8 lectii pentru orice antreprenor

Cred ca intamplarea asta a avut loc acum aproximativ cinci ani. Eram la o conferinta pe teme antreprenoriale, ca speaker, cu o audienta de aproximativ 100 de persoane. Pe mai bine de jumatate dintre oameni ii cunosteam, erau parte din comunitatea mea, care venisera special ca sa ma vada.

Mese rotunde, mari, premium, la care stateau 6-7 persoane, cu sticle de apa plata, cafele, agende si laptopuri in fata. O masa patratoasa in lateral, cu cartile scrise de mine. Rollup-uri in spatele salii, cu fata mea, o versiune ceva mai zambareata decat originalul. Mocheta pe jos. Un microfon. Powerpoint.

Aveam un discurs despre relatia pe care o au antreprenorii cu esecul, foarte inconfortabil, din punctul meu de vedere, pentru cineva care nu are experienta pe cont propriu. Vorbeam de frici, de sentimentul ca poate nu esti de ajuns, ca poate nu esti destul de puternic pentru ceea ce vrei sa creezi. Despre echilibru si dezechilibru. Despre produse si clienti. Vanzare. Asteptari si realitate.

Iar in fata mea, la cativa metri de scena, era o buna prietena care se uita direct in ochii mei, fara sa ma slabeasca nici macar o secunda. Imi aduc aminte, pentru ca avea o privire apoasa, iar gatul, inrosit, ii pulsa necontrolat. Dadea sentimentul ca poate izbucni oricand in plans.

Iar daca faceam un arc de cerc pana in spatele salii, il puteam vedea pe sotul ei. Nu statea la masa, se tinea de tocul usii, cu jumatate de corp in afara salii, ca si cum ar vrea sa o rupa la fuga.

La prima pauza m-am dus glont la ea si am intrebat-o:

– Esti ok?

Iar ea, din interiorul unei priviri cetoase, ca de om care traieste in trecut, mi-a zambit timid. Apoi a dat din cap.

– Da, noi tocmai am inchis o firma, dupa cativa ani de chin. Am pierdut multi bani. Asa ca tot ce spui tu este foarte dureros, pentru ca este recent. Sotul meu si-a jurat ca nu mai porneste nicio afacere. L-am cam obligat sa vina.

Am tresarit si am ridicat privirea, cautandu-l, in spatele salii. Insa nu mai era acolo. Plecase afara, sa ia aer.

Asa ca astazi despre asta iti scriu. Despre asteptarile pe care le are un antreprenor roman, cand pleaca la drum. Despre realitatea pe care o intampina. Dar si despre cateva lectii pe care, eu cred, orice antreprenor le va invata mai devreme sau mai tarziu.

Ca intro, raspunsul la o intrebare

Dar ca sa incep argumentatia mea, o sa vin cu o intrebare pe care o pun deseori in salile de training, dar si in sedintele individuale pe care le am cu cei care vor sa porneasca o afacere pe cont propriu. Intrebarea este:

“Ce este un antreprenor?”

Nu ma intelege gresit, intrebarea o pun inclusiv celor care au o afacere functionala. Vine, pe de-o parte, din pura curiozitate, ca sa inteleg viziunea celui din fata mea. Dar vine si pentru a seta asteptarile celui care este in arena, pregatit sa lupte impotriva destinului.

O sa trec foarte rapid peste definitia de baza, dar limitata, din limba romana, pe care o gasim in Dex, si care spune ca antreprenorul este o persoana care conduce o antrepriza (antrepriza, la randul ei, fiind o intreprindere care executa lucrari industriale, comerciale sau de constructii).

Furand intelesuri din limbi straine care sunt vorbite in tari cu o cultura puternica a pietei libere, antreprenorul este descris ca fiind o persoana care creeaza o afacere, de la zero, asumandu-si cea mai mare parte a riscurilor si, pentru asta, bucurandu-se, in acelasi timp, si de cea mai mare parte a beneficiilor.

Este un om care isi asuma riscuri ACUM (financiare, in special), pentru o recompensa care s-ar putea sa vina in viitor. Cu alte cuvinte, este un om care da cu buna stiinta cioara din mana pe vrabia de pe gard.

Raspunsurile din partea clientilor mei, de-a lungul timpului, au diferit foarte mult, insa. Cei mai multi oameni vad un antreprenor drept un vizionar, un om boem sau visator, chit ca este pragmatic la baza sau mercantil. Un workahoolic, inadaptat, de multe ori, caruia nu ii convine realitatea curenta si lucreaza in mod activ la schimbarea ei. Un schizofrenic, cu personalitati multiple, care joaca mai multe roluri decat ar putea.

Iar cel mai fain raspuns primit vreodata, dar mai degraba datorita impactului pe care l-a avut asupra mea, a venit din partea cuiva care a izbucnit in plans, la auzul intrebarii:

“Un nebun!”

Tipul tocmai incheia 7 ani de business, dintre care ultimii 2-3 fusesera un adevarat iad pentru el, in urma unui parteneriat neinspirat. Dupa ce s-a sters pe fata cu podul palmei si pe palma cu servetelul din farfuriuta de cafea, dupa ce si-a cerut scuze pentru izbucnirea emotionala, a continuat cu o intrebare:

“Dar lumea are nevoie si de nebuni, nu?”

Asta este si motivul pentru care iti scriu – pentru ca vreau sa iti spun ce presupune aceasta “nebunie”. Ce inseamna, de fapt, sa fii antreprenor, dincolo de poleiala data de social media.

1. Cand esti antreprenor, nu mai ai timp liber

Probabil ca este unul dintre cele mai intalnite mituri – cel legat de timp. Da, ca antreprenor nu prea exista notiunea de “concediu” in primii ani ai afacerii tale (sau, daca dai o fuga in alta tara, o sa fii conectat la business-ul tau, ca sa poti reactiona “remote”). Insa este mai mult de atat.

Cei mai multi dintre cei care vor sa isi dea demisia, au impresia ca antreprenoriatul este precum orice alt proiect. Te ocupi de el x ore / zi, dupa care iti vezi de viata. Socul cel mai mare este, insa, cand afla ca nu exista niciun intrerupator care sa ii decupleze de la afacerea lor.

Afacerea ta devine parte din tine. Devine viata ta. Devii tu.

Da, in cursurile de dezvoltare personala afli de echilibrul dintre viata personala si profesionala. Insa asta este o lectie pentru cei care primesc fluturasul de salariu la final de luna (chiar si cand au o luna mai proasta). Antreprenorii nu au “echilibru”, pentru ca el nu exista in activitatea de antreprenoriat, mai ales cand vine vorba de start-up-uri.

Afacerea devine parte din stilul tau de viata. Nu o poti inghesui in programul tau, ci este programul tau. Dimineata, la pranz, seara, noaptea de multe ori, in timpul saptamanii sau in weekend – vei fi conectat la afacerea ta, chiar si sa nu vrei.

Cand esti invitat in oras, la o zi de nastere, intr-un club, la un gratar – toate acestea vor fi refuzate din start sau inghesuite pe langa antreprenoriat. Niciodata invers.

2. Antreprenoriatul este despre rezolvarea problemelor

Am facut la un moment dat analogia asta, intr-un curs, cand incercam sa explic cum se simte, cand ai un start-up pe care incerci sa il pui pe picioare. Orice startup este precum un pacient, pe patul de spital, aflat in stare critica – daca nu chiar in moarte clinica.

Tot ce faci din punctul zero, in care a ajuns in fata ta, este la nivel de urgenta absoluta. Iar pungile cu sange, pentru transfuzie, reprezinta vanzarile pe care le faci. Ai nevoie de sange, ca sa tii pacientul in viata. Dar nu doar de atat!

Rolul unui antreprenor este unul de problem solver continuu, pana problemele scad in intensitate si pana le preiau si altii, ca sa poti sa tragi o gura de aer proaspat. Doar ca analogia asta este blanda pentru ce am eu in minte.

Pentru ca atunci cand esti in antreprenoriat ai nevoie de putere mentala, de tarie de caracter. Ai nevoie sa identifici care dintre problemele din jurul afacerii tale este cea mai grava, care afecteaza cel mai mult afacerea ta.

Care poate afecta continuarea afacerii tale. De cele mai multe ori, la inceput, are legatura cu marketingul si cu vanzarea, dar pe urma problemele devin din ce in ce mai complexe si mai nuantate.

Insa cea mai tampita situatie, acum urmeaza. Pentru ca tu, ca antreprenor, cand rezolvi o problema, ea da nastere la alte doua probleme (cateodata la trei sau patru). Treaba ta nu se simplifica, pe masura ce faci ce tine de tine sa tii pacientul in viata. Dimpotriva, se complica. Pentru ca orice interventie face ca urmatoarea decizie pe care o iei sa fie la fel de importanta.

In scurt timp, ocupandu-te de problemele care apar in firma, realitatea devine atat de complexa, incat vei avea impresia ca esti in spatiu, intr-un costum de astronaut, lucrand in afara statiei, la un scurtcircuit, cu oxigenul aflat pe final si cu o ploaie de meteoriti care se indreapta catre tine. Da, sa repari scurtcircuitul e vital. Dar mai este si oxigenul, si faptul ca va trebui sa intri la adapost. Va fi si impactul, mai mare sau mai mic. Urmatoarele reparatii.

O firma este o cascada de probleme care se mareste incontinuu, pe masura ce timpul trece. Lucrand in paralel la din ce in ce mai multe probleme, din ce in ce mai complexe, speri intr-un moment de stabilitate relativa, inainte ca toate sa cada in acelasi timp peste tine.

Cateodata, sa operezi pe cord deschis pare mai putin stresant.

Iar paralela cu un loc de munca are un dram de adevar, dar cu o mica diferenta: cand esti angajat, lucrezi pe o problema, luata una cate una. O rezolvi, treci la urmatoarea. Pe cand, ca antreprenor, ai 17 in paralel, trebuie sa decizi care poate busi tot sistemul, dar si sa anticipezi problemele 18-27, care vor urma.

Caci vor urma. Mereu urmeaza. Problemele in antreprenoriat nu se opresc niciodata.

3. Nu stii niciodata daca deciziile tale sunt corecte

Desi, cand vezi un antreprenor de succes, de multe ori esti atras de puterea pe care o emana, de siguranta pe care o are, de modul in care ia decizii – in realitate asta este cea mai grea parte cu care te obisnuiesti.

Niciodata nu stii daca ai dreptate, stii doar ca trebuie sa te misti. Iar drama cea mai mare este ca un antreprenor se lupta cu singuratatea din prima clipa in care a decis ca asta este ceea ce vrea sa faca. Cand iei o decizie, esti singur, in fundul gol, in fata sortii care rade stirb catre tine.

Nu stii daca ai dreptate. Daca o sa functioneze. Niciodata nu stii.

Tot ce cauti, prin deciziile pe care le iei – este sa testezi fiecare decizie si sa limitezi impactul unui eventual esec. Atat. Este ca si cum ai avea o bomba in fata, un cronometru care tot bipaie in urechile tale, si multe fire pe care le ai de taiat, ca sa o opresti sa explodeze. Tai firul cu cea mai mica sansa sa detoneze bomba. Dar niciodata nu stii daca nu cumva firul ala e ultimul pe care il tai.

O alta problema tine de modul in care interactioneaza ceilalti cu tine, cand vine vorba de decizii. Cand iti merge prost, toata lumea te critica, atat prin cuvinte, cat si prin atitudine. Aici este simplu, trebuie sa ramai vertical, sa faci tot ce tine de tine ca sa ramai optimist si sa inaintezi. Sa faci diferenta intre o parere rau intentionata, una care vine din ignoranta, judicativa, si una care are baze concrete, care te poate ajuta, totusi.

S-ar putea sa sochez aici – dar cu adevarat dificil este cand iti merge bine. Antreprenoriatul este despre a avea tarie de caracter, putere mentala, de a putea sa separi lumina de intuneric. Si cea mai grea scoala, in antreprenoriat, este cand totul functioneaza bine.

In momentul ala nu mai stii ce este real si ce este fals, pentru ca toata lumea te lauda si soarbe orice cuvant scoti tu pe gura. Motiv pentru care ajungi sa nu ai incredere nici in aprecieri, pentru ca nu stii daca sunt pe bune sau sunt pe pilot automat, venite de la yes man-i sau de la oameni care abia asteapta un salvator care sa se sacrifice pentru ei.

Cand lucrurile merg bine, esti la fel, in fundul gol in fata sortii, care rade de tine in hohote.

Cand lucrurile merg prost, esti alert, esti in joc, ai reactii, faci lucruri sa se intample. Iar cand merge bine, ajungi sa te indoiesti de tine, sa iti dai palme, sa te intrebi daca nu cumva merg lucrurile prost, dar nu le vezi tu.

Asa ca devii constant alert, ai o stare de incertitudine – si cand e rau si cand e bine. Din punctul asta de vedere exista pericole la tot pasul si nu poti avea incredere in nimeni. Esecurile sunt mult mai dese decat credem sau vedem. Cei mai multi antreprenori, in spatele mastii sociale pe care o poarta, pedaleaza in gol, iar sentimentul este absolut sufocant.

4. Nu este despre a impune o viziune in lume, ci despre a descoperi cine esti si ce vinzi

Asa cum spunea si raposatul Steve Jobs, cimitirele sunt pline cu oameni care se credeau indispensabili. Foarte multi cred ca antreprenorii sunt niste oameni care nu renunta si care, prin vointa lor, reusesc sa faca fisuri in realitatea din jurul lor si sa o modeleze ca pe o gramada de lut moale.

Este una dintre cele mai intalnite probleme in afacerile mici / medii. Un succes ridica egoul foarte mult. Daca vine un sir de succese, chiar si mici, unul dupa altul, daca apar oameni care te aplauda la orice pas faci, incepi sa crezi ca tu esti masura succesului.

Este cea mai rapida cale catre dezastru, pentru ca va urma un proiect sau o decizie care va da cu respectivul antreprenor de pamant.

Nu este important ce vrei tu sa faci (nu este vorba despre tine, niciodata). Important este sa descoperi cine esti, ca afacere, ce vinzi si cui vinzi.

Asa ca, probabil, astea sunt si intrebarile cele mai importante dintr-o afacere, la care nu exista un singur raspuns si, in mod sigur, niciodata un raspuns final:

• In ce industrie esti?
• Ce fel de afacere ai?
• Ce produs / serviciu vinzi?
• Cum vinzi?
• Cine iti sunt competitorii? (Cum fac ei?)
• Cine iti sunt clientii? (Ce isi doresc ei?)

Oricat de mult as insista pe intrebarile astea si tot cred ca le-as face un deserviciu. Atat de importante sunt pentru a indica “the true north”, intr-o realitate in care toate acele busolelor indica in directii diferite.

5 – Orice incepator, intr-o industrie noua, crede ca este Iisus si ca va aduce mantuirea sufletelor celorlalti

Am fost acolo. De mai multe ori. Intri intr-o piata noua, cu o energie foarte mare. Cauti unicitatea a ceea ce faci, in comparatie cu ceilalti jucatori, care au experienta, asa ca incepi sa vezi “fisurile”. Si incepi sa construiesti un business care le repara, chit ca ele sunt acolo de zeci de ani.

Incepi sa crezi ca inovezi, ca te lupti cu o industrie intreaga, cu “lumea veche”, care este prea rigida si care nu intelege cum ar trebui sa functioneze lucrurile.

Si aici exista un risc foarte mare, daca esti incepator: cu cat ai mai multe puncte de inovatie, cu atat mai mult risti. Stiu ca foarte multi imi vor sari in cap, la auzul afirmatiei mele, dar cand esti la inceput de drum, daca produsul tau este prea inovator si lumea nu il recunoaste, sunt toate sansele sa suferi de sindromul mantuitorului si sa fii orb la realitatea inconjuratoare.

Inovatia vine cand deja esti in piata, nu cand abia pleci la drum. Cand pleci la drum, ai nevoie de vanzari. Ca sa poti vinde, ai nevoie de produse recunoscute de piata. Este o logica extrem de simpla.

Nu o data am auzit antreprenori incepatori laudandu-mi-se, dupa ce imi expuneau viziunea lor despre ceea ce vor sa faca:

“Nu exista competitie in ceea ce vreau eu sa fac!”

Iar argumentul pe care eu il am, de obicei, este ca daca te lauzi ca nu ai competitie, in 99,9% dintre cazuri habar nu ai ce faci. Pentru ca, acolo unde nu este competitie, nu exista cerere sau produsul este atat de complicat, incat nu il intelege nimeni.

6. Succesul social nu inseamna succesul in business

Lectia asta este relativ noua, de cand a aparut explozia canalelor de social media si aparitia influencerilor. Aici o sa petrec cel mai putin timp, pentru ca este de la sine inteles ce vreau sa iti transmit.

Nu vrei sa stii de cate ori mi se intampla sa vina in sedinte antreprenori care in social media par ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior si ca au un succes fenomenal. Iar ei, in realitate, sa fie la un centimetru de colaps.

Fara un business solid, care este asezat pe o fundatie sanatoasa – vizibilitatea, likeurile, comentariile, postarile (pe orice canal, as putea sa spun), toate sunt precum ai vrea sa prinzi fumul intr-o sticla. Desi il vezi, ti se strecoara mereu printre degete.

7. Sunt doar 24 de ore intr-o zi

Este cea mai grea lupta pe care o duc eu, personal, dar pe care o vad la foarte multi oameni in jurul meu. Antreprenoriatul este o lupta pe care o duci, in fiecare zi, ca sa mai ai sansa la urmatoarea zi, sa mai duci o lupta.

Si cand spun “lupta”, o spun de pe softul meu de operare (incearca sa nu atasezi energie negativa anumitor cuvinte, doar pentru ca nu sunt pe filtrul tau, neaparat). Pentru mine “lupta” are un sens nobil.

Cred ca viata pe care o traim este extrem de haotica. De asemenea, cred ca traim intr-o perioada foarte dificila, foarte complexa, cu foarte multe provocari emotionale si psihice. Exista din ce in ce mai multe oportunitati, din ce in ce mai multa galagie, din ce in ce mai putin sens.

Si daca vezi, in haosul din jurul tau, un indemn la lupta, o sa ai un motiv ca sa traiesti. “Luptam de dragul luptei” este unul dintre devizele dupa care am crescut, inca de mic copil, cand mi-am dat seama ca, daca nu imi misc fundul, nu o sa imi ofere nimeni nimic in viata. Iar de lupta vom avea parte, chit ca alegem asta, chit ca nu.

Astazi lupta pare a fi data pe atentie, care duce in modul in care ai grija de tine, de energia ta, de timpul pe care il ai la dispozitie.

Cele 24 de ore, modul in care le consumi, zi de zi – este una dintre cele mai importante lectii pe care ai nevoie sa le inveti, din punctul meu de vedere:

• Cate ore dormi, pe noapte;
• Ce mananci
• Viciile pe care le ai
• Cat timp muncesti
• Cum te recuperezi / distrezi
• Cat timp stai cu cei dragi
• Cum esti prezent in ceea ce faci

Intrebari la care ar trebui sa iti poti raspunde in mod repetat. Si sa iti ajustezi raspunsurile, constant, in functie de realitatea in care te afli (de context).

8. It’s not personal, it’s just business

Am vazut multe clashuri aiurea, intre antreprenori. Egouri pompate, ciocniri de viziuni si de valori. Jigniri, desconsiderari, actiuni de sabotaj – pe motiv ca functioneaza aproximativ in aceeasi industrie. Ca sunt competitori.

Este foarte usor sa vorbesti de rau competitia ta, insa nu ar trebui sa devina totul visceral. Este normal sa existe competitori, pentru ca daca exista, inseamna ca exista si piata. Este gresit sa pleci, de la inceput, dintr-un sentiment de invidie la adresa succesului celuilalt (pizma).

Nu uri competitia, invata de la ea, incearca sa o apropii, sa dezvolti parteneriate mai ample. Vazand dusmani peste tot, vei deveni din ce in ce mai singur, in timp.

Insa chiar si in cazul in care ti se greseste, ar trebui sa te poti detasa si sa poti vedea lucrurile cu atitudinea lui Don Corleone din Nasul, dupa ce a fost impuscat de catre o familie mafiota concurenta: “Nu este ceva personal, este vorba doar de afaceri.”

Aceasta atitudine te pastreaza echilibrat in decizii si te expune la mai putine riscuri, in timp.

La Final

Daca ai ajuns aici, probabil ca ai trait deja un amalgam de emotii contradictorii, de la descurajare la un dram de speranta pe care il tii pentru tine, adanc ingropat in sufletul tau. 

Poate te astepti ca finalul sa fie cu aroma de bubble gum, cateva cuvinte incurajatoare, care sa te impinga mai departe in cautarile tale. 

O intrebare pe care stiu ca o sa o primesc, dupa ce public acest articol, este una cu valente extrem de profunde:

“De ce o faci?”
(Ce te motiveaza in povestea asta? Care sunt satisfactiile?)

Cand primesc intrebarea asta, ma simt deseori ca si cum m-as afla in pozitie de offside, intr-o finala de Liga Campionilor. Pentru ca nu stiu, cel putin nu instant. 

Raspunsul este unul emotional, pe care il gasesc greu, cand sunt nevoit sa il exprim verbal.

Daca as raspunde rational, as spune ca are legatura in primul rand cu notiunea de libertate (am senzatia ca antreprenorii se sufoca, atunci cand le conditionezi prea mult miscarile). Apoi are legatura si cu independenta financiara, pe care o obtii mult mai greu din pozitie de angajat. Apoi mai este satisfactia de creator, de a face ceva din nimic. Exista un sambure de nemurire, in povestea asta. 

Dar, cateodata, dand la o parte toate aceste raspunsuri, sapand foarte adanc in interiorul meu, ajung la un raspuns pe care un antreprenor il accepta rapid, pentru ca il intelege, iar un angajat il respinge instant, pentru ca i se pare total nesatisfacator. 

Acest raspuns, la intrebarea “De ce?”, este: 

“Pentru ca nu stiu sa fac altceva…”

Nu este doar al meu raspunsul. Am prostul obicei sa chestionez oamenii nebuni, care dau vrabia din mana pe cioara de pe gard. Iar acest raspuns este cel mai intalnit.

Sa fac altceva ce? este un alt raspuns care vine, din aceeasi gama. 

Iar pentru mine acest raspuns este cel mai emotionant cu putinta. Pentru ca vine din identitate. 

Acestea au fost cele 8 lectii ale mele, pentru orice antreprenor aflat la inceput de drum si nu numai.

Cu drag,
Daniel Zărnescu

PS: Daca vrei sa ramai in contact cu mine, iti recomand sa te abonezi aici. 

PPS: Mi-as dori sa imi lasi un comentariu, la final, daca ai citit articolul “din scoarta in scoarta”. Intr-o lume in care dam scroll mai des decat citim, faptul ca ai ajuns la final merita aplauzele mele. 

De-asta te si indemn sa te exprimi. Lasa un comentariu, mai jos, si spune-mi care este revelatia cea mai mare pe care ai avut-o. Ce iei cu tine, adica. 

Ceva care te-a intrigat, care te-a pus pe ganduri, care a nascut in tine un sambure de energie sau o lectie. 

Iar eu voi fi aici, alaturi de tine, in continuare.
(lasa un reply, acum).