Acolo unde nici geniile nu fac fata
26 iulie 2021 - 35 Comentarii
Exista inca, mitul asta, la noi – ca un talent pur, geniu chiar, la care te poti uita ca la un diamant inca neslefuit, cineva care nu a studiat si nu si-a dedicat timpul exersarii (antrenamentului), poate matura pe jos cu un profesionist mediocru.
Exemplul l-am dat intr-un interviu si, acolo, ma refeream la sah, dar intr-un sens metaforic, care sa se aplice mai multor discipline.
Spuneam ca un copil minune al sahului, dar care nu a studiat deschideri, pozitii, strategii, care nu a studiat ce au facut cei de dinaintea lui si, mai mult de atat, care joaca doar din incheietura, fara sa se antreneze intr-un cadru profesionist…
spuneam ca acest copil nu are nicio sansa in fata cuiva profesionist, dar care nu a castigat niciodata un turneu major in cariera lui.
Este un curent care circula, o mistificare a potentialului uman, o poezie recitata a celor care vor succes fara sa depuna efort. Si este un curent care osifica potentialul uman.
Exemplul il foloseam impotriva mistificarii rezultatelor “celor mari”. Pentru ca e usor sa zici ca “x” e un geniu si sa inchizi ochii la sacrificiile si munca pe care acesta le depune. Sa pui totul in sacosa “divinitatii”.
Cand mistifici rezultatele, nu poti replica procesul. Si nu ai nicio sansa. Primul pas ca sa poti obtine rezultate – este sa delimitezi ce este in controlul tau de ceea ce tine de divinitate (Dumnezeu, zei, soarta, destin, noroc/ghinion, context).
Ei bine, in saptamana trecuta a circulat o stire “bomba” despre Garry Kasparov, vazut de multi cel mai mare jucator de sah din istorie.
“Garry Kasparov a suferit
una dintre cele mai dure infrangeri din istoria sahului!”
In varsta de 58 de ani, Kasparov a participat la un turneu de tip “blitz”, de 5 minute in Zagreb, Croatia. Pentru fostul campion mondial turneele de tip blitz erau considerate “specialitatea casei”, in trecut.
Rezultatele:
- o singura victorie
- trei remize
- paisprezece infrangeri
1/3/14 – un bilant dezastruos…
Da, ceilalti jucatori erau cu totii de talie mondiala, dar nici Kasparov nu e luat de pe strada.
E un om care si-a dedicat viata sahului si care a ajuns pe cele mai inalte culmi ale lui. Considerat copil minune, geniu al sahului, cel mai tanar no. 1 din istorie, la vremea respectiva, dupa ce a infrant alta legenda a sahului mondial, pe Anatoly Karpov, si campion mondial necontestat intre 1985 si 1993, campion pana in 2000, fiind considerat cel mai puternic jucator de sah din lume pana in 2006.
Cum s-ar spune, a fost si este la crème de la crème.
Ce a patit mai sus nu este, insa, “cea mai dura infrangere”. Tot la Zagreb, in fata lui Shak Mamedyarov, nr. 6 mondial (actual), a cedat partida in 7 mutari.
Este un nou record batut de Kasparov, doar ca negativ de data asta, un fel de pata care nu va trece prea curand, oricat de mult ai spala ceea ce s-a intamplat acolo. Pentru ca a fost cea mai rapida infrangere din istoria sahului pentru un jucator care a fost campion mondial.
Unde inclusiv geniile cedeaza
Ok, si care este lectia din spate, s-ar putea sa te intrebi. Pana la urma in viata si castigi si pierzi, este nesanatos sa crezi ca esti invincibil. Da, insa exista o lectie foarte profunda in ceea ce s-a intamplat, lectie oferita “pe tava” tot de Garry Kasparov.
Dupa modul dezastruos in care s-a prezentat la Zagreb, a spus:
„Probabil aș fi putut să mă pregătesc mai bine, dar marea mea problemă este că trebuie să fac multe lucruri diferite simultan. Azi țin un discurs despre securitate cibernetică, apoi trimit mesaje pentru disidenții din Iran, iar apoi trebuie să înfrunt cei mai bun șahiști din lume.”
Si aici se vede diferenta intre zei si oameni.
Zeii se hranesc din nectarul unei activitati, luate una cate una. Au un focus, o directie, un varf de lance. Day by day. Si refuza alte oportunitati, pentru ca stiu ca asta inseamna sa revina la conditia umana.
Astazi este din ce in ce mai usor sa clachezi, pentru ca avem cu totii discursuri de tinut si mesaje de trimis. Traim impartiti intre perceptia succesului si succesul in sine.
Perceptia inseamna pozele pe instagram, postarile pe facebook, dorinta de a parea “veritabil”. Iar succesul in sine inseamna sa ramai in the game. Sa faci ceea ce e de facut. Sa fii in altarul “studiului” si al “antrenamentului” zi de zi. Sa nu te lasi furat de peisaj. De spectacol.
Si acolo unde Kasparov a clacat, noi nu avem nicio sansa.
Nu le poti face pe toate, in acelasi timp.
Da, un om poate obtine tot ce isi pune in minte!
Dar nu “pe toate”.
Tot este singular. Un domeniu. O cale. Un munte.
In acelasi timp, “tot” fiind singular, inseamna renuntare. La celelalte domenii in care ai “putea” sa obtii rezutlate, la celelalte cai, la ceilalti munti.
Este improbabil spre imposibil sa fii cu fundul in mai multe locatii in acelasi timp. Trebuie sa iti alegi calea.
De aici vine claritatea.
Daniel Zarnescu
PS: de fiecare data cand cineva comenteaza la un articol, un inger isi primeste aripile in ceruri (asa am auzit, cel putin).
Cat la % te concentrezi pe o singura activitate / proiect?
Lasa un reply mai jos si hai sa povestim un pic despre ce ni se intampla, tuturor.
35 de comentarii
Sahul este un joc ce se joaca de aproape doua mii de ani. Ai zice ca tot ce era de invatat a fost invatat, insa nu e asa nici pe departe. Comentariile de specialitate dupa turneul de la Zagreb al lui Kasparov au fost unanime. Jocul sau este depasit, foloseste deschideri vechi, care nu sunt adecvate sahului modern. Si aici vorbim de un fel de Michael Jordan al sahului. Deci, daca unul din cei mai titrati sahisti din lume este depasit dupa doar cativa ani de inactivitate la nivel inalt, intr-un joc care dateaza de mii de ani, nu stiu ce ar mai fi de spus. Genialitatea nedublata de munca si antrenament inseamna fix 0 la profesionisti.
Cred că ține și de abilitate. Iar abilitățile sunt mobile: se dezvoltă investind timp în antrenament și scad în absența lui.
Unul dintre cele mai bune comentarii 🙂
Salut și mulțumesc pentru încă un articol bun. Momentan sunt concentrat prioritar pe un proiect și simt că am avânt în felul ăsta, în plus simt că mă bucur mult mai mult de procesul pe care proiectul îl implică. Din păcate lucrurile nu stau mereu așa, am avut și perioade în care eram împărțit în mai multe direcții și probabil că vor urma și altele de genul ăsta. Dar pe cât posibil mă străduiesc să am mereu un main focus, un singur proiect mare pe o perioadă determinată de timp.
Dap, cumva totul tine de obicei.
Nefacerea este tot un obicei care se formeaza (daily basis).
Confuzia (alergatul dupa x iepuri) se formeaza tot la nivel de obicei.
Si un “varf de lance”, un proiect la care sa lucrezi, daily basis, pe o perioada determinata de timp, tine tot de un obicei format.
Din pacate – “nefacerea” si “confuzia”, din exemplele de mai sus, se formeaza foarte rapid, dupa ce legi 2-3-4 zile, de cele mai multe ori subconstient.
“Pilula” pe care o poti lua tine de disciplina. Sa faci azi, “putin”. Si maine sa fii constient ca e nevoie de tine, sa faci iar “putin”. Si tot asa.
Cred ca atunci cand “gusti” din performantele pe care le ai intr-un domeniu, apare ca un virus, ideea ca poti face performanta si in altele, in acelasi timp.
Si asta a dus spre burnout (in cazul meu) si nemultumire inclusiv pe domeniul in care eram stabil si atinsesem performanta.
Acum cred ca pot face performanta pe mai multe domenii doar daca se completeaza si nu trag toate de aceeasi resurse (de ex: sport + programare).
Acum sunt 80% pe o singura cale, dar inca in perioada de repozitionare ca mi-am cam ars instalatia dupa ce mi-am asumat mai mult decat doream/puteam sa duc. Mi-ar placea sa citesc un articol despre strategia ta de a spune NU – pe ce criterii. Ca in lumea asta plina de oportunitati echilibrul asta nu mai e o arta, e o conditie necesara pentru performanta.
Ce am mai observat ca functioneaza in cazul meu sunt iesirile in natura unde ma si deconectez de tehnologie.
Multumesc de articol 🙂
Subscriu! Un articol despre cum sa spui ‘nu’ ar fi tare bun.
Peste tot ni se zice ‘learn to say no’, dar de unde știi când sa refuzi și când să-ți dai seama de oportunitate?
Oportunitati sunt la tot pasul pt ca apar in fiecare “secunda” insa cel mai greu este sa le ignori.
Pe masura ce urci vezi din ce in ce mai departe…
😁
Oportunitati sunt literalmente la tot pasul. 🙂 Si fiecare oportunitate careia ii spui “DA” are un “cost de oportunitate” (sau, in alta paradigma, fiecare oportunitate duce, in acelasi timp, binecuvantarea implinirii ei si blestemul neimplinirii altora).
Am asta in plan, un fel de “harta” care sa arate “the true north”. Il pregatesc de ceva vreme si probabil mai dureaza cateva saptamani pana il finalizez.
Oricum, cred ca ai spus un mare adevar mai sus: “Cred ca atunci cand “gusti” din performantele pe care le ai intr-un domeniu, apare ca un virus, ideea ca poti face performanta si in altele, in acelasi timp.”
Am vazut multi oameni mareti care au decazut, din cauza acestui virus. 🙂
Fain articol!
E adevarat ca am fost pe mai multi cai la un moment dat, doar ca trebuie sa alegi, daca vrei performanta, pe care ramai.
Chiar daca ajungi in varf si te mentii, mare atentie ca te poti obisnui si usor ajungi in zona de confort. E…aici trebuie sa te trezesti la timp, daca nu vrei sa pici cu rasunet.
Multumesc pentru claritate
Cred ca un articol bun despre asta este:
https://construimimperii.ro/blog/metoda-turneelor-cum-initiezi-un-proiect-de-la-zero/
L-am scris acum 6 ani, dar cred ca este mai viabil ca oricand.
Buna, Daniel!
Eu prefer cand vine vorba de proiecte sa ma apuc de ele rand pe rand. Vreau sa fiu concentrata la maxim si sa fac treaba ca lumea, de calitate si sa ajung la rezultatele pe care doresc sa le obtin
Asta este idealul. Cei mai multi dintre noi asta ne dorim. In practica, mai deraiem (de la caldura, se dilata sinele si ne trezim cu rotile in sus).
Important, insa, este sa aspiram continuu la un ideal. Multam de raspuns,
Perfect de acord dar dificultatea consta pentru mine cel puțin , in a alege acel lucru unic cu care sa ma ocup. Prin natura însăși a marketingului, aliat cu psihologie și Nlp, suntem bombardați cu o eficacitate nemiloasa, tocmai ca sa mergem in direcția cutare sau cutare, departe de ce ne am propus inițial. Copii intr-un magazin de jucării. sărim cu ochii cât cepele de la o minune promisa la alta. Tu și toți cei care au înțeles cum merge treaba, va frecați pe
mâini in drum spre banca. Nehotărâții sunt turma ideală . Scapa doar ciudații obsedați de ideea lor. Ăștia n-au timp de social media.
🙂 “Obsessive is better.”
Ce iti lipseste sa devii si tu un ciudat, obsedat de ideea lui?
De asemenea, am vazut ca ai mai dat vina pe marketing, la pachet cu NLP – dar si tu ai facut / faci NLP, coaching etc. iar cunostintele de marketing sunt la un click distanta in toate directiile. Esti adult si mi se pare ca esti in stare de victima.
Marketing, conectivitatea, NLP-ul – sunt toate unelte. Primul lucru pe care il recomand este sa inveti sa te protejezi, ca sa poti inainta.
Decat sa te plangi ca esti in turma nehotaratilor, mai bine iesi din ea si tragi aer in piept. Este usor sa dai vina pe ceilalti pentru neajunsurile din vata ta.
Este mai greu sa iti asumi si sa inaintezi.
Nu ma intelege gresit, dezavuez metodele de marketing actuale la fel de mult ca tine, scriu articole despre tehnologie si modul in care ne-a afectat la nivel mental si emotional etc. Dar, dupa ce te vaiti, pasul urmator este sa te scuturi un pic si sa iti construiesti propria cale.
Nu exista niciun salvator.
Un articol excelent. Mulțumesc frumos!
Mereu am trăit cu falsa impresie că dacă nu te-ai născut cu un talent, aia e… Ești condamnat la eșec pentru că oricât ai muncii nu o să poți recupera. Îmi dau seama acum ca e o prostie defapt. Este probabil doar o altă scuză pe care mi-am spus-o de-a lungul timpului că să mă consolez eu pe mine atunci când mă lăsam de un proiect /idee crezând că nu am cum să reușesc.
Cât la % mă pot concentra pe o singură activitate? Din păcate maaaaxim 10 minute. Apoi îmi pierd focusul, nu mai am chef, mă plictisesc. Toată starea asta de neliniște este împletită cu stări de teamă și anxietate tocmai pentru că nu sunt în stare să rămân în starea de flux, că nu sunt suficient de bună comparativ cu alții.
Primul reflex când mă plictisesc din ce fac este să pun mâna pe telefon și să intru pe net.
Fără să îmi dau seama când s-a întâmplat exact, m-am “trezit” că sunt dependentă de Facebook. Scroll la infinit, ore în șir, fără nici un beneficiu real.
M-am supărat pe mine când realizat asta și de câteva zile mi-am dezactivat profilul și am șters aplicația de pe telefon.
Am atenția atâta de fragmentată acum, dar sper totusi la un moment dat să îmi regăsesc focusul și motivația. Îmi e dor de vremurile când mă scufundam într-o activitate cu orele, fără întrerupere, când aveam chef și parcă o minte ceva mai clară.
Mulțumesc!
Cand am inlocuit ca sintagma “nu sunt suficient de bună comparativ cu alții” cu ideea ” azi pot fi mai buna decat EU cea de ieri ” am capatat linistea necesara de a ma concentra pe o singura directie …ieri am lucrat la o bluza crosetata 5 randuri , iar azi am reusit 6 randuri si nu este decat ora 15.00. ( este doar un exemplu )
🙂 primul pas este sa constientizezi. Mie lumea imi spune ca sunt nebun, la cate sisteme am – si de protectie (impotriva fragmentarii atentiei), dar si generative, prin care incerc sa intru, constant, in stare de flux, day by day.
Si chiar si acum, am zile in care ma uit pe pereti, simt confuzie, imi vine greu sa intru pe adancine, desi stiu ce am de facut.
Bunica-mea avea o vorba, Dumnezeu s-o ierte, vorba pentru care am bestelit-o toata viata ei: “Lenea intra (pe nesimtite) pe la incheieturi.”
Cand ai o zi de nefacere (stat pe fb, pierdut timpul aiurea), sansa ca a doua zi sa fie tot de nefacere creste exponential. Si atunci o aud pe bunica-mea, in fundul urechilor. :))
Suntem oameni…
Daca te concentrezi doar pe cum sa duci bolovanul in varful muntelui, cu siguranta ca vei reusi. De fiecare data.
Biensur 🙂
O parabola similara este si in artele martiale. Se spune ca fiecare zi de antrenament echivaleaza cu a adauga inca un betisor la legatura de betisoare ce reprezinta abilitatile tale. O zi de antrenament lipsa, este echivalenta cu injumatatirea a tot ce ai adunat pana acum.
Faina de tot parabola. O iau cu mine. Mersi.
Ofer procentul necesar proiectului, in timpul necesar lui. Nu iau proiecte noi in lucru fara sa am timp de ele. Definesc ce inseamna principal si secundar. Uneori este necesar sa redefinesc prioritatile.
Dar daca ai nevoie de cifre, 8 ore pe zi din 14 este proiectul principal
Super și foarte util comentariul tău concis. Inițial, citisem 8 din 24 (ore) și eram copleșit de eficiența ta absolut extraterestră în alocarea timpului de muncă/proiect doar în cele 8 ore „reglementare”… Mi-am mai revenit când am realizat acel 14, care mai permit 2-4-6 ore de viață (somnul fiind restul aritmetic de protecție la burn out/sau nu!).
Esti zeu intr-o lume de muritori 🙂
Imi doresc si eu sa am 8 ore pe zi, dar sunt nevoit sa scad cel putin la jumatea performantei tale.
Asta nu inseamna ca nu imi doresc.
Concis articol! Asa e și mulțumesc ca mi-ai reamintit!
Eu cred ca contează si ajuta destul de mult motivația ta pentru fiecare proiect de care te apuci; doar de motivație trebuie sa-ti dai seama 😊
Spor la cât mai multe articole de genul acesta!
Pai, degeaba te arunci intr-o activitate pe care nu o vrei, de fapt. Ajungi sa tragi pietre de moara dupa tine.
In acelasi timp, insa, dupa o viata de tras pietre de moara, indiferent de domeniu – incepi sa te intrebi daca are legatura cu motivatia, sau pur si simplu iti place sa cari pietre de moara.
Suntem fiinte complexe, dar de multe ori banal de simple in modul in care ne comportam.
Un articol-pastilă, aproape. Scurt (relativ!) și foarte concentrat. Dacă îl consumi (cu/fără apă/suc/etc.) s-ar putea să te vindece de tentațiile colaterale țelului (tău) real. S-ar putea ca, totuși, să trebuiască să-l păstrezi pe noptieră, ca să iei mai multe doze, dacă dependențele au rădăcini prea adânci…
Un text de citit seara copiilor, în loc de povești dar, mai ales, în loc de tv/mobil/net… Și chiar dacă nu va fi citit chiar ca atare, esența lui ar trebui picurată cu o frecvență care să asigure conștientizarea la nivel de profunzime a pericolului devastator al drogurilor invizibile induse de tehnologia tot mai adictivă.
Chiar dacă nu medicina e principala mea specializare, cantitatea de timp petrecută/consumată în această lume îmi permite să recunosc valoarea unui panaceu. Iar acesta o are.
Cuvinte mari, ma simt flatat. 🙂
Multumesc,
Asta se vede mai ales la femei. De ce sunt atât de puține femei la vârf , în toate domeniile? Pentru că au de ales: să se concentreze pe carieră sau pe familie. Majoritatea aleg familia, Dumnezeu să le binecuvânteze, și fac tot ce pot în acel domeniu, deși au multiple talente în alte domenii.
Perfecționismul este piedica mea cea mai mare. Pictez în minte capodopere, am talent, dar …. tot felul de scuze să autoamăgire….
Și timpul trece… 🤔😭
Ai dreptate, dar nu il vad ca pe un lucru rau. Nu stiu de ce sa ne simtim aiurea, daca vrem sa ne dedicam familiei. In 30-40-50-100 de ani, pentru cei mai multi dintre noi – ce facem acum nu va mai conta (nici macar cat o ceapa degerata) si nimeni nu isi va mai aduce aminte de noi.
Vorba ta: Dumnezeu sa le binecuvanteze.
Salutare,
Undeva la 20, cu indulgenta 30% ma ocup de o singura activitate ( Buna constientizare) ideea este ca mereu am crezut despre mine ça pot duce 4 activitati uneori chiar 5 in paralel ( fac asta de 1 an de zile) iar rezultatele mele in aceste domenii sunt tot undeva la 20%-30%.
Lacomia (de cunoastere) si Modul pompier, cum le gestionezi ? Ce inseamna pentru tine o singura activitate – pe zi? Pe 5 luni in care eu imi propun sa fiu la nivel de expertiza pe plan Profesional si ma ocup doar de acest plan ?
Un singur task? Sunt obisnuit sa duc mai multe, dar performanta pe care o obtin nu este cea dorita.
Merci de articol. Mi-a declansat un mic proces de analiza. Remarc ça imi lipseste antrenamentul pe Zoom out si raman mult in detalii.
P. S
Cum vezi tu lucrul cu un coach, idée incurajata din ce in ce mai mult in social Media? Ar Putea ajuta ?
Merci 🙂
Acum, depinde ce inseamna activitati. Daca sunt complementare, activitatile astea, atunci ele pot fi si 3-5 in paralel, cu conditia sa ai un “varf de lance”, un proiect principal cu finalizare (cu termen limita) si cu indicatori de performanta.
Ce inseamna sa ai 3-5 activitati complementare, in paralel? Pai, ca antreprenor, spre exemplu, de multe ori joci la mai multe capete (stai in mai multe roluri, ca sa poti sa imbunatatesti afacerea, sistemul): esti in marketing, in management / administrativ, intri in customer care, in vanzari, in productie, in contabilitate. Mai ales la inceput, esti precum o caracatita care jongleaza cu multe mingi in acelasi timp.
Scopul fiind unul – cresterea firmei – si fiind, probabil, la inceput, atunci este un pic utopic sa zici ca o sa te ocupi doar de o activitate. Este imposibil sa faci asta, prin insasi natura activitatii tale.
Dar, daca firma este ACEEASI (acesta fiind proiectul), inseamna ca activitatile devin complementare.
Problema vine, din punctul meu de vedere, cand ai 3 firme, domenii total diferite, ba te mai pregatesti si pentru maraton, scrii si o carte, te pregatesti si pentru un discurs TEDX, ca ai fost invitat si nu ai spus nu, si mai stai si cu nasul la likeurile de pe facebook, contul tau personal, unde ti-ai propus un target de followeri in urmatoarele 6 luni. Ah, si ti-ai tras si vreo 3-4 oameni cu care sa faci coaching, ca tot e la moda. Aici nu mai vorbim de complementaritate, ci de nebunie (sau lacomie, cum ii spui tu).
Lacomia vine, partial, si din frica. “Vrei si asta?” “Da, de ce nu?” (Nu cumva sa pierd experienta asta, poate se intampla ceva misto acolo, X-ulescu face si asta si eu sunt mai bun ca el. Plus ca l-am vazut si pe Y, mentorul meu, pe care il admir, ca face acelasi lucru).
Motiv pentru care, un simptom pe lacomie este incapacitatea de a spune nu.
Iar cand nu spui nu, activitatea se transforma in “Modul pompier”, cum i-ai spus si tu.
Ce inseamna o singura activitate pe zi?
Pestele de la cap se impute. Inseamna sa nu fugi in 1001 de directii, ci sa alegi una singura (si toate deciziile sa fie conforme cu decizia initiala, macar o perioada de timp).
– practic, iti faci o analiza unde pierzi timpul pe o saptamana intreaga (nu e greu sa iti faci asta)
– dupa care te intrebi, de exemplu, daca vrei sa joci tenis profesionist, si asta este directia principala, la fiecare activitate identificata: “Si ce legatura are asta cu tenisul profesionist?” – daca ai un raspuns viabil, pastrezi, daca nu, tai cu cruzime. (exemplu: “ce legatura are instagramul cu tenisul profesionist”)
Apoi ai nevoie de timp structurat, zilnic. Spargi ziua in ferestre de timp, in care in partea dimineata te ocupi de partile mai importante / creative, care iti aduc excelenta sau bani (dar sa fie project based), si in partea a doua a zilei – ce itne de administrativ, oameni, sedinte etc. Metoda Eisenhower, desi veche de cand lumea, inca mai functioneaza, chiar si in zilele noastre. Atata tot ca “Important – neurgent” (cadranul 2) – il faci in prima jumatate a zilei. Si “Important si urgent” (cadranul 1) – in partea a doua a zilei.
In secolul al XXI-lea traim intr-o continua perceptie de urgenta. Ironia este ca, daca iti rezervi partea a doua a zilei – pentru urgente si prima parte te ocupi de strategic si proiectul ala care este important, o sa vezi ca se aseaza lucrurile in timp (dispar urgentele alea multe).
De asemenea, cand stii ca esti imprastiat in mai multe proiecte, ai nevoie de cat mai multe motive ca sa intri in zoomout (zilnic / dimineata, pentru daily zoomout, saptamanal / lunea, pentru weekly zoomout, lunar / pe 1 ale lunii, pentru monthly zoomout, qarter / pe 1-3, la nivel de fiecare quarter, pentru quarter zoom-out, anual / pe 25-31 Decembrie, pentru yearly zoom-out.
Concluzii:
Poate ca pare complicat ce am spus mai sus (mai ales ca iti scriu cu 2-3 beri la bord), dar cel mai mult simplifica sa ai un fel de “busola” – in care sa raspunzi ce iti doresti de la tine. O singura cale. un singur rol. Un singur proiect. – Care, daca se intampla, tot efortul, toata transpiratia, durerea, orele investite si celelalte proiecte refuzate – nu vor fi in van.
O sa vin cu o serie de articole in care sa explic cum se poate crea o “harta personalizata”, o busola care sa iti arate nordul – si sa te ajute sa iei decizii, la nivel de daily basis. Claritatea vine din simplificare “pe zoom out”.
Intrebari care te ajuta sa identifici “busola”:
– cine esti?
– unde iti doresti sa obtii performanta?
– ce este important acum pentru tine?
– ce voiai sa fii cand erai mic? (unii rezoneaza aici)
– in ce domenii castigi energie, in loc sa pierzi (nu simti cum trece timpul)?
– cum arata o zi ideala, din viata ta?
– in ce zone simti gelozie? (desi emotia este negativa, iti da indicii puternice despre lucrurile importante pentru tine)
etc.
“Cum vezi tu lucrul cu un coach, idée incurajata din ce in ce mai mult in social Media? Ar Putea ajuta ?”
Da, ar putea ajuta, cu conditiile: sa fie un coach bun (1) si sa conectezi cu el (2).
Daca te simti la psiholog si simti ca nu inaintezi, ca nu este pentru tine, il schimbi. In zona de business coach-ul este un martor al performantei tale. In lipsa performantei, inseamna ca ceva din parteneriatul dintre voi nu functioneaza.
Dar pentru asta ai nevoie de rabdare, ca sa testezi mai multi coachi, sa incerci sa te reglezi cu ei – etc. Si sa renunti fara nicio jena, daca simti ca nu ti se potriveste.