Whereby (pentru call-uri rapide, web based), FB Rooms (pentru cele de tip community), Zoom (pentru cele profesioniale)
  • Active Campaign (pentru newslettere)
  • WordPress (pentru siteuri & articole)
  • Figma (pentru tot ce tine de project management, design primar, organizare: in el lucrez pe proiecte si pentru documentarea lor)
  • Forrest (app de productivitate, blocheaza telefonul/laptopul, cand lucrezi pe un proiect – pentru indepth focus time)

Si astea sunt doar cele pe care le folosesc daily basis, la prima vedere, fara sa intru in aplicatii prea specifice. Daca ar fi sa intru intr-o analiza “pe bune” probabil ca ar trebui sa insir cateva zeci/sute de aplicatii.

Nu mai zic ca am, mereu, la mine:

  • laptop, telefon, ceas, casti – toate legate intre ele (da, sunt prins in universul Apple)
  • “Papertablet” Remarkable (geniala de altfel – care, teoretic, ar trebui sa te scape de stiva de foi cu care umbli, de agende si caietele – si ar trebui sa iti ofere acelasi nivel de experienta, dar in mediul digital)

In mintea mea, avid de “simple productivity mindset”, mereu am cautat “unealta”. Acea META aplicatie, acea tehnologie, acel ceva – care va simplifica atat de mult tot ce fac, incat creativitatea mea va avea maximum de libertate pe proiectele pe care le vreau implementate.

Ce nu stiam este ca “acea aplicatie” care sa simplifice totul – o aveam inca de la inceput.

(Cea) Cel mai mare (calitate) defect pe care (o) il am !

Nu stiu daca ma cunosti personal sau ai avut norocul (sau ghinionul) sa intri in contact cu mine. S-ar putea sa nu fii de acord cu ceea ce iti voi marturisi acum.

Pana la urma, insa, este o parere subiectiva – este modul in care ma percep eu pe mine.

Punctul meu forte, cea mai mare calitate psihologica pe care o am – este ca sunt un “pattern seeker” prin excelenta. Ce inseamna asta, in limbaj simplu:

Punctul meu forte este ca vad tipare.

Intr-o mare de detalii, eu vad relatiile dintre anumite evenimente, actiuni si rezultatele lor.

Este un dar extraordinar, pentru ca atunci cand vreau un rezultat si nu am experienta in domeniul respectiv, daca imi dau voie, daca respir un pic mai profund… pot sa vad un fir rosu.

Actiunile vitale pentru primele rezultate.

Firul ala rosu mi se pare ca e invizbil pentru 9/10 oameni din jurul meu.

De-asta am intrat in atat de multe proiecte si sunt cunoscut din atat de multe roluri, pana la varsta pe care o am. Pentru ca pot simplifica procese pana la nivelul in care sa poata fi puse in practica.

De-asta am si atatea rezultate ca trainer & coach, pentru pot taia ceata din mintea celui care se afla pe o mare agitata si sa ii arat unde este farul care il tine in siguranta.

Dar aceasta abilitate vine cu niste efecte adverse. 🙂

Am tendinta, atunci cand devin bun in ceva, cand prind “șpilul”, cand controlez procesele, cand tiparele sunt validate…

am tendinta sa incep sa complic lucrurile, sa fortez propriile mele pattern-uri. Sa provoc ceea ce se intampla deja natural.

Si atunci cand intervin in ordinea fireasca a lucrurilor, firele alea rosii, simple, evidente, entuziasmante, fluide… devin o mazga infinita de decizii, actiuni – care nu aduc rezultate mai bune.

Iar mazga aia deseori este o plasa de paianjen care ma impiedica sa fiu simplu in ceea ce fac. Sa fiu intentional. Si sa fac lucruri sa se intample.

Facand o paranteza, pentru ca am impresia ca astazi am folosit mai multe cuvinte pompoase decat de obicei, iti spun si motivul pentru care iti scriu astazi.

Plasa asta de paianjen (aglomeratia asta de idei, ceata) este prezenta in viata celor mai multi dintre noi.

Eu, ca sa scap de ea, pentru ca revine constant catre mine de fiecare data cand complic lucrurile, apelez la cateva principii si la o unealta.

da, acea unealta…

Cum se intampla la mine

Pai, mereu cand dau de o tehnologie sau unealta care, aparent, imi simplifica foarte mult viata si imi aduce o intelegere de nivel superior asupra a ceea ce fac, am cam aceleasi trairi:

  • dopamina (entuziasm)
  • incep sa vad posilitatile noii descoperiri
  • ajung sa o folosesc in exces
  • oamenii din jurul meu se entuziasmeaza si ei
  • apoi intervine o anumita plafonare, cand tehnologia/unealta devine primara (cand abuzez de ea)
  • apoi ma trezesc confuz, simt ca ma tine pe loc

Cand am descoperit aplicatiile de mindmapping, acum mai bine de 15 ani, ma simteam ca si cum as fi pus piciorul pe un continent nou si total necunoscut. Am inceput sa documentez carti citite in mindmapping, apoi sa imi fac strategii de lucru, apoi sa imi fac inclusiv agenda zilnica acolo.

Mi se parea ca tot ce mi se intampla sau de care am nevoie, pot transfera acolo.

Oamenii ma intrebau: “in ce ai facut graficul ala atat de fain”? Asa ca, in curand, explicam tuturor cat de multe poti face cu un banal programel de mindmapping.

Cand prietenii mei deja il foloseau, eu nu mai stiam cum sa scap de el, pentru ca aveam sentimentul ca imi inhiba creativitatea.

Tableta Remarkable am cumparat-o, prima versiune, cand era doar un pitch. Am vazut trailerul, am zis “Wooooooooow, asta o sa imi schimbe cu totul modul in care ma organizez!”, am dat o caruta de bani pe ea, in conditiile in care firma din spate era un start-up. Am asteptat vreo jumatate de an sa imi ajunga.

Am folosit-o ca maniacul un an intreg. Iar oamenii din jurul meu au inceput sa cumpere si ei, vazandu-ma pe mine. Ba chiar aveam training-uri in care apaream cu tableta, incepeam sa vorbesc despre ea si – din 50 de oameni din fata mea, 10-20 cumparau in timp ce eu le povesteam despre cat de tare este si cat de mult mi-a schimbat modul de organizare.

La fel, cand cunoscutii mei au inceput sa apara cu tablete si sa imi vorbeasca de ele cu entuziasm, mie imi venea sa o folosesc ca paleta de ping-pong.

Asa sunt construit: vad posibilitati – ma entuziasmez – folosesc in exces – inteleg ce se poate face si care sunt limitarile – am nevoie de o pauza.

cam ca in orice relatie :))

Dupa care revin la ele, putin mai echilibrat. Intru intr-o oarecare stare de normalitate, in care imi dau seama ca respectiva tehnologie/aplicatie – este doar o unealta si nimic mai mult.

Deseori ma trezesc cu aplicatii care imi dau un sentiment ca pot controla un numar infinit de sarcini, dupa ce “vad” posibilitatile. Cu falsa senzatie ca le pot gestiona pe toate, ca pot impune un pattern.

Atunci pica tot, de obicei.
Lucrurile se complica.

si ma intorc “geneza”.

La adevarata “meta” unealta.

Principii care tin de productivitate

Ca sa iti ofer “unealta”, mai intai trebuie sa iti spun cum functioneaza lumea asta, a celor care fac lucruri sa se intample.

Vorbesc aici de cateva principii de baza, pe care poti sa le crezi sau poti sa le arunci la gunoi. Eu ma intorc la aceleasi concluzii de fiecare data cand nu mai stiu cum am ajuns bagat in 19 proiecte, cu 15 ore de lucru pe zi, sambata si duminica incluse. intr-un fin echilibru, pe o sarma subtire cat un stilou, sarma legata intre doi zgarie nori, la kilometri distanta de pamant.

si cu o furtuna care se intrevede la orizont.

Iar eu sunt fix la mijloc, intre punctul de plecare si cel de sosire.

Momentele alea cand imi tremura genunchii si nu ar trebui sa se intample.

So, incepem cu trei principii si o metafora.

La principii nu o sa explic foarte multe, pentru ca sunt destul de explicite, ele insele.

Principiul 1: Productivitatea vine din renuntare

(pentru ca productivitate nu inseamna sa faci TOT ce ai de facut intr-o unitate de timp, ci sa inveti sa spui “nu” de fiecare data cand apare gunoi in viata ta, sub forma de sarcini)

Principiul 2: Cuvantul prioritate nu are plural !

(poti sa verifici asta. Cuvantul prioritate, milenii intregi a avut doar singular in lumea occidentala, abia incepand cu 1900 am inceput sa vorbim de “prioritati”)

Principiul 3: Exista o singura directie si restul este doar management!

Pentru a explica principiul trei, apelez la metafora de care ti-am spus mai sus.

Imagineaza-ti, pentru o secunda, ca trebuie sa ajungi din Bucuresti in 7 orase diferite (Brasov, Calarasi, Cluj, Iasi, Constanta, Craiova si Timisoara). Ai 7 destinatii. Cum abordezi situatia? Cel mai probabil iei o harta si faci un traseu (planificarea). Alegi cu care oras incepi, iti calculezi timpul, resursele de care ai nevoie – si pornesti la drum (actiunea). Odata ajuns in primul oras, te vei duce, probabil, in cel mai apropiat de el, daca nu ai alt criteriu. Si tot asa. Oras cu oras.

Sa zicem ca incepi cu partea de est, prima oara si ajungi in Calarasi, cu scopul de a te duce la Constanta, ca a doua locatie.

Si, intre Calarasi si Constanta incepi sa intri in panica ca tu nu te misti, de fapt catre celelalte orase. Asa ca faci un ocol catre Iasi, dar nu cat sa ajungi in oras, ca pe pe urma te indrepti ceva zeci de km catre Brasov, dupa care vii inapoi catre Constanta, pentru ca simti ca te indepartezi de orasul de pe tarmul Marii Negre.

Probabil ca ti-ai dat seama ce fac aici, dar paralela este valida.

In loc de 7 orase, pune pe masa 7 proiecte si vorbim de acelasi lucru. Jongland cu timpul tau pe toate 7, nu ajungi, de fapt, nicaieri.

Pentru ca exista un adevar in tot ce tine de productivitate:

Pentru ca, daca scopul tau este sa ajungi la Constanta, atunci toata energia ta este sa ajungi acolo. Iar daca se intampla sa raspunzi la un telefon care are legatura cu hotelul la care o sa fii cazat in Iasi, asta tine de management (vezi principiul nr. 3).

Din pacate: tehnologia/aplicatiile de productivitate te ajuta mai degraba pe management, mai putin pe intentionalitate (pe directie). Iti atrofiaza muschiul de a renunta, de a lua decizii directionale, de a fi decisiv si iti amplifica, in schimb, abilitatea de a merge pe sarma, la kilometri de pamant, in timp ce vine furtuna catre tine.

Ne indreptam spre final 🙂

Cea mai sincera aplicatie de productivitate

Iti spuneam ca, indiferent cat de mult am explorat, toata tehnologia si toate aplicatiile folosite nu au putut sa castige premiul de “meta”.

Pentru ca nu exista asa ceva, neaparat.

La un moment dat visam la o aplicatie multidimensionala, care sa poata fi folosita ca o holograma tridimensionala, dar sa poti sa adaugi la ea amintiri, mirosuri, sunete, senzatii etc. Sa fie in jurul tau, sa o poti accesa oricand si sa poti sa modelezi strategiile cu puterea mintii sau, daca esti o persoana tactila, cu mainile.

Dupa care sa o salvezi … in cloud. :)) Ca sa nu se piarda ceva.

Imi imaginam ca nivelul de creativitate explorat printr-o asemenea unealta ar fi la cote absurde fata de actual.

Insa chiar si o unealta similara celei imaginate de mine, tot ar ajunge, la mine – cel putin – la stadiul de o alta unealta.

Pentru ca producitivitatea inseamna, in primul rand, simplitate. Orice complica prea mult jocul “de baza”, este doar o alta unealta, pentru ca nu te poate trage inapoi, cand te ratacesti. Si cand alergi disperat intre orase, fara sa ajungi in niciunul, de fapt.

Creativitatea aia pura, esenta, baza (este strict parerea mea aici) este data de analog. Oricat am vrea sa transferam in digital partea asta.

Esenta ramane in tehnici analog de planificare (foaie de hartie si stilou, tabla magnetica si marker, carduri pe care le asezi pe podea).
Abia apoi poti transfera totul in digital si poti veni cu plus valoare (indiferent de unealta aleasa ulterior).

Asa ca iti spun care este “meta unealta”, pentru mine, cel avid de “simple productivity mindset”. Unealta care simplifica atat de mult tot ce fac, incat creativitatea mea va avea maximum de libertate pe proiectele pe care le vreau implementate.

Este un rahat de foaie de hartie A4, o coala. Alba.
Si un stilou.

Si nicio urma de tehnologie in jurul meu, al carei scop nu este sa simplifice, ci sa complice lucrurile.

Foaia aia ma obliga sa fiu sincer in planificare si creativ, prin simplitate. In fapt, foaia aia este, ea, mult mai sincera fata de de mine decat un ecran.

De obicei foaia are doua parti:

  • prima jumatate (cea de sus), care este denumita “INTENTIE”. Aici este directia unde merg, asumat. Unde este canalizata toata energia. Este orasul “Constanta”, din metafora de mai sus.
  • a doua jumatate (cea de jos), care este denumita “Operational”. Aici este managementul pe care il fac, fara sa ma abat de la directia principala.

Chiar si in operational ma limitez la doua/trei blocuri de timp (intalniri, sedinte, categorii de sarcini), ca sa fiu obligat sa gandesc simplu.

Insa intentia este doar una singura. Un singur proiect. O singura directie. Intru pe adancime. Nu las pe nimeni sa ma distraga.

(ca sa intru pe adancime ma folosesc de tehnologie, logic).

Jumatate de zi, prima, ma ocup de intentie.
In cea de-a doua jumatate, ma ocup de operational.

Este un sistem perfect prin cadrul limitativ pe care ti-l ofera. Ai doar atatia cm patrati cati vezi in fata ta. Si trei principii.

Iar scopul tau este sa ajungi la “Constanta”.

Poti sa desenezi, sa faci cercuri sau patrate, sa tragi linii drepte sau curbe, sa faci liste de sarcini sau sa desenezi omuleti in loc de bife.

Dar ai doar o foaie la dispozitie.

Ce mai e misto, este ca in fiecare zi o iei de la capat. O noua zi, o noua foaie, o noua joaca.

“Constantaaaaaaaa”.

Cam atat,
ca pe urma intru in subiecte si mai ciudate de atat
si parca te vad ca imi dai reply si ma intrebi daca sunt bine.

Cu drag,
D.

PS: randurile scrise, pe siteul asta, se nasc din inspiratia si sudoarea autorului, dar traiesc prin cititorii lor. 

Spune-mi ce iti iei din articolul asta – care sa te ajute pe mai departe. O revelatie, un gand, ceva cu care ramai la final si pe care il poti duce in practic .

(lasa-mi un comentariu mai jos si hai sa povestim un pic)

65 de comentarii

  • Cristian says:

    Un singur lucru! Strategia asta imi pare super! Chiar mi se pare necesara.

  • Radu Octavian says:

    Constanta este cel mai underrated skill. Ma trimite cu gandul la stand-ul lui Claudiu Teohari care este acum in youtube trending. Toata lumea il felicita pentru reusita, pentru ca era greu de crezut ca 15 minute de stand up romanesc isi au locul in trending.

    Ce a facut el acolo a fost la un nivel inalt. A fost un numar calitativ din toate punctele de vedere. Dar asta nu a venit din noroc. A venit din constanta pe care a avut-o in ultimii 17 ani, dupa cum a declarat chiar el.

    Ce ai impartasit cu noi este o unealta pefecta pentru a ajuta orice entuziast, indiferent de domeniu, sa se tina pe linie si sa genereze constanta.

    • Exact.
      dar ai nevoie, pe langa constanta, si de joaca asta constanta de-a plafonarea, sa ai esecuri la bord, sa simti si gustul succesului un pic. Sa fii nebun, dar sa ai si momente de luciditate.

      toate iti dau un echilibru prin care, la un moment dat, dai de acele 15 minute “de aur”.
      E viata 🙂

  • Greta says:

    Wow ce fain e articolul asta. Ca un cadou de Craciun 😊
    Mersi pentru revelatii si lectii.
    Genu asta de articole intra direct in subconstient, nu stiu cum faci asta!

  • Banuiam ca e despre foaie și pix pentru ca sunt sfinte! Insa maniera ta de a scrie e absolut captivanta. Iar mie mi-au dat câteva idei pentru a ma ajuta cu tehnologia.
    Dar cea mai importanta idee: organizarea și consecventa. În fiecare zi stabilește și fa ce ai de făcut! Care un metru. Constant.
    Super! Mulțumesc mult!

  • Ghita David says:

    Mulțumesc Daniel de inspirație și simplificarea lucrurilor, imi dau seama ca știam multe și aplic putine așa ca azi imi fac un tablou central vizual cu acele foi împărțite in 2 părți ca agenda nu mai da randament ca la început.😱
    Salutari tututor cititorilor și nu uitați ca numai Acțiunea și punerea lucrurilor in practica face Diferența, cum ne spunea și Daniel evaluând tot timpul procesul.
    Fiți binecuvântați cu toți dragilor🙏

    • eu am nevoie, la perioade de timp – sa am un “reality check”
      in cazul in care complic lucrurile.

      asa ca acest “evaluand procesul” mi se pare vital pentru evolutia fiecaruia dintre noi.

  • Camelia says:

    O foaie si un stilou…eu imi imaginam in timp citeam cu nerabdare si curiozitate…o fila noua dintr-un caiet si un creion.
    Fain de tot, articolul tau!
    Spor in toate!

  • Monica Drosu says:

    Cu sau fara aplicatii/tehnologie problema cea mai mare de care ma loveam era, ceea ce eu numesc perspectiva.

    Era acolo, right in front of me! Parca o si vedeam pe franturi, doar ca I just couldn’t put my finger on it!

    Tu ii spui intentionalitate, directie, sau Constanta :))) E acelasi lucru pentru mine, dar explicat intr-un fel care a indepartat ceata pentru prima oara.

    L-ai explicat atat de bine, incat am “vazut” ce mi-a scapat pana acum, am vazut traseul ala intre orase. Si doamne, cum ma mai tenta si pe mine Iasiul, doar ca sa ajung in apropierea lui si sa simt nostalgie si anxietate ca am parasit Constanta!!!

    Intelegi atat de bine sentimentul asta, ca m-ai facut sa-l constientizez si eu mai bine!

    Prea mult timp petrecut pe detalii zilnice ma face sa pierd din vedere perspectiva. Si e usor sa uit care e directia, destinatia si ce nu e o prioritate (la singular 🙂 ) pe drumul catre.

    Inca un articol de-al tau care va sta la vedere in inbox, pana sa-l pot clasa ca finalizat si muta in folderul cu numele tau. 🙂

    • 🙂 Perspectiva este un cuvant foarte bun. In acelasi timp perspectiva inseamna doar intelepciunea de a vedea din afara, la nivel de ansamblu.

      Eu l-as lega cu sarma otelita de “intentionalitate”, care implica si actiune. :))

      Mersi mult pentru raspuns si aprecieri!

  • Bristena says:

    Mi-e utila analogia cu cele 7 destinatii si constientizarea modului cum jonglam cu mai multe sarcini in acelasi timp riscand sa nu ducem la capat nici macar una. Multumesc!

  • Si eu care ma “invinovateam” ca nu pot fi mai “tech” si raman ca un brontozaur …la foaia A4 si pix !
    Mi-ai luat o piatra de pe suflet 🙂
    Multumiri !

  • Ina says:

    Eu folosesc foie si pix, greșesc ca pe aceasi foaie pun 3 – 5 intenții/proiecte, și mai grav fara nici o legătură între ele, le enumăr doar, fara sa am și defasurare operational. Multumesc.

    • Pai asta este si acea “mica diferenta” in abordare care schimba cu totul cadrul de actiune. Pentru ca te poti rataci si pe o foaie A4, asa cum o poti face si intr-o aplicatie prea complicata.

      De fapt, as putea sa spun, “modul default” al omului, in general, este sa se complice. 🙂 De-asta avem nevoie de momente de “aha” si de simplificare.

  • Gabriela says:

    Mda, cam exact asa e. Te citeam pe tine si ma vedeam pe mine. Implicata intr-o mie de proiecte, facand din toate si inaintand in niciunul. Inaintam, dar prea putin. Nu prea se vedea.
    Pasi mici si consecventa.
    Foaia si pixul
    Si energia intr -un singur loc. Foarte adevarat! Total de acord!

  • Loredana says:

    Eu sunt o maestra la alergatura intre toate orasele. Si daca mai apar 2-3 orașe în plus, nicio problemă, ma duc si acolo. Bineînțeles că stiu despre importanța focusului. Dar nu prea imi iese. Din articolul tău mi-a plăcut foarte mult ideea unui cadru limitativ care nu te va lasa sa dai o fuga până la Iași. Uite ceva ce nu am incercat. 😁 Multumesc!

    • Important este sa constientizam si sa gasim unelte care sa ne aduca putina claritate, dar si intentionalitate in ce facem.

      Cea mai mare problema pe care o vad este ca suntem in “dansul” asta complet pe pilot automat.

  • O’Neil says:

    Da, Daniel, tu ai deosebitul har al identificării structurii in toate chestiile, care par atât de stufoase pentru 99% dintre ceilalți oameni. Asta te și duce sa exploatezi la extrem/să cauți limitele fiecărei unelte care ar face “drumul” mai ușor. Dar chiar dacă tu crezi ca o faci – numai – pt tine, de fapt (subconștient) o faci pt toți cei cărora li te adresezi. Fiecare text/articol/ newsletter o demonstrează. In fapt, ești un fel de spărgător de gheață atomic 😄…
    Ce ar fi de reținut din ACEST articol…? Pentru mine au rămas următoarele: sa ai puterea să renunți (la tot ceea ce poate deveni balast pt adevarata prioritate), “keep things simple” – deci, nu te complica, încearcă scenariul cel mai simplu/direct și, ultima (cel puțin la această primă citire), treci in cel mai scurt timp posibil de la concept la acțiune. Nu înainte însă de a-ți face planul operațional, firește. Și toate astea… folosind un A4 – unealta ce te obligă să fii simplu, concis și… structuralist 😁.
    PS. Și, totuși, mai era ceva. Nu renunța după eșecuri. Ele sunt jaloanele experienței tale.

    • Dap, esecurile sunt jaloanele experientei tale. Fain spus.

      Mersi mult pentru aprecieri, ma simt flatat. Aproape ca mi-am pierdut cuvintele prin tastatura (nu mai stiu ce sa iti raspund la cascada lucrurilor faine spuse despre mine).

      Inainte,
      pas cu pas. 🙂

  • Iulian says:

    Salut Daniel,
    Ar trebui să ceri comision pentru affiliate marketing celor de la reMarkable. Am pus editia a doua pe wishlist pentru Crăciun 🙂 până acum am folosit telefoanele Galaxy note din același motiv.
    Altfel foarte bun articolul. Două aspecte, o mărturisire si o întrebare legate de același subiect: 1) ca ceilalți cititori sufăr de sindromul deviere-de-la-Constanța deși lucrez activ la a repara asta. 2) Dacă îți amintești, de când ai pornit primul proiect și până la realizarea că direcția Constanța îți aduce productivitate maximă de cât timp ai avut nevoie de ex. prima afacere, prima demisie etc.
    Mulțumesc anticipat.

    • Georgiana says:

      Din 2008 am revenit la foia de hartie si un stilou, pix, creion. Nimic din digital nu reuseste sa ma aduca in starea de coerenta similara.

    • Legat de remarkable, daca as primi 1 leu de fiecare data cand cineva mi-a spus ca ar trebui sa fac affiliate marketing pentru ei- si deja aveam conturile pline. :))))

      Intorcandu-ma la subiect – cu totii suferim de “deviere de la constanta”. Important este sa constientizam si sa corijam in timp real.

      Legat de intrebarea din final, din pacate, nu am inteles-o. Va trebui sa o reformulezi, ca sa imi dau seama cum sa raspund. 🙁

      • Iulian says:

        Sigur, am fraza aiurea prima data 🙂
        In cazul meu a luat trei ani de incercari si o pandemie pana sa fac primul pas real si sa reduc directiile inspre care merg.

        De cand ai inceput ‘calatoria’ ta in care ai suferit de aceeasi ‘deviere de la Constanta’ si pana ai facut primul pas cat a durat? Nu intreb competitiv, ci curios daca sunt eu mai bolovan 🙂

        • La mine “Constanta” (in exemplul dat, cel putin) – tine de urmatorul proiect la care lucrez.

          Niciun proiect nu tine trei ani, la mine.

          Eu imi stabilesc directia (Constanta, din exemplul dat), o data pe saptamana. Este raspunsul la intrebarea:

          “Ce este cel mai important lucru la care vreau sa lucrez saptamana asta?”.

          Cand vorbim de perioade lungi de timp (ani de zile), ma raportez mai degraba la viziune, care tine de directia generala. Nu la proiecte specifice.

  • Gabriela says:

    “am nevoie de o pauza.

    cam ca in orice relatie :))

    Dupa care revin la ele, putin mai echilibrat”

    Acestea sunt cuvintele care mi-au rămas în inimă (nu în minte)
    “Și o relație poată să devină toxică dacă nu se face o pauză”

    Cuvintul toxic mă face să mă gindesc la dependență,🤔 toxicitatea provoacă dependență, dependența este o stare când ți-ai pierdut libertatea, dacă îți pierzi libertatea, pierzi libertatea de a alege, deci ești un fel de prizonier cu lanțuri invizibile, care numai are puterea de a decide asupra vieții lui… Și anii trec, …. și omul își târăște lanțurile deja ruginite după el pt că defapt a ales el singur să și le pună.

    PS. Bineînțeles sunt multe feluri de lanțuri cu care ne legăm în călătoria vieții noastre ideal ar fi să purtăm cu noi și cheile de la lacăt și să ne autoeliberăm din când în când
    “sa luăm o pauză” 🤣😆

    este prima oară când îți scriu,scuze pt eventuale greșeli de ortografie, sunt plecată din țară de peste 20 de ani

    Cu drag

  • Adrian Z says:

    chiar ma intrebam, cand a vorbit despre tableta minune, unde e urma de cerneala prospata lasata de penita stiloului pe textura fina a unei coli de hartie!

  • Daciana says:

    Mă regăsesc în imaginea cu furtună și firul subțire de sub picioare în încercarea de a face mai multe în același timp cu termene bătând la ușă și prăbușirea energiei de după…mi se pare excelenta abordarea bazată pe simplificare deși pare contraintuitiv la prima vedere este de fapt ce funcționează de fiecare data. Cred că sunt fantastic de faine și utile articolele tale. Mulțumesc!

    • Multumesc si eu. Problema nu este ca ne gasim, din cand in cand, pe firul ala subtire, facand echilibristica. Asa evoluam, explorand extreme, din cand in cand. Ajungand in fundul prapastiilor si cucerind varfuri de munti.

      Problema mi se pare sa nu iti dai seama ca esti pe firul ala subtire si ca faci echilibristica. Sau, mai grav, sa nu vrei sa cobori de pe el.

      De-asta propun mereu exercitii de constientizare si de clarificare.

      Ca ne mai ia valul, asta mi se pare ca tine de umanitate. 🙂

  • Tavi says:

    Incredibil – inca din primele randuri ale articolului, de cand am citit in mail lista ta de aplicatii, in mintea mea se auzeau urland cuvintele: Foaie si pix, foaie si pix!!! :))

  • Razvan says:

    Foaia si pixul sunt sfinte! Le folosesc in mod obisnuit la serviciu pentru a schita principalele lucruri ce trebuiesc consemnate in legatura cu documentatiile analizate… Legat de tehnologie, aplicatii, device-uri observ ce se intampla in jurul meu, mai ma interesez, dar chiar daca este frenezie in legatura cu ceva, pana nu sunt convins de plusul adus in viata mea de lucrul nou nu prea renunt la cel vechi

  • Lidia says:

    Eram tare curioasă care este unelta ta Daniel.. stiind ca a mea este foaia si pixul😂 Se pare ca este aceeași..
    Totusi mi s-a parut extrem de interesant împărțirea ei in partea de sus (intenție) si cea de jos(operațional)…Multumesc cu recunoștința! Toate cele bune!

  • Gabriela Dumitrescu says:

    Ma bucur ca nu sunt nici nebuna nici demodata, ci doar intuitiva. Putina “incredere” in perseveranta inimii absolute si GATA! Zborul spre CT 🙂 Multumim!

  • Alina says:

    Impartirea asta pe intentie si operational, inclusiv asezarea in spatiu, intentia sus, operationalul jos, subordonat, mi se pare foarte relevanta. Mi se intampla uneori sa iau operationalul sau bucati din el drept ‘Constanta’ (Constanta a devenit deja un termen :-)) Multumiri si spor in toate!

  • Alexandru says:

    Salut! Mi-a placut mult articolul pentru ca mi-a intarit niste cunostinte sau concluzii pe care deja le citisem din alte parti dar nu le aplicam pe cat cred ca ar trebui:
    1) E ceva magic la un pix si o hartie pe care iti scrii planul. E ca si cum ai face un contract cu tine insuti. E ceva ce nu poti face cu tableta pentru ca scrisul ramane acolo, nu poti sa “ii dai delete”, ramane undeva acolo chit ca il tai sau il arunci(si nu prea vrei sa iti arunci ideile).
    2) Ideea de impartire in Intentie si Operational mi se pare o tema larg dezbatuta actualmente dar este cunoscuta mai degraba ca Ledearship si Management personal. Steven Covey vorbeste despre asta in 7 Habbits (obiceiurile 2 si 3).

    Iti multumesc inca odata pentru “recapitulare”.

  • Dorina says:

    Multumesc Daniel, super, ca de fiecare data!
    Foaia si pixul ne fac sa ne simtim in “elementul” nostru si ne dau oarecare siguranta doar celor peste 30 de ani… Cei mai tineri fac “alergie”, “indigestie” cand trebuie sa coboare de pe tastatura.
    Cred cu tarie ca “prioritate” trebuie sa aibe doar singular!
    Multumesc!

    • nu cred ca are neaparat legatura cu varsta. Am lucrat si cu adolescenti, si multi dintre ei scriu pe hartie (chit ca exercitiile pe care eu le recomand in workshop-uri de multe ori sunt mai usor de facut pe tableta/laptop).

      Probabil ca tine si de varsta (unii adolescenti nu au laptop / parintii nu le-au cumparat).

      Tot pe aceeasi linie, am vazut destui de 30+ care, atunci cand dadeam exercitii de scris pe “cartonase” (hartie), se blocau si marturiseau ca nu-si aduc aminte ultima oara cand au scris de mana.

      Tine de dependenta de tehnologie si ea se manifesta la toate varstele (acum).

  • Adina says:

    Superb articolul, rezonez complet. Ma joc cat ma joc pe digital, dar tot la pix si foaie ajung, ma organizeaza cel mai bine; cu diferenta ca prefer… jumatate de A4 🙂

  • Ionel Brumă says:

    Mi se pare normal să nu poți sta concentrat pe un singur lucru dacă ai unealta de lucru dependenta de curent – te trage curentul, într-un fel sau altul. Deci, fără curent. În cazul meu e mai mult de atât. E chiar fără foaie! Nu ca as fi vreun geniu, dar eu sunt deja în Constanța. 😁

  • OanaS. says:

    Imi place cum sintetizezi si structurezi informatia, ca de obicei.
    Mi-e usor sa fac bife mentale. 🙂
    Si eu sunt fan coli A4 si stilou.

    Am doua lucruri diferite:
    -cand lucrez la proiecte noi folosesc creionul;
    -intentia o scriu seara, inainte de culcare, si las coala pe birou pregatita pentru a doua zi-> de cele mai multe ori, am mai mult spor si inspiratie cand procedez asa->”noaptea e un sfetnic bun!” 🙂

    Multumesc!

    • Am observat ca exista doua modalitati de a seta intentia (sau de a-ti face agenda):
      – unii seara,
      – altii dimineata, la prima ora

      Personal, cand imi fac seara, nu incep a doua zi intr-o energie potrivita (sunt mai delasator, energia este mai joasa).

      Dar asta este doar la mine, poate. 🙂

  • Mircea says:

    Am testat diverse aplicații și metode de productivitate. M-au entuziasmat pe moment însă mai repede sau mai târziu descopeream că au anumite limitări. Iar acestea ajungeau să mă deranjeze mai mult decât mă ajuta aplicația pe ansamblu. Așa că de fiecare dată m-am întors la hârtie. Pe aceste considerente, nu mai caut soluții în zona aplicațiilor. Utilizez un soft pentru programarea evenimentelor repetitive (pentru fixarea rutinelor) și cam atât.

    Am rămas fidel colilor cu pătrățele din caietele preperforate (la final de an, le sistematizez și le îndosariez). Folosesc cu plăcere 4 stilouri cu cerneală diferită.

    Am adaptat o parte din instrumentele prezentate în cartea “Metoda Bullet Journal” scrisă de Ryder Carroll

  • Tiberiu says:

    Ce imi iau din avest articol! Hmm… simplitatea! Mi se pare importanta nu numai atunci cand vine vorba de planificare, dar si ca atitudine 🙂

    • Da, cu amendamentul ca mintea si “input-urile” exterioare vor complica mai mereu intentiile noastre. Asa ca ajustarile (simplificarile) ar trebui sa vina consistent si constant in ceea ce facem.

      (asa cum aruncam gunoiul regulat, pentru ca se umple galeata in care aruncam resturile menajere, asa si in proiecte se aduna idei sau detalii care ingreuneaza procesul)

  • Elena Nuta Costache says:

    Ce iau din acest articol? In primul rand o confirmare ca foaia de hartie si pixul ( in cazul meu) sunt un instrument de baza in toate. Toata tehnologia este extrem de folositoare, insa eu consider ca-mi mananca din creativitate . Cand o folosesc trebuie sa aloc o parte din minte pentru ea , sa fie activa ca sa o pot accesa( tehnologia) si restul sa o folosesc pentru obiectivul meu. Dar foaia de hartie si pixul, nu a nevoie de o rezerva de minte. Si pot sa o demonstrez . Intr-o zi s-a oprit curentul pe strada unde am biroul. Toata ziua a fost oprit. Eu aveam de facut o plangere, era ultima zi. Am sunat la prieteni ,cunoscuti sa ma duc in alta parte sa o scriu, nu am gasit pentru ca se oprise curentul intr-o mare parte din oras. Se termina ziua de lucru, se facuse ora 16.00 si eu nu reusisem sa gasesc un calculator si un e-mail ( nu erau smart-phone-uri) sa pot redacta si trimite in termen legal plangerea. Pe la 16.30 mi-am ”adus aminte” ca pot sa scriu de mana cu pixul pe hartie. Senzatia , emotia pe care am simtit-o este de neexplicat. Aveam o bucurie in mine de parca am cucerit un varf de munte. Am scris plangerea in mai putin de jumatate de ora fara sa ma opresc sa salvez, sau sa verific ceva sau sa corectez o greseala de scriere. Am scris 9 pagini ( asta este un dezavantaj) dar gandul, logica si ordinea motivelor argumentarea lor au mers ca un fir nentrerupt. A fost fascinant. La sfarsit am scris intr-o paranteza sa ma scuze dar nu a fost curent) , am pus-o intr-un plic si am expediat-o. Personal am simtit ca am facut o descoperire: ca mereu am ceva ce ma poate ajuta si nu se termina niciodata!

  • Nicoleta says:

    Salut Daniel!
    Mi-a plăcut mult principiul cu renunțarea la “bullshituri”, ideea de a spune NU la chestii/ sarcini care te țin pe loc, sau te îndepărtează de la acțiune!
    Și daaaa, foaia de hârtie și stiloul, sunt magice!!! Cu strategia prezentată de tine, lucrurile se întâmpla !!
    Mulțumesc !

    • “Lista lucrurilor la care renunt!”. Este o lista pe care o fac de fiecare data cand ma simt supraaglomerat sau cand simt ca ma tarasc efectiv.

      Prima oara imi scriu toate proiectele si sarcinile pe care mi le-am propus sau la care lucrez. Dupa care incep sa tai din ele, cu amendamentul ca imi propun sa nu ma mai gandesc la ele ca fiind proiecte active.

      Mintea ta percepe acest proces drept un moment puternic de respiro. Recastigi energie si inspiratie.

Dă-i un răspuns lui Elena Nuta Costache Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *